ICCJ. Decizia nr. 1788/2002. Civil. Contestatie la executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1788
Dosar nr. 2325/2002
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 decembrie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, SC C.S.R.I.E. SRL a formulat o contestaţie la executare împotriva actelor de executare solicitate de M.M., I.J., F.M., G.V. şi R.G. în dosarul de executare nr. 1964/1999 al Judecătoriei sectorului 3. În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că intimaţii nu au titlu pentru imobilul situat în Bucureşti. Astfel s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3, definitivă şi irevocabilă, intimaţii au dobândit un titlu de proprietate asupra imobilului nr. 2 şi, ca urmare, măsura executării începută împotriva lor, care deţin spaţiul comercial din imobilul de la nr. 7, cu titlu, în baza unui contract de închiriere nr. 3076 din 10 ianuarie 1992 este nelegală, câtă vreme împotriva lor nu s-a emis un titlu executor.
La acest dosar a fost conexat un alt dosar, la 13 martie 2000, în care s-a formulat aceeaşi acţiune, contestaţie la executare, împotriva aceloraşi intimaţi, de către Municipiul Bucureşti prin primarul general, pentru aceleaşi motive în sensul că imobilul de la nr. 7 este în patrimoniul municipiului Bucureşti, închiriat către SC C.S.R.I.E. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 5619 din 10 aprilie 2000 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis contestaţia formulată de SC C.S.R.I.E. SRL, s-a dispus anularea formelor de executare silită pornită împotriva acestei contestatoare, în temeiul titlului executor, sentinţa civilă nr. 69081 din 24 iunie 1998 al Judecătoriei sectorului 3.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de Primăria Municipiului Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti intimaţilor le-a fost restituit imobilul situat în str. C. (fostă O.), colţ cu str. Ş., respectiv prăvălia nr. 4 de la parterul imobilului.
Această sentinţă, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost investită cu formulă executorie şi a fost pronunţată în contradictoriu cu contestatoarea Primăria Municipiului Bucureşti.
S-a reţinut că în această executare contestatoarea SC C.S.R.I.E. SRL este un terţ, vătămat, prin executare, în dreptul şi interesul său legitim dedus din contractul de închiriere cu care deţine spaţiul în imobilul din str. Ş. şi, ca urmare, hotărârea care se execută nu produce efect faţă de această contestatoare, ea nefiind parte în acel proces.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea Municipiul Bucureşti şi intimaţii M.M., I.J., F.M., R.G., G.T. şi A.R.M., aceştia doi din urmă moştenitori ai intimatului G.V., decedat pe parcursul procesului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 2773 din 9 octombrie 2000 a respins ca nefondat apelul Primăriei municipiului Bucureşti şi a anulat ca netimbrat apelul celorlalţi intimaţi.
În motivarea deciziei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să lase în proprietate imobilul situat în str. C., 62 mp, iar prin încheierea din 4 februarie 2000 a aceleiaşi instanţe s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei, precizându-se că pârâtul C.G.M.B. va lăsa în proprietate prăvălia nr. 4 de la parterul imobilului situat în str. C. (fostă O.), colţ cu str. Ş.
Nu s-a reţinut apărarea contestatoarei în sensul că această încheiere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul hotărârii executate ar fi fost desfiinţate pentru că nu s-a dovedit această susţinere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1559 din 25 mai 2001 a respins ca nefondate recursurile formulate de Primăria Municipiului Bucureşti şi intimaţii persoane fizice. S-au reţinut în esenţă şi s-au confirmat motivările instanţei de apel, intimaţii neputând face dovada că s-ar fi schimbat încheierea de modificare. Referitor la netimbrarea apelului va reţine chiar poziţia intimaţilor că au omis să timbreze.
Împotriva acestor hotărâri la 27 mai 2002 a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la cererea Municipiului Bucureşti prin primar general.
În motivarea recursului în anulare s-au criticat cele trei hotărâri pronunţate în cauză pentru încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită pe fond. Astfel s-a arătat că încheierea de îndreptare a erorii materiale din 9 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a fost desfiinţată prin Decizia nr. 1686/A din 19 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Această soluţie a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 3146 din 09 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins recursul declarat în cauză.
