SUSPENDAREA JUDECĂŢII. CAZUL PREVĂZUT LA ART. 244 PCT. 1 C. PR. CIV. CARACTERUL FACULTATIV AL MĂSURII.
| Comentarii |
|
În primul rând, după cum rezultă din textul art. 244 C. pr. civ., suspendarea este facultativă, iar nu obligatorie, instanţa putând să aprecieze în ce măsură cea de-a doua acţiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluţionarea dosarului.
în al doilea rând, introducerea separată a unei acţiuni în anularea unor acte administrativ-jurisdicţionale care au stat la baza eliberării titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului nu constituie un motiv de suspendare, din oficiu, a judecării acţiunii în revendicare promovate de acesta deoarece s-ar contraveni astfel dispoziţiilor art. 244 C. pr. civ.
Chiar şi în situaţia în care ambele părţi sunt în posesia unui titlu de proprietate asupra lucrului revendicat, instanţa are nu numai căderea, ci chiar obligaţia de a examina titlurile, dând eficienţă celui care face dovada proprietăţii, iar nu să decline acea obligaţie procesuală în favoarea altei instanţe.
(Secţia civilă, decizia nr. 738 din 2 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25.02.1999 prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea, reclamantul C.l. a chemat în judecată pe pârâţii B.l. şi B.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1.700 mp situat în comuna 1 Decembrie, sat Copăceni, judeţul Ilfov, precum şi la desfiinţarea amenajărilor din lemn a
conductelor ilegale folosite ca solarii şi a celorlalte îngrădiri ale terenului.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2163/18.04.1977, a devenit proprietarul terenului în litigiu, pe care pârâţii l-au ocupat abuziv, deşi prin sentinţa civilă nr. 873/1999 a Judecătoriei S.A.I. le-a fost respinsă acţiunea în revendicare ca neîntemeiată.
La termenul din 24.04.1999 reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând obligarea pârâţilor la restituirea echivalentului lipsei de folosinţă, iar pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat anularea contractului de vânzare-cum-părare autentificat sub nr. 2163/18.04.1997, învederând că vânzătorii au înstrăinat un bun ce nu le aparţine. Au mai precizat că pe rolul Judecătoriei Buftea se află dosarul nr. 6333/1997 care are ca obiect anularea hotărârii nr. 52 emise de Prefectura Judeţului Ilfov, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie, care au la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare amintit.
Prin sentinţa civilă nr. 2328 din 22.05.1998 Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de reclamantul - pârât C.l. şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Considerând că rezolvarea cauzei depinde de modul de soluţionare a dosarului având ca obiect anularea hotărârii nr. 52 a Prefecturii Judeţului Ilfov şi a procesului-verbal de punere în posesie, pârâţii au solicitat suspendarea judecării cauzei potrivit art. 244 pct. 1 C. pr. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, prin încheierea din 15.06.2000 a dispus suspendarea judecării cauzei potrivit art. 244 pct. 1 C. pr. civ., constatând că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile sus-menţionatului articol.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 439 A din 25 august 2000 a admis apelurile declarate de reclamantul C.l. şi de pârâţii V.E., T.V., F.E., V.V. şi A.B.P. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iunie 2000, reţinând în considerentele deciziei că dezlegarea cauzei supuse judecăţii nu depinde de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
împotriva acestei ultime decizii, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 11 C. pr. civ., au declarat recurs reclamanţii-pârâţi B.l. şi B.M. arătând că este în
interesul înfăptuirii justiţiei menţinerea suspendării judecării dosarului nr. 4536/1999 al Tribunalului Bucureşti deoarece prin această măsură se evită pronunţarea a două hotărâri total contradictorii.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 244 pct. 1 C. pr. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în total şau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
în primul rând, după cum rezultă din textul art. 244 pct. 1 C. pr. civ., suspendarea este facultativă, iar nu obligatorie, instanţa putând să aprecieze în ce măsură cea de-a doua acţiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluţionarea dosarului.
în al doilea rând, introducerea separată a unei acţiuni în anularea unor acte administrativ-juris-dicţionale care au stat la baza eliberării titlului de proprietate emis reclamantului, nu constituie un motiv de suspendare, din oficiu, a judecării acţiunii în revendicare promovate de acesta, deoarece s-ar contraveni astfel dispoziţiilor art. 244 C. pr. civ.
în cazul dedus judecăţii, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele instanţei de apel, tribunalul nu ar fi trebuit să recurgă la o astfel de interpretare, întrucât soluţionarea acţiunii în revendicare nu avea cum să depindă de acţiunea în anularea hotărârii nr. 52 emisă de Prefectura Judeţului Ilfov precum şi a procesului-verbal de punere în posesie, care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2163/1997.
Chiar şi în situaţia în care ambele părţi sunt în posesia unui titlu de proprietate asupra lucrului revendicat, instanţa are nu numai căderea, ci chiar obligaţia de a examina titlurile, dând eficienţă celui care face dovada proprietăţii, iar nu să decline acea obligaţie procesuală în favoarea altei instanţe.
| ← Răspundere civilă delictuală. Daune morale pretinse pentru... | REVIZUIRE. CAZUL PREVĂZUT LA ART. 322 PCT. 7 C. PR. CIV.... → |
|---|
