Răspundere civilă delictuală. Daune morale pretinse pentru exercitarea de către cealaltă parte a dreptului la acţiune, inclusiv prin formularea fără succes, a tuturor căilor de atac prevăzute de lege
| Comentarii |
|
Exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţia României, nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.
Faptul că prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosar s-au respins căile de atac exercitate de autoarea pârâtului (...) nu conduce automat la concluzia unei fapte ilicite pretins săvârşite de pârât.
Reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unei legături de cauzalitate între decesul fiicei lor M.C.M. şi împrejurarea că aceasta a fost parte în mai multe procese, pretins intentate de pârâtul M. V.
(Secţia civilă, decizia nr. 2788 din 30 mai 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 9 februarie 2000, M.M., M.F.M. şi M.D.M. au chemat în judecată pe M.V. şi Consiliul General al municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 2.000.000.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a proceselor existente între părţi timp de 9 ani.
în motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, pârâtul M.V., în calitate de moştenitor al defunctei P.E., fără a ţine seama de drepturile locative ale fiicei reclamanţilor, M.C.M., a încercat în mod abuziv să obţină cumpărarea locuinţei deţinute în calitate de chiriaş de către persoanele sus-menţionate, folosind toate căile procesuale permise de lege pentru a-i şicana pe reclamanţi.
Reclamanţii au mai arătat că procesele intentate de pârât au contribuit la degradarea stării sănătăţii lui M.C.M., conducând la decesul acesteia.
Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr. 291/21 martie 2000 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, reţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile pentru a putea fi acordate daunele morale privind prejudiciul moral pretins a fi suferit de către reclamantă.
Sesizată cu apelul declarat de reclamanţi, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul ca nefondat şi a menţinut sentinţa atacată ca legală şi temeinică.
Instanţa a hotărât astfel, reţinând în esenţă, că este necesară întrunirea cumulativă a tuturor elementelor răspunderii civile pentru acordarea daunelor morale, că exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.
împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a au declarat recurs reclamanţii, considerând că atât sentinţa Tribunalului Bucureşti cât şi decizia Curţii de Apel Bucureşti sunt nelegale şi netemeinice.
în motivarea recursului, reclamanţii susţin că în mod eronat s-a considerat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile; că adiacent art. 21 din Constituţie - dreptul de a te adresa instanţei, există şi dreptul protecţiei cetăţenilor împotriva folosirii abuzive a drepturilor conferite de lege, inclusiv dreptul liberului acces la justiţie.
Se solicită admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Deşi de natură a aduce anumite prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu
permisiunea legii. Este cert, că cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit, chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite restrângeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
în acest sens, exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.
Reclamanţii înşişi au arătat în motivarea acţiunii că pârâtul M.V. a uzat de căile procesuale legale pentru valorificarea drepturilor deţinute în calitate de moştenitor al defunctei P.E.
Faptul că prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosar s-au respins căile de atac exercitate de autoarea pârâtului, împotriva sentinţei civile nr.
4578/28.04.1994 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a admis acţiunea reclamantei M.C.M., nu conduce automat la concluzia unei fapte ilicite pretins săvârşite de pârât.
Aşa-zisul prejudiciu nu rezultă în sine din faptul că reclamanţii au fost părţi în mai multe procese.
Reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unei legături de cauzalitate între decesul fiicei lor M.C.M. şi împrejurarea că aceasta a fost parte în mai multe procese, pretins intentate de pârâtul M.V.
în ceea ce priveşte Consiliul General al municipiului Bucureşti, nu s-au făcut dovezi în sensul menţionat, nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins.
| ← Revendicare. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr.... | SUSPENDAREA JUDECĂŢII. CAZUL PREVĂZUT LA ART. 244 PCT. 1 C.... → |
|---|
