CSJ. Decizia nr. 329/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 329Dosar nr. 157 / 2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienţii S.I. şi S.A.împotriva deciziei civile nr. 514 A din 25 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-intervenienţi S.I. şi S.A., personal şi asistaţi de avocat M.P.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin consilier juridic O.O., lipsind intimaţii-reclamanţi T.N., D.G.E. şi P.M. şi intimata-pârâtă Societatea Comercială "T.A" SA Bucureşti.
Procedura completă.
Avocat M.P.a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ.şi menţinerea sentinţei nr. 265 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V – a Civilă şi de contencios Administrativ ca temeinică şi legală. A depus note scris.
Consilier juridic O.O. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanţii T.N. G., P.M.şi D.G.E.au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi Societatea Comercială " T " SA, pentru revendicarea a trei imobile teren şi construcţii, situate în Bucureşti, sectorul 3, str. Şelari nr. 13, str. Traian nr. 112 şi str. Paleologu nr. 13.
Prin al doilea capăt de cerere s-a solicitat obligarea aceloraşi pârâţi la plata contravalorii unui alt imobil, din str. Traian nr. 73.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilele revendicate au aparţinut defuncţilor lor unchi T.I.şi T.N., decedaţi în anii ’50, al căror unic succesor a fost fratele lor T.D., tatăl reclamanţilor.
În probaţiune s-au depus copii ale unor procese verbale încheiate în 1940, 1941, 1943 de comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti cu privire la: - imobilul situat în str. Mitropolit Ghenadie Petrescu nr. 100, aparţinând doamnei T.E., dobândit prin moştenire de la N.T., grevat de sarcini în favoarea surorilor defunctului şi a fratelui T.G.I.;
- imobilul situat în str. Şelari nr. 11 şi str. Soarelui nr. 8, aparţinând domnului I.T., dobândit în parte prin moştenire de la fratele său N.T., grevat cu uzufruct în favoarea doamnei E.T.;
- imobilul situat în str. Traian nr. 112, proprietatea doamnei T.E.;
- imobilul situat în str. Paleologu nr. 13, aparţinând în proporţie de ¼ domnului T.C.I.
S-au mai depus: copia certificatelor de naştere ale reclamanţilor, anexa la decretul de naţionalizare.
S-a administrat proba cu interogatoriu, expertiză, a fost formulată cerere de intervenţie în interes propriu de către S.I.şi S.A., domiciliaţi în str. Paleologu nr. 13, care au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995.
În urma administrării probelor, Judecătoria Sectorului 3 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În faţa acestei instanţe intervenienţii au precizat cererea lor subsidiară de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor efectuate cu îmbunătăţirea imobilului.
S-a depus în copie xerox certificatul de moştenitor legal nr. 65/7 decembrie 1999 emis de Biroul notarului public C.C.care atestă că T.I., decedat la 31 decembrie 1950, a fost moştenit de reclamanţi, nepoţi de frate, fiind străin de succesiune prin neacceptare în termen tatăl acestor reclamanţi T.D., decedat în anul 1977.
S-au mai depus relaţii de la Societatea Comercială " T " SA şi s-a administrat proba cu interogatoriu.
S-a invocat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi de intervenienţi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 265 din 6 aprilie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins acţiunea pentru acest motiv, respingând totodată cererea de intervenţie.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de fond a reţinut, cu privire la situaţia de fapt, că imobilele revendicate au aparţinut lui T.E. şi într-o proporţiemaimică lui T.G.I..
Coroborând cuprinsul înscrierilor din procesele-verbale depuse de reclamanţi cu certificatele de stare civilă ale acestora, instanţa a conchis că, la data deschiderii succesiunii lui T.I.,nu toţi reclamanţii erau născuţi, astfel că nu aveau capacitate succesorală, iar, pe de altă parte, potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie, rudele de grad maiîndepărtat (ca reclamanţii) nu pot înlătura de la moştenire pe rudele mai apropiate în grad (fraţii defunctului).
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr.514/25 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – acivilă care, desfiinţând sentinţa, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile autentice – extrajudiciare – date de două persoane, coroborate cu certificatul de moştenitor. A mai reţinut, în motivare instanţa că pârâţii nu au administrat probe în dovedireaîncălcăriiprincipiului unanimităţii.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs intervenienţii S.I.şi S.A.invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 11 din C.proc. civ..
