CSJ. Decizia nr. 1010/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1010
Dosar nr.3533/2002
Şedinţa publică din 13 martie2003
La data de 13 martie 2003 s-a luat în examinare recursul în anularedeclarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva decizieicivile nr.2102din15 august 2001a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 28 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunţarea s-a amânat la 13 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 24 februarie 2000 reclamantul D.G.a chemat în judecată pârâţii I.M.şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991, pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 55523/11 din 1 iulie 1999 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii 18/1991.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că este unicul moştenitor al defunctei N.C.E.decedată la 11 februarie 1996 şi că acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, conform titlului nr. 16372/20 mai 1999 pentru suprafaţa de 1,5 ha teren, din care doar 40 m 2 este situat în intravilan.
Mai arată reclamanta că N.C.E.a figurat în evidenţele cadastrale cu o suprafaţă totală de 1034 m 2, iar pentru diferenţa de 600 m 2, dreptul de proprietate a fost reconstituit pe numele pârâtului I.V.M., conform titlului de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata.
Pârâtul I.M., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acţiunii, întrucât terenul în litigiu I-a fost vândut la 1 mai 1967 împreună cu casa veche de către tatăl său I.V.care a cumpărat, la rându-i, prin chitanţă sub semnătură privată de la N.C..
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă 154 din 9 martie 2001 Judecătoria Pogoanele a respins acţiunea formulată de reclamantul D.G.şi continuată de moştenitorii D.G., Ş.D., D.A., C.M., reţinând următoarea situaţie de fapt: terenul în suprafaţă de 500 m 2 situat în Padina a fost înstrăinat printr-un "act de dare în plată de către Cooperativa Agricolă de Producţie "Drumul Păcii" lui N.P.şi N. E. în vederea edificării unei construcţii, deci sub condiţie rezolutorie.
Cum condiţia rezolutorie nu a fost îndeplinită, actul de dare în plată s-a desfiinţat de drept, şi, ca urmare, terenul în cauză a reintrat în patrimoniul CAP, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate constituită în baza Legii 18/1991 procedând la reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel moştenitorii defunctului D.G., criticând soluţia primei instanţe, pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reproşând instanţei că a reţinut o situaţie de fapt greşită.
Prin Decizia 671/18 mai 2001 a Tribunalului Buzău, Secţia Civilă, instanţa de control judiciar ordinar a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea instanţei de fond.
Şi împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului aceeaşi moştenitori reclamanţi, aducând critici referitoare la greşita apreciere în sensul că terenul se mai află în patrimoniul lui I.V.la data deschiderii succesiunii acestuia, deoarece terenul cumpărat de la N.E.a fost dat în schimb CAP Padina pentru un alt teren pe care I.M.şi-a edificat construcţia.
Se arată că înmod greşit tribunalul reţine rezilierea de drept a actului de dare în plată întrucât această sancţiune nu operează de drept, ci trebuie solicitată.
În recurs, instanţa a schimbat hotărârile pronunţate, modificând Decizia 671/18 mai 2001 şi sentinţa civilă 154/9 martie 2001, a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat parţial titlul de proprietate şi 55523/1999, respingând cererea reconvenţională.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat că la data de 1 mai 1967, - data întocmirii chitanţei sub semnătură privată între V.I., tatăl pârâtului şi N. C. – erau în vigoare dispoziţiile Decretului 144/1958, potrivit cu care actele de înstrăinare a terenurilor se fac numai în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel că titlul pârâtului nu este valabil.
Cu această motivare a fost admis recursul şi a admis pe fond acţiunea reclamantului, continuată de succesorii acestuia.
Împotriva deciziei 2102/15 august 2001 a Curţii de Apel Ploieşti şi în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 din C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, apreciind că soluţia instanţei de recurs a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii.
Astfel se susţine în dezvoltarea recursului în anulare că potrivit art. 11 din Decretul 144/1958, "înstrăinarea sau împărţeala, prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcţii, proprietate particulară, de pe teritoriul oraşelor, comunelor, reşedinţă de raioane, localităţi balneo-climaterice şi a comunelor declarate centre muncitoreşti, precum şi a comunelor în care se vor dezvolta staţiuni balneo-climaterice şi centre muncitoreşti se vor putea face numai cu autorizaţia prealabilă dată, în condiţiile prezentului decret, de către Comitetele executive alesfaturilor populare".
