CSJ. Decizia nr. 2237/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2237Dosar nr.2945/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul I.F.împotriva deciziei nr.1339 din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-revizuient I.F., prin mandatar M.N.M., conform procurii autentificate sub nr.1247/3 decembrie 2002 a Biroului Notarului Public I.H., fără studii juridice, intimatul I. G., personal, lipsind intimata M.I.E..
Procedura completă.
Curtea pune în discuţie termenul legal de depunere a cererii de revizuire, învederând totodată mandatarului recurentului-revizuient că neavînd studii juridice nu poate pune concluzii orale în instanţă, faţă de dispoziţiile art.68 alin.(4) din C.proc.civ., îndrumîndu-l pe mandatarul Marinescu Nicolae Marius să depună concluzii scrise.
Intimatul I.G.solicită respingerea recursuluui ca nefondat, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C.proc.civ..
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelordosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 mai 2002 la Curtea de Apel Ploieşti, petentul I.F.a solicitat revizuirea deciziei civile nr.719 din 4.04.2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care este potrivnică deciziei civile nr.351 din 8.02.2001 a Curţii de Apel Ploieşti, invocând prevederile art.322 pct.7 C.proc.civ..
În motivarea cererii, revizuientul a învederat că prin Decizia a cărei revizuire o cere s-a admis recursul lui I.G.şi s-a modificat Decizia civilă nr.31/2002 a Tribunalului Prahova şi sentinţa civilă nr.1280/2001 a Judecătoriei Mizil şi pe fond s-a respins acţiunea introdusă de revizuientul reclamant pentru crearea unei servituţi de trecere laatelierulsău pe terenul pârâtului şi acordarea dreptului de superficie privind atelierul reclamantului aflat pe terenul pârâtului.
Prin Decizia civilă nr.351 din 8.02.2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, analizând sentinţa civilă nr.30/2000 a Judecătoriei Mizil şi Decizia nr.1246/2000 a Tribunalului Prahova, s-aconfirmat soluţiade sistare a indiviziunii privind terenul pe care se află atelierul revizuientului. S-a arătat în considerentele deciziei că pârâtul, revizuientul de azi, are calea unei acţiuni separate pentru crearea unei servituţi de trecere la atelierul său amplasat în lotul atribuitceleilalte părţi, precum şi a unui drept de superficie pentru terenul de sub construcţie.
Faţă de susţinerea revizuientului, în sensul existenţei a două hotărâri potrivnice, Decizia nr.719 din 4.04.2002, a cărei revizuire se cere, şi Decizia nr.351 din 8.02.2002, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere dispoziţiile art.323 alin.2 C.proc.civ., prin Decizia nr.1339 din 13.06.2002 a Curţii de Apel Ploieşti s-a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă mai mare în grad în raport de cea care a pronunţat deciziile menţionate.
Împotriva deciziei de declinare a competenţei a declarat recurs revizuientul, solicitând admiterea lui şi a cererii de revizuire introdusă.
Recursul revizuientuluieste nefondat.
Cererea sa de revizuire vizează două decizii, nr.351 din 8.02.2001 şi nr.719 din 4.04.2002, ambele pronunţate în recurs de Curtea de Apel Ploieşti, pe care revizuientul le apreciază ca fiind potrivnice în sensul art.322 pct.7 C.proc.civ..
Instanţa competentă să judece cererea de revizuire în situaţia dată este instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat hotărârile potrivnice potrivit art.323 alin.2 C.proc.civ. şi întrucât acestea au fost pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
Cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, acesta este de o lună. Termenul se socoteşte, potrivit reglementării din art.324 pct.1 C.proc.civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri când hotărârile potrivnice sunt date de instanţa de recurs.
În cauză, ultimahotărâre, anume Decizia civilă nr.719, s-a pronunţat la 4.04.2002, iar cererea de revizuire s-a depus de Curtea de Apel Ploieşti la data de 7 mai 2002, cu depăşirea termenului, ultima zi fiind 6 mai 2002 . Termenul a fost calculat potrivit prevederilor art.101 alin.3 C.proc.civ., conform căroratermenele statornicite pe luni se sfârşesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. În speţă, acesta era 4 mai 2002, dar fiind sâmbăta, zi nelucrătoare, termenul se prelungea până luni, 6 mai 2002, ca ultim termen pentru depunerea cererii de revizuire, iar în 7 mai 2002 cererea era tardiv introdusă.
Pentru aceste considerente, recursul revizuientului urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I.F. împotriva deciziei nr.1339 din 13 iunie2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 136/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 134/2002. Civil. Evacuare. Recurs în anulare → |
|---|
