CSJ. Decizia nr. 481/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 481DOSAR NR. 1720 / 2001
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii V.Vşi V.M.împotriva deciziei nr.23/C din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat mandatarul H.N.care răspunde pentru recurenţii-reclamanţi V.Vşi V.M., intimaţii-pârâţi G.I., G.M., ambii reprezentaţi de avocat C.F., lipsind intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită, invederând totodată mandatarului recurenţilor-reclamanţi, dispoziţiile art.68 alin.4 şi 5 din C.proc.civ., care reglementează condiţiile în care legea permite punerea de concluzii date în faţa instanţei de judecată.
Avocat C.F., în reprezentarea intimaţilor-pârâţi G.I. şi G.M.solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, care în mod corect au apreciat, că, în indiviziune un coproprietar nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, astfel că acţiunea în revendicare nu poate fi valorificată ca mijloc de dobândire a imobilului cu încălcarea regulii unanimităţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, pentru aceleaşi consideraţii dezvoltate în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de control judiciar ordinar, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a hotărârilor pronunţate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.58/2.02.2002 a Tribunalului Constanţa, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare formulată de reclamanţii V.Vşi V.M.în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Constanţa, R.A.E.D.P.P. Constanţa, Statul Român şi G.I. şi I.; s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare a cotei de ½ din imobilul din Constanţa, str.Grozeşti nr.24 şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. şi G.I. şi I.; s-a respins cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul din Constanţa nr.24 – construcţie şi teren în suprafaţă de 150 m – a fost preluat de stat conform Decretului nr.223/1974, de la reclamanţi ca urmare a plecării acestora în străinătate.
Instanţa a mai reţinut că imobilul în litigiu este proprietate indiviză a mai multor coproprietari, iar un coproprietar nu are posibilitatea ca în timpul indiviziunii să revendice de la un terţ, cota sa din bunul indiviz, deoarece nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr.23/C/23.01.2001, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii V.Vşi V. M., prin mandatar H. N., împotriva sentinţei civile nr.58/2.02.2000, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că atâta vreme cât nu s-a pronunţat ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu între reclamanţi şi familia Ş.D.şiŞ.E., acţiunea în revendicare, care este o acţiune reală, petitorie şi de restituire a lucrului, este inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii V.Vşi V.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală - invocând art.304 pct.6, 7, 8 C.proc. civ. – deoarece:
- Instanţele nu s-au pronunţat cu precădere şi cu prioritate asupra cererii principale, aceea de a se constata înainte de orice, nulitatea titlului în baza căruia statul a preluat imobilul nostru şi fără de care celde-al doilea capăt de cerere nu putea fi adus în discuţie, noi devenim proprietari după rezolvarea cererii principale;
- În mod greşit s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare, deoarece noi (reclamanţii) avem o cotă de ½ din suprafaţa de 300 m2, pe care am construit imobilul nostru fără vreo contribuţie din partea numiţilor Ş.D.şi E.;
- Greşitafostadmisăexcepţialipseicalităţiiprocesual.
active a reclamanţilor în raport cu chiriaşii-cumpărători ai imobilului în litigiu.
Recursul este nefondat.
Acţiunea în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală este inadmisibilă, deoarece revendicarea, fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar, este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune. Într-o asemenea situaţie atât pârâtul, cât şi reclamantul sunt proprietari asupra bunului revendicat, iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii.
În speţă, reclamanţii V.Vşi M. au revendicat cota de ½ din imobilul situat în Constanţa, str.Grozeşti nr.24 compus din teren în suprafaţă totală de 300 m2 şi construcţii.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă doar dreptul indiviz al reclamanţilor asupra terenului, nu şi a construcţiei. Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5734/1966, reclamanţii au cumpărat în indiviziune şi în părţi egale cu numiţii Ş.D.şi Ş.E., suprafaţa de 300 m2, teren situat în Constanţa str.Grozeşti nr.24.
Imobilul indiviz revendicat a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, prin Decizia nr.54/18.02.1986 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Constanţa, iar această împrejurare nu este de natură să afecteze valabilitatea actului de preluare soarta acestuia depinzând doar de modul în care va fi făcut partajul.
Prin urmare, preluarea distinctă a unei cote indivize din imobil nu înlătură regula unanimităţii conform căreia, în cazul coproprietăţii pe cote părţi, nici un fel de act, inclusiv formularea unei acţiuni în revendicare nu poate fi înfăptuit cu privire la bun, privit în materialitatea sa, fără acordul unanim al copărtaşilor.
Faţă de considerentele reţinute se constată că instanţele în mod judicios au statuat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare a cotei indivize de ½ din imobilul situat în Constanţa, str.Grozeşti nr.24 este întemeiată, în sensul că acţiunea în revendicare a imobilului în litigiu a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, se reţin următoarele:
Reclamanţii au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/30.09.1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa în calitate de vânzătoare şi numiţii G.I. şi G.I.în calitate de cumpărători. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul în litigiu.
Nulitatea este sancţiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate a actului juridic civil – indiferent că sunt condiţii de fond şi de formă.
Spre deosebire de nulitatea absolută, care poate fi invocată de orice persoană interesată, acţiunea în anularea unei convenţii poate fi exercitată doar de cei care au luat parte la încheierea actului, pe această cale urmărindu-se protecţia unui interes particular.
În speţă, prin cererea de modificare a acţiunii iniţiale, formulată la termenul din 7.10.1998 – f.32 dosar 4797/1998 anexat la dosarul cauzei – cu acordul pârâţilor, reclamanţii au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2761/30.09.1996. O atare acţiune nu poate fi solicitată decât de părţile contractante.
Reclamanţii sunt în eroare cu privire la obiectul cererii din acţiunea principală (introductivă) şi precizarea obiectului cererii făcută în "precizările" aflate la f.70 din dosarul de fond, care modifică obiectul acţiunii principale.
Cum instanţa a fost legal investită cu soluţionarea unei acţiuni în nulitate relativă, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor este evidentă, de vreme ce aceştia nu au fost parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate relativă se solicită.
Prin urmare instanţele în mod judicios au statuat respingerea acţiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996, ca fiind introdusă cu o persoană fără calitate procesuală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 C.proc. civ. şi în consecinţă conform art.312 alin.2 C.proc.civ., se va respinge recursul declarat de reclamanţii V.Vşi M., împotriva deciziei civile nr.23/C/23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii V.Vşi V.M.împotriva deciziei 23 C/23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4827/2001. Civil. Anulare brevet. Recurs | CSJ. Decizia nr. 482/2001. Civil → |
|---|
