CSJ. Decizia nr. 10/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.10Dosar nr.1637/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de revizuienta Primăria Municipiului Bucureşti şi de intervenienta AdministraţiaPieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor Sectorul 6 Bucureşti împotriva deciziei nr.33 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta revizuientă Primăria Municipiului Bucureşti, reprezentată de consilier juridic O.O., recurenta intervenientă Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor sectorul 6 Bucureşti, prin consilier juridic F.M., intimaţii C.I., C.O., C.M., C.N., C.Ş., C.A., C.A., primii doi asistaţi şi următorii reprezentaţi de avocatul V.P.I..
Procedura completă.
Recursul declarat de revizuienta Primăria Municipiului Bucureşti este scutit de timbru.
Recursul declarat de intervenientă a fost timbrat legal(ordinul de plată nr.989 din 25 iunie 2002 în valoare de 37.500 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 1500 lei – fila 23 din dosar).
Instanţa constată că pricina se află în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor cu privire la recursurile declarate.
Consilier juridic O.O., pentru recurenta revizuientă Primăria Municipiului Bucureşti, solicită admiterea recursuluideclarat în cauză, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire şi a cererii de intervenţie accesorie, făcând referire la motivele scrise din dosar.
Consilierul juridicF.M., pentru recurenta intervenientă Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor sectorul 6 Bucureşti, solicită admiterea recursului declarat în cauză,referindu-se la motivele şi notele scrise din dosar. Referindu-se la recursul Primăriei Municipiului Bucureşti, pune concluzii de admitere.
Consilier juridic O.O., pentru recurenta revizuientă, solicită admiterea şi a recursului intervenientei.
Avocatul V.P.I., pentru intimaţii C.I., C.M., C.N., C.Ş., C.A., C.O. şi C.A., solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, învestit cu soluţionarea acţiunii reclamanţilor C.G..Ion, C.M., C.G..Ş., C.G..O. şi C.G..A. formulată împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru restituirea terenului în suprafaţă de 1761 m.p., situat în Bucureşti, strada Valea Lungă nr.37-39, sectorul 6, prin sentinţa nr.239 din 9 aprilie 1998, a admis-o, omologând raportul de expertiză efectuat în cauză.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
La data de 27 ianuarie 1999 pârâta Primăria Municipiului Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu reclamanţii, o cerere de revizuire a sus-menţionatei sentinţe, în temeiul art.322 pct.5 din C.proc.civ..
În motivarea cererii de revizuire, s-ainvocat – ca act nou – referatul întocmit de Primăria Sectorului 6 Bucureşti şi de Administraţia Pieţelor – Sectorul 6 Bucureşti, înregistrat la Direcţia Generală Juridică, Legislaţie, contencios sub nr.18070 din 29 decembrie 1999.
În menţionatul referat se specifică faptul că terenul, revendicat de reclamanţi şi restituit acestora prin amintita sentinţă, este situat în perimetrul actualeiPieţe Valea Lungăşi cu aproape întreg carosabilul intrării,aflat pe latura N-V a pieţei agroalimentare. Referatul a fost întocmitca urmare a punerii în executare asentinţei de către executorii judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
La data11 martie 1999, Administraţia Pieţelor Sector 6 Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interesul revizuientei Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât terenul aparţine domeniului public, fiind scos din circuitul civil.
Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în şedinţa din 2 iunie 1999, a admis înprincipiu cererea de intervenţie accesorie şi, totodată a respins excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, reţinând că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de art.324 pct.4 din C.proc.civ.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr.1060 din 24 septembrie 1999, a admis cererea de revizuire şi a schimbat în tot sentinţa nr.239 din 9 aprilie 1998 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.
În motivarea soluţiei, tribunalul areţinut, din actele dosarului, că terenul din litigiu, aparţine domeniului public conform art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991 şi seidentifică cu perimetrul actualeiPieţe Agroalimentare Valea Lungă.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.151 din 23 martie 2000, admiţând apelul reclamanţilor (intimaţi în cererea de revizuire), prin Decizia nr.151 din 23 martie 2000, a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul respingerii cererii de revizuire.
Pentru a decide asfel, instanţa de apel a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art.324 pct.4 din C.proc.civ., termen calculat din ziua în care s-a descoperit înscrisul, în condiţiile în care toate actele depuse de revizuientă datează din anul 1996 şi nu au caracter oficial. S-a mai apreciat că Primăria Sectorului 6 Bucureşti a avut cunoştinţă de litigiul de fond întrucât prin adresa nr.542 din decembrie 1998, a făcut cunoscută proprietarilor Decizia nr.1506/15 iunie 1998 a Primăriei Municipiului Bucureşti prin care s-a dispus retrocedarea către reclamanţi a imobilului din litigiu.
