ICCJ. Decizia nr. 1352/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1352
Dosar nr. 4144/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 martie 2000 la Judecătoria Carei, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.A.F.C., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii părţilor sociale aduse în societate, reactualizate, cu dobândă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată, motivând că s-a retras din societate la 31 decembrie 1999.
Pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamantă, dar numai la valoarea nominală a părţilor sociale aduse.
Judecătoria Carei, prin sentinţa civilă nr. 2676 din 27 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 4.064.591 lei, ce reprezintă părţile sociale reactualizate, stabilite potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul D.I., cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plăţii efective a sumei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis de Tribunalul Satu-Mare, care prin Decizia civilă nr. 494 din 18 mai 2001 a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 304.000 lei, reprezentând drepturi actualizate cu indicele de inflaţie pe perioada cuprinsă între septembrie 1998 şi data plăţii. A mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 395.000 lei cheltuieli de judecată în prima instanţă şi 1.022.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 15 din Statutul societăţii agricole şi art. 30 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură şi a preluat raţionamentul şi calculul efectuat de expertul T.I.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 1244 din 19 septembrie 2001, a admis recursul reclamantei, a casat Decizia tribunalului şi rejudecând cauza a păstrat în totalitate sentinţe Judecătoriei Carei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că actualizarea valorii părţilor sociale se impune pentru a nu prejudicia drepturile asociaţilor care se retrag din societate faţă de cei rămaşi şi care ar urma să beneficieze în viitor de mijloacele fixe achiziţionate inclusiv cu aportul celor retraşi.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând că au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, invocând motivul prevăzut în art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
În cauză, se arată în motivarea recursului în anulare, instanţele au solicitat părerea mai multor experţi contabili, curtea de apel a înlăturat concluziile expertului T.I. (însuşite de instanţa de apel), deşi acesta a stabilit corect drepturile băneşti cuvenite reclamantei, dar a omis să calculeze dobânda conform art. 5 raportat la art. 3 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligaţii băneşti, care trebuie adăugată sumei stabilită de expertul contabil menţionat.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
La data de 30 septembrie 2003, în temeiul dispoziţiilor art. 3304 C. proc. civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a retras recursul în anulare, cu motivarea că reexaminarea dosarelor a condus la concluzia că hotărârile judecătoreşti menţionate nu au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii.
Întrucât retragerea recursului în anulare a avut loc până la închiderea dezbaterilor, instanţa urmează ca în baza art. 3304 C. proc. civ. să ia act de retragerea recursului în anulare.
La 17 februarie 2004, pârâta S.A. F.C. a depus la dosarul cauzei un script intitulat recurs în anulare împotriva hotărârilor sus-menţionate, invocând prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi solicitând casarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Potrivit art. 330 C. proc. civ., calea extraordinară a recursului în anulare este deschisă numai procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, singurul care are legitimarea procesuală activă pentru a-l promova. Drept urmare, recursul în anulare solicitat de pârâtă se va respinge ca inadmisibil faţă de dispoziţia legală evocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1244 din 19 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, a deciziei civile nr. 494 din 18 mai 2001 a Tribunalului Satu Mare şi a sentinţei civile nr. 2676 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Carei.
Respinge cererea formulată de S.A.F.C. pentru declararea recursului în anulare împotriva aceloraşi hotărâri, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2002. Civil. Evacuare. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1314/2002. Civil → |
|---|
