CSJ. Decizia nr. 1200/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1200DOSAR NR.2394/2002
Şedinţa publică din 26 martie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.906 din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal se prezintă intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilier juridic E.B., lipsind intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bihor-Oradea, intimatele-reclamante C.R.A.şi C.A.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că, faţă de situaţia de fapt şi actele existente la dosar, nu se poate considera că sentinţa judecătoriei este motivată.
Consilier juridic E.B. solicită admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursuluiîn anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 23 mai 2000, precizată ulterior (fila 15 dosar fond), reclamantele C.R.A. şi C.A. au chemat în judecată Statul român prin Ministerul Finanţelor şi Direcţia Silvică Oradea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilele înscrise în Cartea Funciară 366 Bărăşti, top.nr.59; 60 ; 796; 797; 798 şi 799.
În motivarea acţiunii reclamantele au invocat calitatea lor de proprietare tabulare asupra imobilului revendicat,cu datele de carte funciară precizate, dobândit prin succesiune legală.
Pârâta Direcţia Silvică Oradea a cerut respingerea acţiunii susţinând că imobilul revendicat face parte din fondul forestier de stat aflat în administrarea sa, prin Ocolul Silvic Vaşcău şi în amenajamentulsilvic al acestuia şi constă din păstrăvăria Vaşcău compusă din bazine, clădiri anexe şi canton silvic în incinta păstrăvărie, edificate pe cheltuiala pârâtei în perioada 1979-1981.
Judecătoria Beiuş, prin sentinţa civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantelor imobilul revendicat.
Apelul declarat de pârâta Direcţia Silvică Oradea a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, iar recursul aceleiaşi pârâte a fost respins, ca nefon dat, prin Decizia civilă nr.906/R din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Pentru a hotărî astfel, instanţele de control judiciar au reţinut că pârâta-apelantă nu beneficia de scutire legală la plata taxelor de timbru şi că, punându-i-se în vedere sătimbreze apelul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pedispoziţiile art.330 pct.2 C.proc.civ.invocând, în esenţă, nesocotirea îndatoririlor impuse prin art.129 C.proc.civ.judecătorilor, care aveau sarcina de a ordona administrarea de probe pentru a lămuri regimul juridic al imobilului revendicat şi modalitatea în care acesta a trecut în proprietateastatului.
Oral, reprezentantul procurorului general susţinând recursul în anulare ainvocat nelegalitatea sentinţei primei instanţe, pentru lipsa motivării, şi a cerut casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, potrivit art.129 alin.4 C.proc.civ., judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care ele le invocă, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Tot astfel, potrivit alineatului 5 al aceluiaşi articol, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care leconsideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În cauză, prima instanţă, ignorând îndatoririle ce-i reveneau potrivit legii, nu a dispus administrarea probelor necesare pentru clarificarea unor aspecte esenţiale pentru corecta soluţionare a cauzei, între care acela vizând identificarea imobilului, respectiv identitatea între imobilul revendicat, înscris în C.F. 366 Bărăşti căruia în natură îi corespunde "arător în intravilan" şi "arător în zăvoi" şi păstrăvăria Vaşcău compusă din bazine, clădiri anexe şi canton silvic în incinta acesteia, cu terenul aferent, cuprinse în amenajamentul Ocolului Silvic Vaşcău, potrivit hărţii cadastrale şi înscrisurilor depuse la filele 9, 10; 18-20 dosar de fond.
În acelaşi sens, era util să se depună sentinţa civilă nr.687/2000 a Judecătoriei Beiuş, în temeiul căreia s-a dispus înscrierea dreptului reclamantelor în cartea funciară, pentru a se cunoaşte dacă şi în ce condiţii imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului.
În sfârşit, deşi în codul de procedură civilă nemotivarea hotărârii nu este prevăzută ca o cauză de casare, totuşi, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art.261 pct.5C.proc.civ.şi finalitatea textului, care are în vedereo bună administrare a justiţiei şi posibilitateaexercitării controlului judiciar decătre instanţele judecătoreşti superioare, se impune, şi pentru acest motiv, casarea sentinţei primei instanţe, în considerentele căreia s-a făcut doar referire la cartea funciară şi, respectiv, susţinerile pârâtei, fără a arăta motivele pentru care a înlăturat aceste susţineri.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fiind fondat, urmând a se admite, a se dispune casareahotărârilor atacate şi a se trimite cauza la prima instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.906 din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia recurată, Decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, precum şi sentinţa civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000 a Judecătoriei Beiuş şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 12/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1206/2002. Civil → |
|---|