Interpretarea dată de instanţa de recurs este greşită întrucât terenului în cauză nu-i erau aplicabile reglementările mai sus evocate, câtă vreme terenul în litigiu este situat în vatra comunei Padina, localitate care nu se înscrie în nici una din categoriile enumerate de art. 11 din Decretul 144/1958.
În acest sens s-a concluzionat că în mod legal i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 600 m 2, aşa încât titlul de proprietate al pârâtului este valid, nesusceptibil de nulitate absolută, acest raţionament rezultând şi din împrejurarea că actul de dare în plată încheiat între Cooperativa Agricolă de Producţie "Drumul Păcii" şi autorii reclamantului (N.P.şi N.E.) a fost realizat sub condiţia rezolutorie a edificării unei construcţii până la data de 31 decembrie 1970 (a se vedea fila 11 din dosarul 168/2000 al Judecătoriei Pogoanele).
Recursul în anulare este întemeiat pentru cele ce urmează:
Judecătoria Pogoanele a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute parţiale a unui titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991, întemeiată în drept de către reclamant pe dispoziţiile art. 3 din Legea 169/1997.
În rejudecare, prin sentinţa 154/9 martie 2001, instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie menţinută prin respingerea apelului, care însă, în calea de atac a recursului a fost schimbată de instanţa de control judiciar, aceasta apreciind în raport de situaţia de fapt mai sus analizată că, în spiritul edicat de prevederile art. 11 din Decretul 144/1958 translaţia dreptului de proprietate imobiliară operează numai în temeiul unui act încheiat în formă autentică.
Graţie acestei interpretări s-a reţinut că terenul nu a ieşit din patrimoniul familiei N., neputând forma obiectul vreunei operaţiuni juridice, cu efecte valabile nici în sensul realizării unui schimb între I.V.şi Cooperativa Agricolă de Producţie şi nici al unei vânzări-cumpărări încheiată între cooperativa agricolă de producţie şi familia N..
În desluşirea raportului juridic dedus judecăţii, este de precizat că esenţială pentru stabilirea cauzei de nulitate invocată de reclamant este analiza naturii juridice a înscrisului sub semnătură privată încheiat între I.V.autorul pârâtului şi N.C.(fila 19 dosar 169/2000) şi "actul de dare în plată" intervenit între Cooperativa Agricolă de Producţie "Padina" şi N.C.şi E., autorii reclamantului, sub aspectul efectelor translative de proprietate.
În acest sens, corect şi legal a stabilit instanţa de fond că nu este susceptibil de nulitate absolută titlul pârâtului, faţă de împrejurarea că terenul situat în comuna Padina nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 11 din Decretul 144/1958, astfel că regimul juridic referitor la îndeplinirea formei autentice şi obţinerea unei autorizaţii prealabile înstrăinării nu îi este aplicabil.
Cât priveşte actul de dare în plată, cum acesta este încheiat sub condiţia rezolutorie a executării unei construcţii până la finele anului 1970, condiţie neîndeplinită în speţă, sub aspectul regimului juridic este desfiinţat de drept.
Condiţia – reglementată ca o modalitate a actului juridic – astfel cum este prevăzută în "actul de dare în plată" îmbracă forma juridică a unui pact comisoriu cu aspectele juridice specifice, derogatorii de la prevederile art. 1021 C.civ., astfel că operează de drept.
Concluzionând, cum terenul în litigiu nu se înscrie în nici una din categoriile enumerate de art. 11 din Decretul 144/1958, în atare condiţii, vânzarea acestuia şi a casei situate pe teren la data de 1 mai 1967, intervenită între N.C., în calitate de de vânzătoare şi pârâtului, V.I., în calitate de cumpărător, încheiată sub forma înscrisului sub semnătură privată dobândeşte efectele translative de proprietate, fiind valabilă.
Astfel, cauza de nulitate invocată de reclamantă nu îndrituieşte instanţa să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietatea nr. 55523/1999, motiv pentru care, pentru considerentele expuse va admite recursul în anulare modificând Decizia 2102 din 15 august 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul respingerii recursului declarat de reclamant.
În temeiul art. 314 din C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 2102 din 15 august 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de reclamanţii Ş.D., D.A. C.M. şi D.G.împotriva deciziei nr. 671 din 18 mai 2001 a Tribunalului Buzău, Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1013/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1011/2002. Civil → |
|---|
