CSJ. Decizia nr. 1413/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1413Dosar nr.3825/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.Dolj şi Consiliul local al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr.75 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilier juridic L.A.care răspunde şi pentru D.G.F.P.Dolj şi intimatul-reclamant T.P., lipsind recurentul-pârât Consiliul local al Municipiului Craiova.
Procedura completă.
Consilier juridic L.A.solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. Pune concluzii de admitere a recursului declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Craiova.
Intimatul-reclamant T.P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA ,
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă a constatat dreptul de proprietate al reclamantului T.P., asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 811 mp şi o construcţie în suprafaţă de 174,10 mp, situat în Craiova, str. Păltiniş nr.43.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul moşteneşte imobilul de la mama sa, T.M.proprietară a imobilului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2224/12.07.1914. Că deşi imobilulîn litigiu a fost expropriat conform Decretului nr.215/11.09.1989, el nu a fostpreluat efectiv în vederea demolării. Reclamantul l-a folosit în mod continuu, plătind la fisc impozitele şi taxele aferente.
Prin Decizia civilă nr.75/30.05.2002, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul declarat de Consiliul Local Craiova împotriva sentinţei civile nr.15/7.02.2002 a Tribunalului Dolj.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că obiectul litigiului îl constituie imobilul proprietatea reclamantului T.P. situat pe raza municipiului Craiova str.Păltiniş nr.43. Imobilul respectiv deşi a fost expropriat conform Decretului nr.215/1989, totuşi nu a trecut niciodată în proprietatea statului,el a rămas în posesia şi proprietatea reclamantului care a achitat taxele şi impozitele la fisc, în continu.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj şi Consiliul Local al Municipiului Dolj.
Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj, critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând prevederile art.304 pct.8 C.proc.civ., deoarece:
- Instanţele trebuiau să respingă acţiunea în constatare formulată de reclamantul T.P., întrucât acesta avea calea în realizarea dreptului.
- De vreme ce acţiunea reclamantului a avut ca obiect constatarea unui drept, competentă să soluţioneze cauza era Judecătoria Craiova şi nu Tribunalul Dolj.
- Deşi reclamantul a solicitat să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr.215/11.09.1989, instanţele nu au fost preocupate să afle dacă imobilul în litigiu a fost trecut sau nu în proprietatea statului sau dacă imobilul a fost demolat sau nu. Nici apărarea reclamantului în sensul că a stăpânit în mod continuu imobilul şi după ce a fost expropriat, nu a fost verificată de instanţe.
Consiliul Local al Municipiului Craiova, critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art.304 pct.3,7,8,910 C.proc.civ. deoarece :
- Instanţele trebuiau sărespingă acţiunea în constatare formulată de reclamantul T.P., întrucât acesta avea calea în realizarea dreptului.
- Cum în cauză reclamantul a invocat faptul că imobilul în litigiu a fost expropriat, instanţele trebuiau să verifice dacă au fost îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art.481 C.civ.: cauza de utilitate publică şi dreapta şi prealabila despăgubire.
- Înmod nelegal şi fără să verifice instanţele au reţinut că imobilul nu a ieşit din posesia reclamantului şi acesta a plătit la Administraţia Financiară taxele şi impozitele privitoare la imobilul în litigiu.
Recursurile declarate sunt nefondate, iar cum conţinutul acestora este asemănător, ele vor fi analizate împreună.
Autoarea T.M.– mama reclamantului T.P.– a fost proprietara imobilului în litigiu: construcţie şi terenul aferent în suprafaţă de 811 m.p., situat în Craiova str.Păltiniş nr.43: acte doveditoare f.10-12 dosar 26711/2001.
Imobilul mai sus menţionat devenit, prin moştenire, proprietatea reclamantului – certificat moştenitor f.10 dosar fond, a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr.215/11.09.1989 – f.7-8 din dosarul 26711/2001 al Judecătoriei Craiova.
Potrivit art.4 din Decretul nr.467/1979, imobilele expropriate treceau în proprietatea statului pe data preluării lor efective în vederea demolării, astfel că proprietarul deşi expropriat era în continuare titularul dreptului de proprietate până în momentul demolării.
În speţă deşi imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr.215/1989, el nu a trecut în proprietatea statului deoarece nu a fost niciodată preluat efectiv, reclamantul a rămas în continuare în posesia şi proprietatea imobilului pentru care a plătit taxe şi impozite la Administraţia Financiară.
Cu alte cuvinte, imobilul înlitigiu nu a trecut niciodată în proprietatea statului, reclamantul T.P. a rămas în continuare titularul dreptului de proprietate asupra imobilului litigios.
De altfel, din adresa nr.1485/20.03.1996 – f.9, dosar 26711/2001, rezultă că deşi imobilul în litigiu situat în Craiova str. Păltiniş nr.43 a fost expropriat, totuşi nu s-a întocmit nici un proces-verbal de evaluare.
Este adevărat faptul că reclamantul a solicitat să se constate dreptul lui de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, darîn acelaşi timp a solicitat şi constatareacaducităţii decretului de expropriere nr.215/1989, cerere care are ca obiect anulare act de expropriere. Aşa se face că Tribunalul Dolj a judecat în primă instanţă acţiunea formulată de reclamant.
Aşadar, faţă de cele reţinute se constată că recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Dolj şi Consiliul local al Municipiului Craiova, împotriva deciziei civile nr.75/30.05.2002 a Curţii de Apel Craiova sunt nefondate şi urmează ca în conformitate cu art.312 alin.1 C.pr.civilă să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate deMinisterul Finanţelor Publice – D.G.F.P.Dolj şi de Consiliul local al Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr.75 din 30 mai 2002 a Curţii deApel Craiova – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1410/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1405/2002. Civil → |
|---|