În esenţă, se reproşează instanţei de apel că a încălcat legea civilă care stabileşte ordinea chemării la moştenire şi condiţiile cerute pentru a putea moşteni.
Astfel, cu trimitere la însăşi cererea de chemare în judecată, se arată că de pe urma lui T.N., decedat în 1939 au rămas ca moştenitori (testamentari) soţia E. şi fratele T.I.(decedat în 1950), în diferite înscrisuri fiind menţionate şi mai multe surori ale lui T.N..
Reclamanţii, copiii lui T.D., un pretins frate al fostului proprietar, născuţi, în 1943, 1945, respectiv 1953, pretind că ei sunt singurii moştenitori ai foştilor proprietari deşi reclamantul T.N. G. este născut după deschiderea succesiunilor, iar pe de altă parte, în 1950, tatăl lor era în viaţă, ca şi celelalte surori ale defunctului T.I..
Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului, arătând totodată că pct. 11 al art. 304 C.proc.civ. a fost abrogat şi solicitând judecareaîn lipsă. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că la data pronunţării deciziei de Curtea de Apel Bucureşti Ordonanţa de Urgenţă a Guvernuluuir. 138/2000 de modificare a C.proc. civ.nu era în vigoare, ca de altfel, nici la data declarării recursului. Ca atare, este admisibil recursulîncadrat în drept în art. 304 pct. 11 C.proc.civ.
Recurenţii au mai depus la dosar o serie de înscrisuri.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a menţinerii sentinţei de fond, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1169 din C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
În speţă, reclamanţii prin acţiunea înregistrată în anul 1996 au pretins că sunt proprietarii bunurilor imobile revendicate, dobândite prin succesiune de la unchii lor, T.N. şi T.I., prin retransmitere de la tatăl lor, T.D..
La dosar nu există nici un titlu de proprietate ci doar, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor cauzei, copiile proceselor verbale emise de Comisia pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti (f. 4 urm.fond).
Chiar şi din cuprinsul acestor înscrisuri (copii xerox, necertificate, unele prezentând lipsuri evidente) se poate prezuma că, T.N., decedat în anul 1939, instituise ca legatară pe soţia sa E., legat cu sarcină în favoarea surorilor defunctului şi a fratelui defunctului, T.I..
De asemeni, T.I.avea alte proprietăţi.
Prin Decretul nr.92/1950 s-au naţionalizat de la T.C.I.şi E. 56 de apartamente în Bucureşti, str. Traian 73, 112, str. Şelari 13, str. Soarelui 8, str. Mitropolit Dosoftei 75, str. Paleologu 13 şi în Sinaia, str. Avram Iancu 5 (f. 81 fond).
Reclamanţii au pretins că ei sunt unicii moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilelor naţionalizate, revendicate prin prezenta acţiune, în calitate de nepoţi de frate.
La dosar nu s-au depus copiile certificatelor de deces ale foştilor proprietari, iar la interogatorul luat reclamanţilor (f. 123 – 125 dosar judecătorie) aceştia au recunoscut că nu au certificat de moştenitor de pe urma foştilor proprietari.
După declinarea competenţei, în faţa Tribunalului Bucureşti, s-a depus în copie xerox un certificat de moştenitor legal, emis la 7 decembrie 1999 prin care se atestă că reclamanţii ar fi acceptat în termenul legal succesiunea lui T.I., decedat la 31 decembrie 1950, în timp ce tatăl T.D. nu a acceptat în termen aceeaşi succesiune.
Faţă de nelegalitatea flagrantă a dispoziţiilor acestui înscris, coroborate cu lipsa unor probe certe în dovedirea calităţii procesual active, corect tribunalul a admis excepţia ridicată de pârât şi intervenienţi şi a respins acţiunea.
Într-adevăr potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţia privitoare la lipsa calităţii procesuale active constituie o excepţie de fond absolută ce poate fi invocată în orice stare a pricinii nu numai de partea interesată, dar şi de către instanţă din oficiu.
Probele invocate şi reţinute de instanţa de apel ca fiind peremptorii pentru atestarea calităţii de succesori în drepturi ai foştilor proprietari conţin inexactităţi evidente.
