CSJ. Decizia nr. 1405/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIEÂ
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1405Dosar nr.3669/2002
Şedinţa publică din 7 aprilie 200.
La data de 25 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.L.M.M.I.împotriva deciziei civile nr.261 din 14.06.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 25 martie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 7 aprilie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursuluide faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr.7825 din 7.11.2001, reclamanta S.L.M.M.I.a chemat în judecată Consiliul Judeţean Ilfov, solicitând anularea deciziei Consiliului Judeţean Ilfov nr.5865 din 10.10.2001, emisă în temeiul Legii nr.10/2001 şi în consecinţă, să-i fie restituit în natură imobilul – teren şi construcţii – cunoscut sub numele de Conac sau Castel Ion Bujoiu, situat în comuna Baloteşti – satul Preoteşti din str.Unirii nr.120, judeţul Ilfov în conformitate cu Legea nr.10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul Judeţean Ilfov, în calitate de deţinător al imobilului, a fost notificat cu nr.2233/2001 completată de notificarea nr.3476/2001, însă acesta, a refuzat restituirea în natură a imobilului sub motivul că, intră sub incidenţa art.16 din Legea nr. 10/2001, fiind sediul Centrului de Primire şi Triere a Copilului Aflat în Dificultate al Judeţului Ilfov.
A mai arătat reclamanta, că imobilul a cărui restituire se solicită a aparţinut tatălui său B.I., în baza actului de vânzare-cumpărare nr.11968 din 17.07.1927 şi intrat în proprietatea statului în baza sentinţei penale nr.1834 din 2.11.1948 a Tribunalului Bucureşti prin care B.I. a fost condamnat la muncă silnică şi confiscareatotală a averii.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Penală a achitat pe inculpat şi a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării averii tatălui reclamantei în baza deciziei nr.778 din 26.03.1998.
Urmare acestei hotărâri penale, precum şi a refuzului de restituire în natură reclamanta s-a adresat instanţei de judecată cu contestaţie pentru anularea deciziei emisă de Consiliul Judeţean Ilfov.
Prin sentinţa civilă nr.309 din 4.04.2002, TribunalulBucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca prematură contestaţia formulată de reclamanta S.L.M.M.I., în baza Legii nr.10/2001, reţinându-se că petenta poate sesiza instanţa de judecată numai după îndeplinirea în totalitate a procedurii administrative prevăzută de această lege.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, susţinând că procedura administrativă a fost parcursă întotalitate, în sensul că, aceasta a fost finalizată prin răspunsul negativ al pârâtului dat solicitării de restituire în natură a imobilului.
Prin Decizia civilă nr.261 din 14 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, instanţa confirmând sentinţa civilă atacată.
În contra acestei hotărâri, a declarat recursreclamanta S.L.M.M.I.,susţinând nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanţa a făcut şia dat o aplicare şi respectiv, o interpretare denaturată dispoziţiilor cuprinse în art.23 şi 24 din Legea nr.10/2001.
Recursul este fondat.
Învestită cu o contestaţie pentru anularea deciziei Consiliului Judeţean Ilfov nr.5865 din 10.10.2001 ca urmare a refuzului de restituire a imobilului în natură, formulată în baza dispoziţiilor art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, prima instanţă fără a judeca în fond cauza, a respins ca prematură acţiunea.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de legea specială, din moment ce, pârâtul-deţinător şi-a spus punctul de vedere, în sensul refuzului net de a restitui în natură imobilul şi de a intenţiona să facă o ofertă prin echivalent, refuzată implicit de reclamantă şi concretizată prin acţiunea în justiţie.
Făcând o greşită aplicare a Legii nr.10/2001, instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe, care nu a judecat în fond acţiunea formulată de reclamantă şi a respins apelul acesteia.
Momentul primirii unei oferte de plată prin echivalent şi apoi, refuzul acestei oferte, constituie, în opinia instanţei de apel, epuizarea procedurii administrative, când reclamanta poate fi îndrituită să formuleze contestaţia în faţa organelor de justiţie.
Aceastăinterpretare nu corespunde intenţiei legiuitorului, care a adoptat Legea nr.10/2001 cu un act normativ reparatoriu pentru toţi cei care, şi-au pierdut imobilele în mod abuziv, oferind o cale mai lesnicioasă şi mai rapidă, fără însă a se limita accesul liber la justiţie, consacrat de art.21 din Constituţia României.
Refuzul ofertei se poate face oricând după emiterea refuzului de restituire în natură, fie şi în mod tacit, ca în cazul în speţă, când acesta rezultă din formularea directă în termenul de 30 de zile a unei contestaţii în faţa organelor de justiţie.
Făcând o aplicare şi interpretare denaturată a dispoziţiilor art.23 şi 24 din Legea nr.10/2001, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre vădit nelegală.
Refuzul celor două instanţe de a judeca în fond acţiunea, neluând în considerare răspunsul negativ la cererea de restituire şi care îndrituia pe reclamantă să formuleze contestaţie înconformitate cu art.24 alin.7 din Legea nr.10 /2001, apare cu atât mai mult, nelegal, cu cât persoana deţinătoare şi-a spus punctul de vedere, chiar dacă acesta nu poartă denumirea de dispozitiv sau decizie.
Rezultă căeste greşit punctul de vedere al instanţelor care au considerat că nu a fost parcursă procedura administrativă şi nu au judecat în fond cauza, respingând acţiunea ca prematură.
În consecinţă, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reluarea judecăţii în faţa primei instanţe în vederea soluţionării acţiunii introductive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.L.M.M.I.împotriva deciziei civile nr.261 din 14 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr.309 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi trimite cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1413/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1406/2002. Civil → |
|---|
