CSJ. Decizia nr. 1330/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1330DOSAR NR.2848/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.4081 din 11 aprilie 2001 a Judecătoriei Tîrgu Jiu, precum şi împotriva deciziei nr.1633 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Gorj – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat de consilierul juridic P.G., intimatul chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic A.L., lipsind intimatul reclamant Ş.C..
Procedura completă.
Printr-o petiţie depusă la dosar, intimatul reclamant Ş.C. solicită amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare.
Consilier juridic P.G., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, precum şi reprezentanta intimatului chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice se opun amânării judecăţii – cu motivarea că în cauză s-a mai acordat un termen de judecată – la cererea intimatului reclamant şi pentru acelaşi motiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecăţii formulată de intimatul reclamant întrucât aceasta nu se încadrează în prevederile art.156 din C.proc.civ.
Deliberând asupra cererii de amânare a judecăţii în discuţie, instanţa o respinge cu motivarea că aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art.156 din C.proc.civ. Constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor prezente cu privire la recursul în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare, solicitând casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului Ş.C.
Consilier juridic P.G., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Cere a se dispune şi întoarcerea executării.
Reprezentanta intimatului chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice solicită de asemenea admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi, pe fond, respingerea acţiunii.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 februarie 2001 reclamantul Ş.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumelor nelegal reţinute cu titlu de impozit pentru cele 15 solde lunare brute ce i-au fost acordate reclamantului, în temeiul art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999.
La 18 martie 2001 Ş.C. şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 36.199.365 lei, reprezentând actualizarea sumei de 28.874.892 lei ce a pretins că i s-a reţinut ilegal cu titlu de impozit.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice cu motivarea că sumele reţinute ca impozit din cele acordate reclamantului au fost vărsate la bugetul de stat.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Târgu-Jiu a admis acţiunea reclamantului Ş.C., astfel cum a fost precizată, şi a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 36.194.365 lei reprezentând impozit nelegal reţinut.
Tribunalul Gorj – Secţia civilă prin Decizia nr.1633 din 21 iunie 2001 a admis recursul declarat de pârât şi a modificat în parte sentinţa judecătoriei în sensul că a admis şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. – Gorj să-i plătească pârâtului suma de 36.194.365 lei reprezentând impozit nelegal reţinut. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
La data de 21 iunie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în temeiul art.330 pct.2 cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 şi nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză susţinând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că la data trecerii în rezervă a reclamantului, pentru limită de vârstă, prevederile art.7 din OG nr.7/1998 precum şi cele ale art.31 din Legea nr.138/1999 erau abrogate de art.86 din OG nr.73/1999 astfel că pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art.8 din OG nr.73/1999 plăţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate reclamantului.
După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 2 septembrie 2002, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul art.4042 C.proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării astfel că în măsura în care se va decide admiterea recursului în anulare şi desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.
Recursul în anulare este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul Ş.C., ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale a fost trecut în rezervă începând cu data 1 martie 2000, prin Ordinul nr.183 din 25 februarie 2000.
La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută şi cu o vechime efectivă de militar de 26 ani, 6 luni şi 26 zile, conform art.31 din Legea nr.138/1999 (fila 30 dosar de fond). Reclamantul nu a beneficiat de plăţi compensatorii întrucât a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad. Ş.C. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi a OGnr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este, însă, greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OG nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr.1066/24 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr.1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art.5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozitate.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici-o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art.86 din OG nr.73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi vor fi respinse atât acţiunea reclamantului Ş.C., cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Văzând şi dispoziţiile art.4042 alin.1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1633 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Gorj – secţia civilă.
Casează Decizia recurată. Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr.4081 din 11 aprilie 2001 a Judecătoriei Târgu Jiu, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge, ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Ş.C., precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Conform art.4042 din C.proc.civ., dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1331/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1327/2002. Civil → |
|---|
