CSJ. Decizia nr. 1011/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1011
Dosar nr.2294/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
La data de 28 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.C."G.T.C." SRL Covasnaîmpotriva deciziei nr. 21din26 martie 2002a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 28 februarie 2003 care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunţarea s-a amânat la 13 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 407 din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna a fost admisă plângerea formulată de B.A.J., C.C., C.L., M.S.şi C.S.în contradictoriu cu Primarul oraşului Covasna şi S.C."G.T.C." SRL, dispunându-se anularea Dispoziţiei nr. 13/2001 a Primăriei oraşului Covasna şi obligarea pârâţilor de a restitui în natură reclamanţilor imobilul situat în oraşul Covasna, str. Ştefan cel Mare nr. 103, înscris în CF nr.4667 Covasna, sub nr.top.1582/grădină , în suprafaţă de 805 m.p. şi nr.top – 2585 casă şi curte în suprafaţă de 669 m.p.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul solicitat ce a aparţinut autorilor reclamanţilor a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, fiind înscris în CFîn administrarea operativă a Întreprinderii IGO Târgu Secuiesc, a cărei succesoare este pârâta S.C."G.T.C." SRL Covasna.
Prin dispoziţia nr. 73/2001, Primarul oraşului Covasna a refuzat restituirea imobilului, cu motivarea că titlul de preluare a bunului este valabil, iar, în prezent, este deţinut de o societate comercială având ca unic asociat Consiliul Local al oraşului Covasna, care are ca obiect de activitate prestarea unor servicii publice de interes local – distribuirea apei potabile, salubrizare, canalizare, transport călători, distribuţia energiei electrice.
Soluţia de admitere a plângerii s-a întemeiat pe prevederile art. 9 din Legea 10/2001, în sensul căruia imobilele preluate abuziv, se restituie în natură, indiferent în posesia cui se află în prezent, şi pe art. 16 alin. 1 din lege care prevede strict excepţiile de la restituirea în natură, între care nu se regăseşte situaţia din speţă.
Apelul declarat de S.C."G.T.C." SRL împotriva sentinţei menţionate, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 21 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Curtea a avut în vedere prevederile legale menţionate din Legea nr.10/2001, precum şi art. 1 din lege, în temeiul căruia se impune restituirea imobilului preluat abuziv.
Împotriva acestei soluţii S.C."G.T.C." SRL Covasna a declarat recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C.proc.civ., solicitând casarea ambelor hotărâri date în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Recurenta susţine că a invocat, atât la prima instanţă, cât şi în apel, faptul că imobilul în litigiu depăşeşte valoarea reală din anul 1962 când a fost preluat de stat prin Decizia nr.140/1962 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al oraşului Covasna. Astfel, a susţinut că a efectuat investiţii de valoare, imobilul fiind astfel transformat, încât a devenit un imobil nou. Pentru dovedirea acestora, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea valorii reale a imobilului şi separat valoarea investiţiilor efectuate, probă ce nu a fost administrată în apel. Apoi, se face un calcul propriu, pornind de la situaţia de evidenţă contabilă, se redă compunerea şi aşezarea construcţiilorpe teren la preluare, comparativ cu situaţia actuală a mijloacelor fixe, ajungându-se în final la concluzia că investiţiile şi modernizarea clădirii reprezintă 78,31% din valoarea totală a bunului. Astfel se ajunge la concluzia că, în litigiu, se află un imobil nou, complet transformat, caz în care, în temeiul art. 9 al. 1 lit. c din HGnr.614/2001, nu este posibilă restituirea.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au hotărât prin admiterea plângerii celor în cauză împotriva deciziei prin care li s-a respins cererea, obligarea celor chemaţi în judecată de a restitui în natură celor îndreptăţiţi imobilul situat la adresa menţionată. S-a dat astfel eficienţă prevederilor art. 9 (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Este de remarcat că hotărârea primei instanţe nu a fost apelată de proprietarul imobilului – Primăria oraşului Covasna -, care de altfel nu a declarat nici recurs, ci numai de S.C."G.T.C." SRL, care a preluat bunul de la deţinătoarea anterioară, care îl primise în administrare.
Şi dacă în apel se aduseseră critici de fond sentinţei în legătură cu preluarea imobilului cu titlu sau încadrarea acestuia în cazurile de excepţie prevăzute de art. 16 din Legea nr.10/2001 în care nu e posibilă restituirea în natură, ci numai prin echivalent, în recurs se fac susţineri noi, ce nu pot fi primite în această fază a procesului.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe neefectuarea unei expertize tehnice nu este de primit, întrucât partea nu a solicitat o asemenea probă şi nici nu a făcut cereri în raport cu care instanţa să fie în măsură, în exercitarea rolului activ, să dispună efectuarea unei astfel de lucrări de specialitate.
Critica făcută instanţei de apel este de neprimit şi dacă se are în vedere că la primul termen de judecată în apel – 20 martie 2002, apelanta reprezentată de avocat a declarat că nu are cereri de formulat şi a solicitat judecarea cauzei. Aşa fiind motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 c.pr.civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu poate fi primit.
Tot astfel, cel de al doilea motiv de recurs, ce poate fi încadrat în prevederile art.304 pct. 9 C.proc.civ., ce vizează hotărârea lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, urmează a fi respins, întrucât în raport de probele administrate nu se poate reţine în speţă incidenţa textului invocat.
Este adevărat că, potrivit art. 18 lit. c ) din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou, în raport cu cel preluat, dacă părţile nu au convenit altfel. Dar, din înscrisurile depuse de părţi nu se poate reţine că imobilul a suferit transformări de esenţă înfuncţie de care să se constate că, practic,în prezent, este vorba de o nouă construcţie. Dimpotrivă, a rezultat că pârâta a efectuat reparaţii curente, îmbunătăţiri ale unor anexe, extinderea unora, după demolarea celor existente, pentru a adapta curtea şi anexele imobilului la specificul unităţii. Cheltuielile efectuate pentru aducerea clădirii la un grad de confort normal şi cele de reparaţii sunt fireşti pentru cei 40 de ani de folosinţă a clădirilor şi curţii în alt scop decât cel de locuit în care au fost concepute. Este de observat, din ansamblul probelor administrate, între care pot fi ţinute în seamă şi fotografii reprezentând clădirea principală în prezent şi în anul 1963, că aceasta nu a suferit nici o modificare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că imobilul face parte din domeniul public al statului şi, ca atare, nu poate fi restituit în natură, este de reţinut că HGprivind atestarea domeniului public al oraşului Constanţa a fost adoptată la 5 septembrie 2002, dată la care hotărârea de restituire era definitivă şi executorie, astfel că nu are incidenţă în cauză.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C."G.T.C." SRL Covasna împotriva deciziei nr.21 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1010/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1008/2002. Civil → |
|---|
