CSJ. Decizia nr. 1410/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1410Dosar nr. 118/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A. „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii T.A.E., T.R.P.S. şi T.T.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 6.119.491.802 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor pe care le-a efectuat la vila „V.".
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că a fost obligată să le lase în proprietate reclamanţilor imobilul susmenţionat, prin hotărâre judecătorească, dar că despăgubirile pe care au fost obligaţi să i le plătească, pentru extinderea şi îmbunătăţirea vilei, în sumă de 234.508.198 lei nu reprezintă valoarea lor reală.
Prin sentinţa nr. 157 din 11 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, acţiunea a fost respinsă, caneîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 122 din 27 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, mai ales că instanţa de fond a respins această excepţie invocată de pârâţi, că instanţa de apel nu a examinat toate motivele de apel pe care le-a formulat şi că expertiza tehnică efectuată de expert D.L. nu este o probă extrajudiciară, motiv pentru care a fost înlăturată, ci o probă judiciară.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 4412 din 9 decembrie 1998, pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă şi prin Decizia nr. 1128 din 5 mai 1999 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, şi irevocabilă prin Decizia nr. 3043 din 28 septembrie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii T.A.E., T.R.P.S. şi T.T.F. şi au fost obligaţi pârâţii Consiliul local al oraşului Sinaia şi R.A. „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, sucursala de reprezentare şi protocol Sinaia să le lase în deplină proprietate imobilul situat în Sinaia.
Prin aceeaşi sentinţă a fost şi admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta R.A. „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" Bucureşti, căreia, reclamanţii au fost obligaţi să-i plătească suma de 234.508.198 lei, reprezentând contravaloarea extinderilor şi îmbunătăţirilor aduse imobilului, iar până la plata acestei sume a fost instituit dreptul de retenţie al pârâtei asupra imobilului.
Suma de 243.000.000 lei a fost depusă în contul pârâtei de către reclamanţi la data de 31 ianuarie 2000, conform chitanţei nr. 1663407/2000 emisă de Banca Comercială Română, iar prin procesul-verbal din 24 martie 2000 al executorului judecătoresc al Judecătoriei Sinaia s-aconstatat că pârâta evacuase imobilul, care a fost predat reclamantului T.R.S.
În atare situaţie faţă de împrejurarea că nici reclamanta – recurentă nu a susţinut că după judecarea procesului de revendicare ar mai fi efectuat lucrări de îmbunătăţiri la imobil, ci a arătat în acţiune doar că este derizoriu cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentinţa Judecătoriei Câmpina, se constată că, în mod legal au concluzionat instanţele că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 1201C. civ., în sensul că, nu mai poate fi repus în discuţie cuantumul despăgubirilor, care a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat.
Apărările pe care reclamanta le-a invocat în prezenta cauză, puteau constitui doar motive de apel sau de recurs în cadrul procesului de revendicare, în care a formulat cererea reconvenţională privitoare la despăgubiri.
În raport de aceste considerente devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate de recurentă.
În consecinţă,neexistînd nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei civile nr. 122 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1418/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1413/2002. Civil → |
|---|
