CSJ. Decizia nr. 2190/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2190
Dosar nr. 3100/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 2 martie 2001 la Tribunalul Iaşi reclamantul G.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru obligarea acestuia, în temeiul art. 504-506 C. proc. pen. la plata daunelor materiale constând din salariul ce se cuvenea petentului în perioada arestării preventive, reactualizat şi la plata daunelor morale, însumând 3.000.000.000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată pentru fapte de înşelăciune în paguba avutului public, delapidare şi abuz în serviciu contra intereselor publice, la 18 august 1993, prin rechizitoriul nr. 317/P/1993 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Trimiterea în judecată s-a făcut în stare de arest, măsură luată pe parcursul urmăririi penale din data de 31 martie 1993 şi ulterior revocate de Judecătoria Bacău la 18 februarie 1994. Prin sentinţa penală 1911/11 decembrie 1996 a Judecătoriei Buzău rămasă definitivă prin Decizia 284/6 martie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, petentul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Petiţionarul a arătat că la momentul arestării era director la S.C. I. S.A. Iaşi că a suferit pagube materiale şi morale, cazul fiind puternic mediatizat şi determinând traume psihice lui şi întregii sale familii.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 680/28 noiembrie 2001 a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului 92.173.321 lei daune materiale (c/val. salariilor de care a fost lipsit pe perioada arestării, sumă reactualizată în funcţie de rata inflaţiei) precum şi 3.000.000.000 lei daune morale. Pentru daunele morale s-a considerat că s-a făcut dovada că valorile fundamentale ale petentului şi ale familiei sale au fost lezate, creându-le o suferinţă psihică cauzată direct şi nemijlocit de arestarea sa preventivă care s-a dovedit a fi nelegală. S-a mai consemnat în considerentele sentinţei că arestarea a condus la înrăutăţirea stării de sănătate a petentului şi la desfacerea logodnei fiicei sale, precum şi la macularea cinstei, onoarei, demnităţii, prestigiului şi reputaţiei petentului. S-a mai menţinut că potrivit unei practici judiciare mai vechi stabilirea cuantumului daunelor morale este lăsată la aprecierea instanţelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi – care a pretins că arestarea a fost legală iar petentul nu este o persoană ce să-i poată fi afectată imaginea publică, daunele morale fiind exagerate – precum şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat deD.G.F.P.S. Iaşicareacriticatsoluţiacuprivire la greşit.
stabilire a daunelor materiale reactualizarea urmând a fi făcută în raport de inflaţie şi nu de indicele preţ de consum şi, respectiv, greşita acordare a daunelor morale.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă 16/8 mai 2002 a respins apelurile ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi petentul G. E.
Primii doi recurenţi au criticat în esenţă soluţia curţii de apel pentru aplicarea greşită a legii, în raport de situaţia de fapt, faţă de împrejurarea că art. 504, justifică răspunderea statului numai pentru prejudiciul moral şi nemijlocit cauzat victimei nu şi familiei sale. S-a apreciat că acordarea integrală a daunelor morale – motivată şi de afectarea familiei – echivalează şi cu despăgubirea acesteia din urmă şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la probele privind prejudiciul moral al familiei reclamantului.
În recursul său reclamantul a criticat soluţia curţii de apel exclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul că în mod nejustificat instanţa a diminuat onorariul de avocat la 15.000.000 lei de la 35.000.000 lei cum s-a dovedit.
Recursurile sunt întemeiate şi urmează a se admite pentru considerentele ce succed.
Acţiunea în pretenţii formulată de reclamant împotriva Statului Român s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen. Motivele pretenţiilor – potrivit petitului acţiunii – s-au axat pe prejudiciul material şi moral produs atât reclamantului ca victimă a soluţiei instanţei penale, cât şi prejudiciului moral suportat de familia sa. Probele administrate în cauzăs-au referit şi la aceste aspecte.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată în apel pentru pretenţiile exagerate acordate cu titlu de daune morale şi pentru greşita calculare a daunelor materiale (recursul Ministerului Finanţelor).
Instanţa de apel a respins apelurile fără să facă o analiză a soluţiei instanţei de fond în raport de probele administrate şi criticile formulate, limitându-se doar la o motivare de ordin teoretic a ceea ce înseamnă prejudiciu moral, fără să observe că această pretenţie s-a întemeiat nu numai pe prejudiciul personal ci şi al familiei reclamantului. Acest din urmă aspect nu a fost analizat şi evaluat în raport de temeiul acţiunii şi titularul unei asemenea acţiuni.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat nici cu privire la modalitatea de calcul a daunelor materiale – critică formulată expres în apel – limitându-se la trimiteri la expertiza efectuatăceea ce echivalează cu o lipsă de pronunţare.
Faţă de această situaţie urmează a se casa Decizia nr. 16/18 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi şi a se trimite cauza, aceleiaşi curţi, spre rejudecarea apelurilor. Cu această ocazie se va analiza şi critica formulată de reclamant, cu privire la cheltuielile de judecată, pentru care instanţa de apel, nu a oferit nici în acest caz o motivare a sumei acordate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi reclamantul G.E. împotriva deciziei nr. 16 din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 680 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2224/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 10/2002. Civil → |
|---|
