CSJ. Decizia nr. 8/2001. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr.8DOSAR NR.3833/2001

Şedinţa publică de 14 ianuarie 2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta B.M.G., precum şi de pârâţii S.C. „I.D." S.A. Hunedoara şi Consiliul Local al Municipiului Hunedoaraîmpotriva deciziei civile nr.122/A din 16 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.

La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier V.C.S., lipsind celelalte părţi.

Procedura completă.

consilier juridic A.C., prezentă în şedinţă declară că reprezintă S.C. „I."S.A. Bucureşti care are depusă la dosar o cerere de intervenţie în interesul recurentei pârâte S.C."ID." S.A. Hunedoara şi Consiliul Local al Municipiului Hunedoara.

Potrivit art.52 din C.proc.civ. instanţa pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie.

Consilier juridic A.C. solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.

Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, lasă la aprecierea instanţei soluţia cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie în discuţie.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie.

Având în vedere că intervenienta „I."S.A. Bucureşti deţine un procent de 49% din capitalul social al pârâtei S.C."I.D." S.A. Hunedoara şi că a fost pusă în întârziere de această pârâtă în sensul că în situaţia în care se va pierde acest proces va fi acţionată pentru evicţiune, constată că sunt întrunite condiţiile prev. de art.51 şi 57 C.proc.civ.şi în temeiul art.52 C.proc.civ., încuviinţează în principiu, cererea de intervenţie în interesul pârâtei S.C. "I.D."S.A. Hunedoara.

Constatând că cererea de intervenţie a fost comunicată părţilor şi că s-a solicitat judecarea în lipsă de către recurenta reclamantă iar la dosar există concluzii scrise depuse de recurentele pârâte, nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul părţilor prezente asupra recursurilor formulate.

Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara – invederează cănu are calitate procesuală pasivă în cauză, atât imobilul cât şi despăgubirile din litigiu privind pe S.C."I.D."S.A. Hunedoara. Solicită admiterea recursurilor pârâţilor şi respingerea recursului reclamantei.

Consilier juridic A.C., pentru intervenienta S.C. I. Bucureşti, solicită admiterea recursurilor declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Hunedoara şi S.C. „I.D." S.A. Hunedoara. Referindu-se la recursul reclamantei, pune concluzii de respingere.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursurilor pârâţilor şi respingerea recursului reclamantei.

CURTEA

Asupra recursurilor civile de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 26 ianuarie 1999 reclamanta B.M.-G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Consiliul Local Hunedoara pentru revendicarea terenului şi construcţiilor situate pe acesta din Hunedoara str.Constantin Bursan nr.2 (nr.top 652 şi nr.653). Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri materiale în sumă de 632.434.000 lei pentru construcţiile (cu nr.inventar 10012) aflate pe terenul revendicat, precum şi înscrierea dreptului de proprietate în sistemul proprietăţii imobiliare.

În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a fost naţionalizat, trecut fără titlu în proprietatea statului şi că deşi au fost urmate procedurile prevăzute de Legea 112/1995, nu s-a putut obţine imobilul.

Reclamanta a precizat că îşi dovedeşte pretenţiile din prezenta acţiune cu probele existente în dosarele 2997/1997 Judecătoria Hunedoara (fond), 1833/1998 Tribunalul Hunedoara (apel) şi 3503/1998 Curtea de Apel Alba Iulia (recurs) a căror ataşare a solicitat-o.

Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul local al municipiului Hunedoara a arătat că imobilul nu se mai află în administrarea sa, fiind trecut în patrimoniul I. Bucureşti încă din 1988 prin Decizia 435 a fostului Consiliu Popular Hunedoara.

Ministerul Finanţelor a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, faţă de împrejurarea că în această revendicare are calitate procesuală pasivă Consiliul local al municipiului Hunedoara, iar în situaţia că nu se primeşte excepţia, a cerut constatarea că nu există încă o reglementare în sensul anunţat de art.26 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi, ca urmare, acţiunea este prematură.

Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr.287/2000 din 20 decembrie 2000 a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor – D.G.F.P.C.F. Hunedoara şi S.C. "I.D."S.A. Hunedoara şi a obligat pârâţii să-i predea reclamantei în proprietate şi liber de sarcini imobilul, a dispus cuvenitele menţiuni în cartea funciară şi a respins celelalte capete de cerere precum şi întreaga acţiune faţă de pârâtul Consiliul local Hunedoara.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că anterior formulării acestei acţiuni reclamanta în calitate de succesoare a proprietarului imobilului s-a adresat cu cerere de revendicare la 10.V.1996 Comisiei Judeţene pentru aplicarea dispoziţiilor Legii 112/1995, solicitând restituirea în natură a imobilului din Hunedoara str.C.Bursan nr.2, imobil naţionalizat prin efectul Decretului 92/1950.

Comisia, prin Hotărârea 117/1997 a respins cererea reclamantei pe motiv că bunul nu face obiectul Legii nr.112/1995.Contestată la instanţă, această hotărâre, anulată într-un prim ciclu procesual, a fost menţinută ulterior prin sentinţa civilă 4893/2000 rămasă definitivă. Prin această din urmă sentinţă s-a luat act de renunţarea reclamantei, la judecată cât priveşte celelalte capete de cerere (anularea tuturor actelor juridice emise cu încălcarea Legii 112/1995).

În cauza de faţă s-a reţinut că imobilul a fost proprietatea şi locuinţa lui P.I.şi al soţiei acestuia S.V., până în 1950 când urmare apariţiei Decretului 92/1950 imobilul a fost naţionalizat şi trecut în proprietatea statului şi ulterior închiriat foştilor proprietari prin contracte de închiriere succesive, ultimul înregistrat la nr.14257/1.11.1973, titular P.O., fiica fostului proprietar, decedată la 29.III.1990.

S-a constatat că decretul de naţionalizare a fost abuziv aplicat în cazul în speţă, deoarece autorul reclamantei era mic comerciant, deci se încadra în categoriile exceptate de la naţionalizare.

Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulităţii tuturor actelor juridice contrare prevederilor constituţionale şi acordarea de drepturi pentru imobilul demolat pentru că reclamanta nu a precizat actele juridice şi nu a probat pretenţiile băneşti. S-a constatat că pârâtul Consiliul local al municipiului Hunedoara nu are calitatea procesuală pasivă, prin Decizia 435/1988 emisă de fostul Consiliul Popular Hunedoara, imobilul fiind trecut din administrarea D.G.C.L. în administrarea S.C. "I.D."S.A. Hunedoara.

Împotriva sentinţei 287/2000 a Tribunalului Hunedoara au declarat apel reclamanta şi pârâţii Statul Român şi S.C. "I.D."S.A. Hunedoara.

Reclamanta a susţinut că greşit s-a admis numai un singur capăt de cerere, celelalte fiind nejustificat respinse şi că nu existau motive pentru a se introduce în cauză pârâta S.C. "I.D."S.A. Hunedoara.

Ministerul Finanţelor a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, calitate ce revine Consiliului local Hunedoara iar pe fond a cerut respingerea acţiunii reclamanta putând să solicite reparaţii conform procedurilor speciale prevăzute în Legea 10/2001.

S.C. "I.D."S.A. Hunedoara a criticat soluţia faţă de împrejurarea că din 1988 are imobilul în administrare iar din 1993, în proprietate.

Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia 122/A/2001 a admis apelurile reclamantei şi pârâţilor Statul Român Dacia S.A. Hunedoara, a modificat sentinţa civilă nr.287 din 20 decembrie 2000, în sensul că a admis acţiunea împotriva pârâtului Consiliul local al municipiului Hunedoara, a respins acţiunea împotriva celorlalţi pârâţi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În motivarea hotărârii, s-a constatat că împotriva principiuluidisponibilităţi şi precizărilor reclamantei (fila 103 din dosarul de fond, că înţelege să se judece numai cu Statul Român), instanţa în mod nelegal a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe S.C. "I.D."S.A. în cauză are calitate procesuală pasivă Consiliul local în circumscripţia căruia îşi are sediul imobilul şi care reprezintă Statul Român conform Legii 69/1991 şi nu Ministerul Finanţelor.

Împotriva deciziei Curţii de apel au declarat recurs reclamanta şi pârâţii S.C. "I.D."S.A. Hunedoara şi Consiliul local al municipiului Hunedoara.

