CSJ. Decizia nr. 1483/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1483Dosar nr.3560/2001
Şedinţa publică din 19 martie 2003
La data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat" Constanţa, Consiliul Local Constanţa,Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr.218/C din 10 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 19 martie 2003, iar pronunţarea a fost amânată succesiv, la 27 martie şi apoi la 10 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ţ.I.a chemat în judecată Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul local al Municipiului Constanţa, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.S. Constanţa şi Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat" Constanţa pentru a fi obligaţisă-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.42 (fost Tache Ionescu nr.46 şi 56) compus din teren şi construcţii conform contractului de vânzare din 5.IX.1907.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că imobilul în litigiu a fost dobândit de bunicul său A.H.prin actul de vânzare din 5.IX.1907, transcris la grefa Tribunalului Judeţean Constanţa sub nr.1875/20.X.1907, iar după decesul acestuiaîn anul 1926, a devenit proprietar A.A., tatăl reclamantei. Ulterior imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr.29/16.01.2001, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantei îndeplină proprietate şi posesie imobilul din Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.42, compus din teren în suprafaţă de 270,7 m.p. şi construcţie regim parter, cu vecinătăţile specificate în dispozitiv.
Instanţa a reţinut că reclamanta a probat cu acte de stare civilă că este nepoată de fiu a proprietaruluiiniţial A.H.şi că la decesul acestuia fiul său şi tatăl reclamantei – A.A.– prin devoluţiune succesorală legală a moştenit averea autorului A.H..
De asemenea, a stabilit că dreptului de proprietate dobândit de reclamantă de la autorul A.H., pârâţii nu i-au opus nici un titlu de proprietate care să justifice posesia legitimă a statului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr.218/10.07.2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de Regia Autonomă „Exploatarea Domeniului Public şi Privat" Constanţa, Consiliul Local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva sentinţei civile nr.29/16.01.2001 a Tribunalului Constanţa.
În considerentele deciziei instanţa de apela menţionat că reclamanta a probat calitatea procesuală activă întrucât a demonstrat cu actele de stare civilă că este fiica lui A.A.şi nepoata proprietarului iniţial A.H.. Tatăl reclamantei A. A., a acceptat tacit succesiunea autorului său întrucât a făcut acte de administrare a imobilului conform contractului de închiriere din 1948; mai mult, reclamanta a depus şi certificatul de moştenitor nr.1635/1981 de pe urma lui A.A.decedat la 15.04.1977.
S-a mai stabilit că prin apariţia Legii nr.10/2001 acţiunea nu devenea inadmisibilă cât timp fusese promovată la 23.V.2000 şi era întemeiată pe dispoziţiile art.480 C.civ.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanta a produs titlul de proprietate al autorilor săi în timp ce pârâţii au invocat Decizia nr.1050/1962 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al oraşului Constanţa care însă nu constituia un titlu de proprietate ci doar viza dreptul de administrare.
În contra acestei decizii au declarat recurs pârâţii Regia Autonomă „Exploatarea DomeniuluiPublic şi Privat" Constanţa, Consiliul local al municipiului Constanţa prin Primar pentru considerentul că statul apreluat cu titlu imobilul în litigiu, respectivDecizia nr.1050/1062 emisă în baza Decretului nr.111/1951 fosta proprietateA.B.iar cei de ai doilea pentru motivul că reclamanta nu a probat acceptarea în termenul de 6 luni prev. de art.700 C. civ. a succesiunii tatălui ei A.A.şi prin urmare nu avea legitimare procesualăactivă.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Din dosara rezultat că prin actul de vânzare din 5.IX.1907 transcris la grefa Tribunalului Judeţean Constanţa sub nr.1875/20.X.1907 A.H.a cumpărat imobilul situat în Constanţa, str.Tache Ionescu nr.56, compus dindouă corpuri de clădiri cu toate dependinţele şi terenul aferent cu vecinătăţile şi demersurile precizate în act (f.4 dosar nr.1985/2000).
Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în discuţie ca fiind compus din 270,7 m.p. teren şi o construcţie, corp principal pe regim parter formată din 4 camere şi hol în spatele căruia a existat un corp anexă structurat tot pe regim parter şi care în prezent este demolat (f.23 dos. nr.2985/2000) iar din adresa nr.5987/28.XII.1995 emisă de Proiect S.A. Constanţa rezulta că în prezent imobilul revendicat figurează pe str.Sarmisegetuza nr.42 ( f.26dos.734/C/2001). Acestui titlu de proprietate produs de reclamantă, pârâtele i-au opus Decizia nr.1050/30.X.1962 emisă în baza Decretului nr.111/1951, de fostul Comitetexecutiv al Sfatului popular al oraşuluiConstanţapecareînsă instanţele au înlăturat-o pe considerentul că menţionata decizie viza în exclusivitate transferul dreptului de administrare al respectivului imobil fără însă a consfinţi şi dreptul de proprietate al statului.
În recurs, recurenţii pârâţi au prezentat încopie eliberată de Arhivele Statului – filiala Constanţa, sentinţa civilă nr.2840/31.07.1962 pronunţată de Tribunalul popular al oraşului Constanţa în dosarul nr.5020/1962 prin care a fost admisă acţiunea formulată de Comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Constanţa şi s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 200m.p. situat în Constanţa str.Ilie Pintilie nr.42, având rolul 624. Preluarea imobilului s-a făcut în baza art.1 lit.d dinDecretul nr.111/1951 ca fiind părăsit de titularul său, respectivproprietarul A. B.
Recurenţii au pretins că respectivul înscris constituie titlul de proprietate al statului pentru imobilul revendicat.
Cum acest document nu a fost analizat de instanţe fiind depus pentru prima dată în recurs, se impune rejudecarea pricinii pentru a fi discutat în contradictoriu de către părţi, ocazie cu care se va examina şi dacă priveşte imobilul revendicat, iar în caz afirmativ prin compararea lui cu titlul produs de reclamanţi, urmeazăsă se stabilească care dintre acestea este preferabil.
Referitor la motivul de recurs vizând calitatea procesuală activă a reclamantei este de menţionat că prin acţiuneŢ.I.a susţinut că imobilul revendicat a aparţinut bunicului ei A.H.de la care a fost moştenit de fiul acestuia A.A., iar apoi de reclamantă în calitate de descendentă a lui A.A..
În acest sens în cauză reclamanta a probat cu certificatul de moştenitor nr.1635/11.XII.1981 emis de notariatul de Stat al sectorului II Bucureşti (f.28 dos. Nr.734/2001) că alături de mama sa A.A.are calitatea de succesoare acceptantă în cotă de 3/4a autorului ei A.A.decedat la 15.04.1997 diferenţa de 1/4revenind comoştenitoarei A.A.. În recurs, a depus şi certificatul de moştenitor din 23.I.1995 eliberat de Notariatul de Stat sector II Bucureşti potrivit căruia are calitatea de moştenitoare a mamei sale A.A. decedată la 12.09.1994.
Reclamanta nu a probat însă că tatăl ei A.A.a acceptat moştenirea acutorului său A.H.decedat la16.07.1926 (f.3 dos. nr.2985/2000). Astfel împrejurarea că în anul 1948 A.A.a închiriat imobilul în litigiu nu constituie o dovadă de acceptare tacită a succesiunii tatălui său, întrucât pe de o parte, un atare demers fiind un act de administrare a imobilului nu are semnificaţia unei acceptări tacite, iar pe de altă parte se plasează mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art.7 00 C.civ.pentru acceptarea moştenirii.
În consecinţă pe acest aspect se impune completarea probatoriului.
Faţă de cele ce preced recursurile urmează a fi admise, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi în acord cu dispoziţiile art.725 (2) C.proc.civ., atrimitedosarul Judecătoriei Constanţa ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Regia Autonomă „ExploatareaDomeniului Public şi Privat" Constanţa şi Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr.218/10 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Civilă.
Casează Decizia menţionată precum şi sentinţa civilă nr.29 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanţa, Secţia Civilă şi trimite cauza Judecătoriei Constanţa, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1488/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 1454/2001. Civil → |
|---|