În sfârşit, în motivarea aceleiaşi soluţii, instanţa de apel, a mai reţinut că terenul din litigiu nu este de utilitate publică şi că nu s-a făcut dovada faptului că înscrisurile invocate de revizuientăau fost reţinute de partea potrivnică.
Această decizie a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie – secţia civilă prin Decizia nr.4329 din 17 noiembrie 2000, cauza fiind trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
În motivarea soluţiei, suprema instanţă a reţinut că cererea de revizuire afost introdusă în termen legal şi că, în rejudecare, este necesar ca instanţa de apel să analizeze forţa probantă a înscrisului nou invocat de recurenta revizuientă şi să cumpănească asupra consecinţelor de ordin social şi economic pe care le-ar creamenţinerea sentinţei ce se cere a fi revizuită.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.33 din 29 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de C.I., C.M., C.Ş., C.O. şi C. A. şi a schimbat în tot sentinţa nr.1060 din 24 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă în sensul respingerii cererii de revizuire şi a cererii de intervenţie accesorie, ca inadmisibilă.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că înscrisurile pretinse a fi acte noinuîntrunesccondiţiileart.322 pct.5 din C.proc.civ.deoarece ele nu au existat la data judecării pricinii de revendicare, fiind întocmiteulterioracestuimoment,înacestecondiţii,însensullegii neputându-se pune problema „descoperirii înscrisului doveditor, a reţinerii acestuia de partea potrivnică şi, în orice caza imposibilităţii prezentării respectivelor înscrisuri în faţa primei instanţe datorată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii".
S-a mai reţinut că nimic nu putea împiedica Primăria Sectorului 6 Bucureşti să aducă la cunoştinţă instanţei situaţia juridică a imobilului. Referindu-se la investiţiile efectuate pe terenul din litigiu, instanţa de apel a reţinut că acestea nu sunt de natură să conducă la altă soluţie decât cu înfrângerea dispoziţiilor legale menţionate, că,pentru valorificarea drepturilor sale, intimata intervenientă, în calitate de constructor pe terenul altuia, are la dispoziţie calea unei acţiuni în pretenţii, decurgând din prevederile art.494 din C.civ..
În sfârşit, un ultim considerent din Decizia criticatăpriveşte faptul că pe terenul din litigiu n-ar funcţiona o piaţă agroalimentară ci un bazar, că terenulnu ar fi ocupat de carosabil sau de blocuri – aşa cum a susţinut revizuienta.
Decizia din apel a fost recurată atât de revizuienta Primăria Municipiului Bucureşti cât şi intervenienta Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor Sectorul 6 Bucureşti, invocând – prima motivele prevăzute de art.304 pct.9 şi 10 din C.proc.civ. şi secunda, motivele prevăzute de art.304 pct.8,9,10 din acelaşi cod.
Motivele de recurs ale celor două părţi astfel cum sunt formulate, pun în evidenţă aspecte şi nu interes comun, astfel că, în cele ce urmează, vor fi enunţate şi analizate împreună.
Prin criticile formulate, recurentele, în esenţă, reproşează instanţei de apel.
- că a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire fără să o pună în discuţia părţilor;
- că nu a dat curs dispoziţiilor obligatorii din Decizia de casare pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – secţia civilă, între altele, ignorând faptul că, pe terenul din litigiu funcţionează o piaţăagroalimentară iar nu un bazar – cum a reţinut, că, atât perimetrul pieţei cât şi carosabilul afectate fac parte din domeniul public al municipalităţii;
- că a interpretat greşit prevederile art.322 pct.5 din C.proc.civ., neobservândcă înscrisul nou invocat în revizuire, deşi întocmit ulterior judecării cauzei de revendicare, exprimă o stare de fapt existentă nu numai în momentul respectiv, ci cu mult timp înainte,actcuforţăprobantăclarăşi evidentăîn speţă, care nu .