Reclamanta a criticat soluţia pentru că nu s-a admis în întregime cererea cum a fost formulată şi precizată, pentru că hotărârea este nemotivată, cât priveşte respingerea cererilor accesorii, înscrierea dreptului de proprietate în sistemul de publicitate imobiliară şi, nefondată ,cât priveşte respingerea cererii privind nulitatea actelor juridice sub motiv că nu au fost precizate, deşi la fila 6 în dosarul de apel a făcut această precizare indicând „actul juridic contract de cumpărare fără vânzare, fără număr şi fără dată" pe baza căruia s-a descris dreptul de proprietate asupra construcţiilor top.652, 653 în favoarea S.C. "I.D."S.A. Hunedoara. S-a mai arătat în motivarea recursului că în dosarul 2997/2000 există dovada demolării construcţiei, şi se poate deduce aceasta prin cercetarea diferenţelor de suprafaţe menţionate în diferite acte (plan de situaţie, procese verbale).

În final se critică împrejurarea că s-a respins cererea de despăgubiri solicitate în apel, în sumă de 1.856.007 lei/zi pentru nefolosirea imobilului, prin greşita aplicare a art.294 alin.2 C.proc.civ.

S.C. "I.D."S.A. Hunedoara în recursul său a criticat soluţia de obligare a Consiliului local Hunedoara la restituirea unui imobil care se află în proprietatea sa din 1993, şi că potrivit dispoziţiilor art.27 alin.1 din Legea 10/2001 reclamantei i se cuveneau măsuri reparatorii prin echivalent.

Consiliul local al municipiului Hunedoara a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, el neputând reprezenta Statul Român, nici retroceda un imobil aflat în proprietatea unei societăţi comerciale.

La termenul din 18 iunie 2002 s-a depus o cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâţilor S.C. "I.D."S.A. Hunedoara şi Consiliul local al municipiului Hunedoara, prin care s-a solicitat să se respingă ca nefondat recursul reclamantei şi să se admită recursurile pârârelor recurente şi pe fond să se respingă acţiunea reclamantei.

Intervenienta I. S.A. Bucureşti şi-a motivat cererea pe împrejurarea că este acţionar principal la "I.D."S.A. Hunedoara, deţinând 49% din capitalul social iar imobilul revendicat constituie aport în natură al societăţii interveniente la constituirea "I.D."S.A.

Restituirea în natură ar avea prejudicii iremediabile pentru activitatea pârâtei care îşi are centrul administrativ şi de producţie în imobilul revendicat şi ar duce la răspunderea intervenientei pentru evicţiune în condiţiile art.1503 şi 1337 c.civ.

Intervenienta a mai arătat că potrivit art.46 alin.1 din Legea 10/2001 şi art.65 din Legea 31/1990, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis în mod valabil de la I. S.A. Bucureşti către "I.D."S.A. Hunedoara.

Prin cererea de intervenţie s-au formulat critici la soluţia dată în apel considerându-se că aceasta a fost dată cu încălcarea disp. art.6 alin.2 din Legea 213/1998.

Cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentelor pârâte a fost admisă pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Recursurile formulate de reclamantă şi de pârâte, urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţele de judecată nu s-au preocupat de identificarea şi individualizarea imobilului revendicat, nici în prezenta acţiune în revendicare, nici în dosarele indicate drept sediu al probelor pentru această cauză – şi în care s-a soluţionat contestaţia împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea dispoziţiilor Legii 112/1995 (dosar 2997/1997 al Judecătoriei Hunedoara, dosar 1833/1998 al Tribunalului Hunedoara şi dosar 3503/1998 al Curţii de Apel Alba Iulia).

În acest sens, din actul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul 2997/1997 al Judecătoriei Hunedoara (fila 23) rezultă că P.I.şi soţia sa, S.V., au cumpărat de la Societatea C., la 13 iunie 1936 „averea imobiliară cuprinsă în ff.229 Hunedoara sub nr.A+1 nr.top 652, 653" descrisă în actul menţionat în următorii termeni: „casă de zid cu etaj acoperită cu ţiglă având 7 încăperi, împreună cu pivniţă şi magazie de bere cu gheţarul de piatră şi garajul – urmează un rând ilizibil – din str.Regele Ferdinand nr.4 în schimbul preţului de 500.000 lei, precum şi întreaga instalaţie de bere".

