ICCJ. Decizia nr. 134/2002. Civil. Evacuare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 134
Dosar nr. 5042/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2000 la Judecătoria Târgovişte, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâtul S.I., solicitând să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14889 din 25 octombrie 1995, evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Răzvad, compus din 4 camere şi obligarea acestuia la plata lipsei de folosinţă a construcţiei dar şi a terenului aferent, care nu a făcut obiectul contractului dar a fost folosit în mod abuziv.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de vânzare-cumpărare în sensul că nu a finalizat reparaţiile la o altă casă a vânzătoarei şi la un cavou, deşi a fost obligat în acest sens prin sentinţa civilă nr. 7725 din 7 octombrie 1998 a Judecătoriei Târgovişte.
Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reparaţiile şi construcţiile au fost finalizate şi că a şi achitat suma de 15 milioane de lei în contul obligaţiei asumate prin contract.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 1252 din 13 martie 2001, a admis în parte acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi evacuarea pârâtului din imobil, luându-se act că reclamanta a renunţat la celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pârâtul nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile asumate prin contract întrucât nu a efectuat lucrările de consolidare a imobilului proprietatea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 1275 din 14 septembrie 2001 Tribunalul Dâmboviţa a admis apelul pârâtului, a schimbat în totalitate sentinţa şi pe fond a respins acţiunea reclamantei.
Tribunalul a apreciat că probatoriile administrate, inclusiv completarea la raportul de expertiză, dispusă în faza de apel, atestă îndeplinirea de către pârât a obligaţiilor asumate prin contract iar pe de altă parte interpretarea unor clauze îndoielnice este în favoarea debitorului pârât.
Prin Decizia civilă nr. 2979 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti s-a admis recursul reclamantei şi s-a modificat în totalitate Decizia pronunţată în apel, menţinându-se sentinţa judecătoriei ca fiind legală şi temeinică.
La data de 12 noiembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recurs în anulare împotriva sentinţei judecătoriei şi a deciziei pronunţate în recurs, susţinţând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. S-a mai arătat şi că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut în esenţă că pârâtul şi-a respectat obligaţiile contractuale, astfel încât Decizia pronunţată în apel este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele :
Ulterior momentului în care pârâtul S.I. a solicitat Procurorului General, prin memoriu, declararea recursului în anulare, părţile şi-au rezolvat, prin învoială, litigiul dedus judecăţii.
Astfel, ulterior soluţionării recursului, reclamanta a solicitat punerea în executare a titlului său, ceea ce a generat formularea de către pârâtul debitor a unei contestaţii la executare şi a unei acţiuni în pretenţii, care s-au stins prin tranzacţia din 27 iunie 2002 (sentinţa civilă nr. 3462 de la acea dată, pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. 1770/2002).
Prin acest acord de voinţă, părţile şi-au rezolvat în totalitate diferendul, aşa cum de altfel au precizat şi în faţa Curţii, susţinând că litigiul este definitiv închis, astfel încât recursul în anulare a rămas fără obiect şi va fi respins ca atare conform prevederilor art. 3303 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1252 din 13 martie 2001 a Judecătoriei Târgovişte şi deciziei nr. 2979 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2237/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1352/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