Astfel, este necontestat că nu s-a administrat nici o probă cu privire la succesiunea lui T.E., fosta proprietară a bunurilor revendicate, iar reclamanţii nici nu au pretins că ar fi rude cu această persoană. Ca atare, lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor pentru revendicarea unor bunuri ce au aparţinut lui T.E. se impune cu evidenţă.
În ce priveşte pe T.I., decedat la 31 decembrie 1950, după naţionalizarea imobilelor: corect instanţa de fond a constatat că reclamantul T.N. G., născut înanul 1953 nu avea capacitate succesorală la data deschiderii succesiunii.
Or, potrivit art. 654 alin.1 din C.civ., pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii.
Reclamantele P.M.şi D.G.E.aveau 5 şi respectiv 7 ani la data deschiderii succesiunii pretinsului lor unchi.
Tatăl acestor reclamante, T.D., era în viaţă la acea dată, astfel cum rezultă din copia certificatului său de deces (f. 15 dosar fond).
Aserţiunile cuprinse în declaraţiile extrajudiciare şi în copia certificatului de moştenitor conform cărora reclamanţii ar fi acceptat tacit succesiunea, în timp ce tatăl lor ar fi străin de succesiune prin neacceptare în termen sunt contrare oricărei logici, contravenind celor mai elementare reguli de drept succesoral.
Astfel, conform art. 660 C.civ., proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaţiilor, fiecare generaţie numără un grad. Iar în interiorul clasei a II – a de moştenitori legali, principiul proximităţii impune concluzia că fraţii şi surorile defunctului înlătură de la moştenire pe nepoţii de frate.
Pe de altă parte, potrivit art. 687 din C.civ. (astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.185/1949), minorii şi interzişii nu pot face valabil acceptarea unei moşteniri decât conform dispoziţiilor titlului de la minoritate şi tutelă. Or, în speţă, reclamantele erau minore la data deschiderii succesiunii şi nu s-a făcut dovada respectării acestor formalităţi impuse de lege.
Pe de altă parte, cuprinsul copiei xerox depuse la dosar a certificatului de moştenitor eliberat la peste trei ani de la declanşarea procesului contravine chiar afirmaţiilor pe care reclamanţii le-au făcut prin acţiune, anume că cei doi unchi au fost moşteniţi de T.D., tatăl lor, pe care ei înşişi l-au succedat.
Cu privire la valoarea probantă a înscrisurilor autentice (copii xerox), cărora instanţa de apel le-a dat semnificaţie determinantă în adoptarea soluţiei sale, sunt de observat următoarele.
Reclamanţii nu au reuşit să probeze, cu înscrisurile depuse la dosar la introducerea acţiunii legătura lor de rudenie cu foştii proprietari ai bunurilor revendicate, ceea ce a determinat invocarea de către partea adversă a excepţiei lipsei calităţii procesual active.
Ulterior ridicării acestei excepţii, reclamanţii au depus la dosar o copie simplă a unui înscris autentic care atestă nişte împrejurări bazate doar pe declaraţiile părţilor (reclamanţii din proces). Un atare act, întocmit după ce un terţ contestase calitatea procesual activă într-un proces pe rol, iese din sfera procedurii amiabile,necontencioase.
De aceea, dacă terţii (în speţă pârâta şi intervenienţii) pretind că actul a fost întocmit în vederea fraudării intereselor lor, ei nu trebuie să se înscrie în fals, deoarece nu contestă constatările personale ale agentului instrumentator, ci fondul (conţinutul) actului. În consecinţă, terţii pot face dovada contrară prin orice mijloc de probă.
În speţă, dovada contrară s-a făcut prin ansamblul probelor administrate (copii ale actelor de stare civilă, ale proceselor verbale de carte funciară, răspunsuri la interogatoriu), cum s-a arătat, prin raportare la textele legale aplicabile.
În consecinţă, vâzând că sunt fondate motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 11 din C.proc. civ. (în vigoare la data investirii instanţei de recurs) Decizia din apel va fi casată cu menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienţii S.I.şi S.A.împotriva deciziei nr. 514 A din 25 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a civilă.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii T.N., D.G.E.şi P.M.împotriva sentinţei civile nr. 265 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V – a Civilă şi de Contencios Administrativ, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 332/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 324/2001. Civil → |
|---|