Din extrasul „Foaie de avere", fila 39 din dosarul 2997/1997 rezultă că în 11 februarie 1989 Statul Român figura cu două proprietăţi naţionalizate nr.top 652 – casă de piatră, curte 349 m.p. şi respectiv, nr.top 653 – casă de piatră, curte 1115 m.p.

În considerentele soluţiilor date la dosar s-a reţinut că în imobilul naţionalizat a continuat să locuiască familia P. Din cele trei contracte de închiriere existente la dosar, două cu P.I.şi ultimul cu P.O., fiica proprietarului, rezultă că familia P.a ocupat cu acest titlu o parte din imobil situat în str.Molotov nr.2 în anii 1950 şi respectiv, 1970.

Prin acţiunea în revendicare cu care reclamanta a investit instanţa, la 26 ianuarie 1999 s-a solicitat în mod generic restituirea „terenului împreună cu construcţia cu etaj număr de inventar 11479 aflată pe terenul situat în Hunedoara str.Constantin Bursan nr.2 nr.top 652, nr.top 653" – detaliindu-se materialele de construcţie şi nu componenţa clădirii şi întinderea terenului. Prin aceeaşi acţiune s-a solicitat o sumă de bani, c/val. construcţiei demolate fără a se preciza ce parte din clădirea sau instalaţiile iniţiale au fost demolate (De notat că la adresa din actul de vânzare-cumpărare – invocat ca titlu al pretenţiilor de revendicare în natură – figurează şi o instalaţie de berărie).

Nu a fost individualizat în actuala configuraţie a imobilului partea ocupată ca sediu de pârâta S.C. "I.D."S.A. Hunedoara. La fila 14 din dosarul 1616/2001, există o autorizaţie de demolare obţinută de IAMSAT Bucureşti în 14.VI.1989 pentru clădirile cu nr.de inventar 10012 din Hunedoara str.Dr.Petru Groza nr.2, iar la fila 81-88 în dosarul 2997/1997 există un „Tabel cu aportul în natură al S.C. I. S.A. Bucureşti la Societatea "I.D."S.A." datat 13 septembrie 1999 în care la punctele 53 şi 54 figurează casă cu curte top 652 şi, respectiv, casă cu curte top 653.

De asemenea nu s-au făcut probe cu privire la succesiunea denumirilor străzii pe care este amplasat imobilul.

Nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt în cazul dedus spre judecată în această fază, pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conf. art.314 C.proc.civ., urmează a se casa Decizia 212 A/2002 şi sentinţa civilă 278/2001 şi a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara în vederea identificării imobilului revendicat.

Este necesar a se completa probele existente în dosar eventual cu o expertiză tehnică de specialitate care să compare situaţia de la locul amplasării imobilului cu actele produse de părţi şi aflate în dosar.

Este necesar să se completeze probele şi cu privire la calitatea reclamantei care a acceptat succesiunea fiicei fostului proprietar, P.O., în calitate de nepoată de soră dar nu s-a dovedit gradul de rudenie al mamei reclamantei, R. M., pretinsă a fi soră cu P.O., şi care a renunţat la succesiunea sorei, la 11 iulie 1990, astfel ca moştenirea O.P.să fie culeasă de reclamantă.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza şi celelalte critici formulate precum şi imprejurarea că pe parcursul soluţionării acţiunii în revendicare ce formează obiectul cauzei de faţă, reclamanta a trimis în anul 2001, Consiliului local al municipiului Hunedoara şi S.C. "I.D."S.A. Hunedoara, notificări potrivit procedurii administrative stabilite de Legea 10/2001 (aşa cum rezultă din actele existente la filele 28 şi 31 în dosarul 3833/2001).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. I. S.A. Bucureşti.

Admite recursurile declarate de reclamanta B.M.G. şi de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Hunedoara şi S.C. "I.D."S.A. Hunedoara.

Casează Decizia nr.122/A din 16 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă, precum şi sentinţa nr.287 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceluiaşi Tribunal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 8/2001. Civil