ICCJ. Decizia nr. 142/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 142
Dosar nr. 5136/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 515 din 24 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia numitei H.L. împotriva dispoziţiei nr. 271 emisă la data de 11 octombrie 2001 de Primarul oraşului Negreşti.
Instanţa a reţinut că reclamanta a formulat notificare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând să-i fie restituit terenul în suprafaţă de 550 mp situat în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui, care i-a fost expropriat în anul 1989.
Prin dispoziţia nr. 271 din 11 octombrie 2001, Primarul oraşului Negreşti a respins cererea de restituire în natură şi a înaintat notificarea la Prefectura Vaslui în vederea acordării de despăgubiri băneşti.
Reclamanta a contestat la data de 26 februarie 2002 această dispoziţie la Tribunalul Vaslui. Or, cum dispoziţia administrativă fusese comunicată reclamantei la data de 12 octombrie 2001, s-a apreciat că în raport de termenele de 60 şi respectiv 30 de zile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestaţia este tardiv formulată.
Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentinţe, prin care a susţinut că au fost respectate termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost respins, cu o motivare asemănătoare celei a instanţei de fond, de către Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 30 din 20 septembrie 2002.
Contestatoarea a formulat recurs împotriva deciziei, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea ca tardivă. A arătat că a mai formulat o notificare la data de 13 noiembrie 2001, moment în raport de care urmează să se recalculeze termenele legale.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reţine că recursul este nefondat. Ambele instanţe au reţinut în mod corect cronologia actelor juridice şi a operaţiunilor procedurale relevante, în raport de care contestaţia formulată este într-adevăr tardivă.
Dispoziţia administrativă de respingere a cererii de restituire în natură a fost primită de contestatoare la data de 12 octombrie 2001, împrejurare care este dovedită şi necontestată. Din acel moment contestatoarea avea la dispoziţie, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, un termen de 60 de zile pentru a-şi exprima punctul de vedere, lipsa răspunsului echivalând cu neacceptarea ofertei.
Acest termen a expirat la 12 decembrie 2001, moment în care a început să curgă cel de-al doilea termen, de 30 de zile, prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, pentru atacarea în justiţie a dispoziţiei administrative.
Or, cum acest termen a expirat la data de 12 ianuarie 2001, formularea contestaţiei abia la 26 februarie 2002 este vădit tardivă.
În legătură cu susţinerea (făcută pentru prima dată în recurs) cu privire la existenţa unei a doua notificării, la 13 noiembrie 2001, la dosar s-a depus o copie a acesteia, din care rezultă că este vorba despre o cerere privind eliberarea unui titlu de proprietate, formulată de o altă persoană – Hanganu Gheorghe, deci fără nici o relevanţă în cauză.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea H.L. împotriva deciziei nr. 30 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1401/2002. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 143/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
---|