putut fi prezentat în procesul de revendicare dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor recurente;
- că, din motivarea deciziei rezultă că s-a făcut o confuzie între Primăria Sectorului 6 Bucureşti care,în procesul de revendicare, nu avea calitate procesuală pasivă – şi Adminsitraţia Pieţelor sector 6 Bucureşti, care are personalitate juridică şi poate participa în proces în nume propriu;
- că, prin soluţia dată, nu este rezolvată problema investiţiilor aflate pe teren, investiţii care au fost făcute cu bună credinţă sub imperiul dreptului de proprietate de necontestat;
- că nu s-a pronunţat asupra unor dovezi iar pe altele le-a apreciat greşit, sub acest aspect, evidenţiind discoranţa flagrantă între expertiza efectuată după casare şi obiecţiunile formulate, respectiv răspunsul expertului în ce priveşte poziţionarea terenului revendicat (în raportul de expertiză acesta este identificat cu întreaga piaţă Valea Lungă iar în răspunsul la obiecţiuni, acelaşi expert identifică terenul doar cu ½ din cel menţionat în expertiză) şi neluarea în consideraţie a fotografiilor depuse la dosar de Administraţia Pieţelor sector 6 Bucureşti, precum şi aaltor dovezi din dosar, de importanţă deosebită, care pun în discuţie atât nelegalitatea cât şi imoralitatea retrocedării (adresa nr.10380/16 septembrie 1981, emisă de Institutul de Proiectare „Proiect" Bucureşti, prin care este prezentată intenţia de a construi o piaţă, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de soţii D.I.şi D.A.– fostă C. – în baza căruia a fost înstrăinată o partedin suprafaţa revendicată de intimaţi).
Recursurile sunt întemeiate în sensul considerentelor ce urmează.
Motivele care justifică exercitarearevizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art.322 pct.1-8 din C.proc.civ..
Cererea de revizuire din speţă a fost fondată pe dispoziţiile art.322 pct.5 din C.proc.civ., partea pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti invocând, ca act nou,referatul întocmit de Primăria Sectorului 6 Bucureşti şi de Administraţia Pieţelor Sectorul 6 Bucureşti înregistrat la Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Juridică, Legislaţie, Contencios sub nr.18070 din 29 decembrie 1999. Concomitent cu acest referat, anexat acestuia Administraţia Pieţelor Sectorul 6 Bucureşti a pus la dispoziţia Primăriei Municipiului Bucureşti – raportul de reevaluare a mijloacelor fixe, cu referire la Piaţa Valea Lungă din sectorul 6 Bucureşti, întocmit, la cererea sa, de S.C. M.C.S.R.L.,în conformitate cu dispoziţiile OG nr.14 din 29 ianuarie 1998.
În rejudecarea apelului intimaţilor, declarat împotriva sentinţei de admitere a cererii de revizuire (nr.1060 din 24 septembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă),Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă urma să respecte îndrumările din Decizia de casare nr.4329 din17 noiembrie 2000.
Reţinând că cererea de revizuire a fost introdusă în termen legal, instanţa supremă a dispus ca, în rejudecare, să fie analizată forţa probantă a înscrisului nou invocat de recurenta revizuientă şi să se cumpănească asupraconsecinţelorde ordin social şi economic pe care le-ar avea menţinereasentinţei ce se cere a fi revizuită.
Prin aceeaşi decizie, s-a statuat, în drept, că prin noţiunea de înscris în sensul textului citat se înţelege acel act prin care partea tinde să probeze, prin prisma noilor elemente, acele situaţii de fapt care, de regulă, nu au fost cunoscute de instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere; că, în lumina acestei interpretări, noţiunea de înscris trebuie luată în accepţiunea ei restrânsă, fiind fără relevanţă sub aspectul termenului de o lună dacă înscrisul de care revizuienta se prevalează este obţinut pe baza cercetării şi a altor deocumente care nu au putut fi înfăţişate în litigiul de fond.
În rejudecare, instanţa de apel a administrat proba cu expertiza topometrică – pe aspectul criticilor vizând fondul cererii de revendicare- pentru a se stabili dacă pe terenul în litigiu sunt amplasate construcţii de natura celor pretinse de revizuientă, precum şi proba cu înscrisuri cu privire la amenajările efectuate de intervenientă (planşe fotografice).
