ICCJ. Decizia nr. 4527/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4527
Dosar nr. 2924/2001
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanţa sub nr. 4636 din 24 martie 1998, reclamanţii A.N., A.G. şi A.P.R.I.E., au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Municipiul Constanţa prin primar, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi R.A. E.D.P.P.Constanţa, solicitând să fie obligaţi la restituirea imobilului situat în Constanţaformat din 300 mp. teren şi clădirea compusă din subsol, parter, etaj şi garaj, imobil trecut fără titlu în posesia statului.
Prin sentinţa civilă nr. 9572 din 25.06.1998 Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Reclamanţii au completat acţiunea cu cererea de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între cumpărători şi R.A. E.D.P.P. Constanţa.
În cauză, au intervenit în interes propriu P.V. şi P.M., cumpărătorii apartamentului cu trei camere şi a intervenit accesoriu B.S., chiriaş, în baza contractului de închiriere nr. 2744/23 ianuarie 1998 încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanţa pentru spaţiul locativ de 73,60 m.p. din imobil.
Cererile de intervenţie au fost admise în principiu.
Reclamanţii au solicitat introducerea în proces a numiţilor S.M., P.V. şi P.M. în calitate depârâţi.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului P.N. şi au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar identificarea acestuia s-a făcut cu raportul de expertiză tehnică imobiliară – ing. D.B., relaţiile comunicate de Direcţia Patrimoniu a Primăriei Constanţa şi planurile anexe.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 378 pronunţată la 3 mai 2000 a admis înparte acţiunea şi a obligat pârâţii şi intervenienţii să lase reclamanţilor în deplină posesie şi proprietate, imobilul revendicat.
Capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare şi cererile de intervenţie au fost respinse.
S-a reţinut de instanţă că, dreptul de proprietate al autorului şi succesorilor acestuia nu a fost desfiinţat, iar statul nu deţine un drept de proprietate asupra imobilului fiind întemeiată cererea de revendicare, iar capătul de cerere privind constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare-cumpărare este neîntemeiat, întrucât nu au avut o cauză falsă sau ilicită şi pe cale de consecinţă, nu sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, R.A. – E.D.P.P. Constanţa, B.S., P.V., P.M. şi S.M.
Apelul intervenientei S.M. nu a fost motivat, iar prin motivele de apel formulate deceilalţi apelanţi, a fost criticată hotărârea instanţei defond, pe motiv că reclamanţii nu ar fi făcut dovada calităţii procesuale active şi nicia existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
S-a mai susţinut că nu a fost identificat imobilul, fiind necesară o expertiză topografică.
Prin Decizia civilă nr. 156 din 27 aprilie 2001Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarateşi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, ca nefondată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărâriifondului.
Curtea de Apel a reţinut ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, deoarece imobilul revendicat de reclamanţi este identificat sub aspect topografic conform expertizei efectuate în cauză, că imobilul a aparţinut în proprietate lui P.N. şi că din actele depuse la dosar rezultă că în devoluţiunea succesiunii autorului comun P.N., reclamanţii sunt moştenitori.
Motivul pentru care instanţa a admis apelurile, îl constituie aprecierea acesteia că, atâta vreme cât există o lege specială de reparaţie – Legea nr. 10/2001 -reclamanţii nu mai pot continua acţiunea în revendicare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.N., A.G.şi A.P.R.I.E. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Reclamanţii au susţinut, în esenţă, nelegalitatea refuzului instanţei de apel de a soluţiona pe fond apelul, soluţionând cauza pe un alt temei juridic, decât cel pe care au pornit acţiunea.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce urmează.
Reclamanţii au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul din Constanţa, preluat abuziv de stat, iar în ceea ce priveşte pe intervenienţii în nume propriu, care au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 cele două spaţii locative, au invocat lipsa unui titlu valabil, opozabil reclamanţilor.
Este de reţinut, în primul rând, că temeiul de drept al acţiunii formulată dereclamanţi este art. 480 şi art. 481 C. civ., fiind o acţiune reală imobiliară pentru recunoaşterea dreptului de proprietate.
Sub acest aspect, o primă preocupare a instanţei de apel era aceea de a soluţiona pe fond apelul, fiind neavenită, trimiterea la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 10/2001 pentru măsurile reparatorii în echivalent, având în vedere că, reclamanţii ca persoane îndreptăţite, nu au ales calea acestei legi şi au cerut judecarea în revendicare, potrivit art. 480 şi art. 481 C. civ., astfel cum au înţeles aceştia să o formuleze şi, nu să-i schimbe temeiul juridic în raport deLegea nr. 10/2001.
În această situaţie, instanţa a interpretat greşit acţiunea dedusă judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul acesteia, pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Nesoluţionând în sensul arătat, se apreciază că instanţa de apel nus-a pronunţat asupra acţiunii aşa cum a fost menţinută şi susţinută de reclamanţi, motiv pentru care, potrivit art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apeluluiîn limitele investirii.
Tot cu ocazia rejudecării, urmează a seavea în vedere şi celelalte motive invocate în recurs, care nu au fost menţionate în considerentele mai înainte arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii A.N., A.G., A.P.R.I.E., împotriva deciziei nr. 156 din 27 aprilie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi Curţi de Apel, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi5 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 452/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 45/2001. Civil → |
|---|