Analizând actele noi invocate de revizuientă, precum şi probele din dosar,prin prisma dispoziţiilor art.322 pct.5 din C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Este de reţinut, în primul rând, că actul nou invocat de revizuientă (referatul şi raportul de reevaluare a mijloacelor fixe – menţionate mai sus) se încadrează în prevederile art.322 pct.5 din C.proc.civ., în sensul că nu a fost folosit de instanţa care a judecat cauza de retrocedare. Chiar dacă actul a fost întocmit ulterior, situaţiilece rezultădin el sunt atestate de fapte preexistente (anterioarejudecăţii şi la data judecăţii). În sfârşit, actul nu aputut fi produsîn procesul de fond dintr-o împrejurare maipresus de voinţa părţii şieste determinant, are o importanţă deosebită, dacănu chiar hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În speţă, este în afara oricărui dubiu că, pe terenul din litigiu se află şi funcţioneazăo piaţă de mai mult de 20 de ani, ea fiind denumită „Valea Lungă". Acest aspect rezultă chiar din raportul de expertiză, din planşele fotografice depuse la dosar, din susţinerile părţilor – (nuanţate, în sensul că în timp ce revizuienta susţine că este vorba de o piaţă agro-alimentară, intimaţii vorbesc de un bazar) din adresa nr.130.380 din 16 septembrie 1981 emisă de Institutul de Proiectare „Proiect" Bucureşti (planul de construire a pieţei) şi, în sfârşit, din actul nou invocat în revizuire.
Terenul din litigiu se identifică cu perimetrul actualei pieţe şi cu aproape întregcarosabilul intrării situat pe latura N-V apieţei agro-alimentare.
Investiţiile efectuate în piaţă au fost contabilizate la peste 110.000.000 lei.
În raport de cele reţinute mai sus, actul nou prezentat de revizuientă este de importanţă deosebită pentru dezlegarea pricinii.
Concluzia instanţei de apel în sensul că actul invocat de revizuientă nu s-ar încadra în prevederile art.322 din C.proc.civ. vădeşte o analiză de suprafaţă a actului, cât şi a prevederilor legale menţionate.
De altfel, instanţa supremă, în Decizia de casare, referindu-se la ctul nou care urma să fie analizat în rejudecare, a pus în evidenţăconsiderentul potrivit căruia: „prin noţiunea de înscrisse înţelege acel act prin care partea tinde să probeze, prin prisma noilor elemente, acele situaţii de fapt care, de regulă, nu au fost cunoscute de instanţace a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere; în lumina acestei interpretări,noţiunea de înscristrebuie luatăîn accepţiunea ei restrânsă, fiind fără relevanţă – sub aspectul temeiului dacă înscrisul de care revizuienta se prevaleazăeste obţinut pe baza cercetării şi a altor documente care nu auputut fi înfăţişate în litigiul de fond.
Desigur, neprezentarea actului în litigiul de fond este independentă de voinţa părţii.
În aceastăprivinţă, este de reţinut că întrucât Primăria Sectorului 6 Bucureşti nu a fost parte în procesul de fond, pentru căi-a lipsit calitatea procesuală pasivă, nu a putut prezenta înscrisul, împrejurarea fiind de natură obiectivă.
Concluziile instanţei în sensul că pe terenul din litigiu nu funcţionează o piaţă agroalimentară, ci un bazar, că respectivul teren nu este ocupat de carosabil sau de blocuri nu-şi găsesc suport probator în dosar.
În acest sens sunt de menţionat, în afară de actul invocat în revizuire, raportul de expertiză, planşele fotografice şi alte înscrisuri din dosar care pun în evidenţă, dimpotrivă, că în cauză este vorba de un teren ce aparţine domeniului public, care se identifică cu perimetrul pieţei agroalimentare „Valea Lungă" şi cu aproape întreg carosabilul intrării situat pe latura N-V a pieţei.
În raport de cele reţinute mai sus, soluţia ce se impune în speţă este de admitetreambelor recursurişi de casare a deciziei instanţei de apel, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie formulată de Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor Sectorul 6 Bucureşti în interesul Primăriei Municipiului Bucureşti şi respingerii apelului intimaţilor declarat împotriva sentinţei nr.1060 din 24 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, care urmează să fie păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General şi de Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor sector 6 Bucureşti împotriva deciziei nr.33 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă şi pe care o casează.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Administraţia Pieţelor, Tîrgurilor, Bazarelor şi Oboarelor sector 6 Bucureşti.
Respinge apelul declarat de C.I., C.M. – decedat, având casuccesori peC.N.şiC.A.,C.Ş., C.O. şi C.A. împotriva sentinţei nr.1060 din 24 septembrie1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
.
| ← CSJ. Decizia nr. 2190/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1000/2002. Civil → |
|---|