Au fost invocate dispoziţiile art. 373 şi urm. C. proc. civ., în redactarea anterioară OUG nr. 138/2000 care permiteau executarea unei hotărâri judecătoreşti după investirea cu formulă executorie. S-a arătat că deşi încheierea de rectificare face parte integrantă din hotărârea modificată, la data începerii executării, aceasta nu era definitivă, nefiind astfel îndeplinite cerinţele legii pentru a putea fi pusă în executare.
Pe parcursul judecării cauzei au decedat intimaţii-reclamanţi: R.G. (la 27 iulie 2003), locul său procesual fiind luat de succesorii R.A. şi R.A.N.; I.J.(la 6 august 2003), locul său procesual fiind luat de I.L.V. şi, respectiv, M.M. (la 28 iulie 2001), în locul său fiind introduşi în cauză succesorii săi, M.T. şi V.V.C.
Recursul în anulare este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Intimaţii au obţinut, prin sentinţa civilă nr. 6408/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, retrocedarea imobilului situat în str. C., Bucureşti. Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă şi a fost completată ulterior cu o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 4 septembrie 1998 în sensul că s-a arătat în dispozitiv componenţa imobilului retrocedat şi anume, imobilul situat în str. C. în suprafaţă de 62 mp cu acces la apă, WC, cu boxă şi pivniţă.
Urmare constituirii acestui titlu Primarul General al Capitalei prin dispoziţia nr. 1585 din 18 octombrie 1999 a dispus restituirea în proprietatea numiţilor M.M., I.J., F.M., G.V. şi R.G. imobilul în suprafaţă de 62 mp, situat la parterul imobilului din str. C., cu acces permanent la WC, apă, cu boxă de pivniţă (fila 35 în dosarul 17401/1999).
Au fost întocmite un proces-verbal de predare-primire a imobilului cu nr. 2440 din 15 noiembrie 1999 semnat de toate părţile (fila 34 în dosarul 17401/1999), precum şi un Plan de amplasament al bunului imobil (releveu) din 3 decembrie 1999 aflat la fila 33 din acelaşi dosar, din care rezultă suprafeţele 53,019 mp utilă şi 9,16 mp boxă, săliţă, numele proprietarilor şi adresa imobilului predat: str. „C. (colţ cu str. Ş.), parter, sector 3".
În acest imobil ocupa un spaţiu de 47,25 mp contestatoarea SC S.R.I.E. SRL conform unui contract de închiriere nr. 3076 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu SC C.S. SA Bucureşti, în calitate de titular al dreptului de administrare al suprafeţei locative. Contractul a fost încheiat până la „începerea lucrărilor de restructurare a centrului istoric".
Împotriva executării silite pornită de titularii dreptului de proprietate ai imobilului, în temeiul titlului mai sus amintit au formulat contestaţie SC C.S.R.I.E. SRL la 09 decembrie 1999 şi Municipiul Bucureşti la 13 decembrie 1999.
A fost admisă numai contestaţia formulată de societatea comercială cu motivarea că aceasta este un terţ căreia nu i se poate opune titlul de proprietate obţinut de intimaţi.
Contestaţia Municipiului Bucureşti a fost respinsă, constatându-se că imobilul ce face obiectul contestaţiei la executare a fost restituit în proprietate şi posesie prin dispoziţia primarului, conform sentinţei civile nr. 6908 din 24 iunie 1998 completată cu încheierea de rectificare a erorii materiale din 9 februarie 2000.
La momentul soluţionării cauzei în fond şi în apel datele situaţiei de fapt şi de drept au justificat soluţia instanţelor.
Împrejurarea invocată în recursul în anulare că la momentul executării nu era definitivă încheierea de îndreptare a erorii materiale, care ulterior a fost infirmată prin exercitarea căilor de atac nu poate fi reţinută ca impediment la executare.
Sub acest din urmă aspect se constată că:
- la momentul depunerii contestaţiilor, executarea fusese deja realizată chiar de către Municipiul Bucureşti prin emiterea dispoziţiei de punere în proprietate şi posesie;
- contestaţia la executare silită a fost formulată de Municipiul Bucureşti, prin acelaşi primar care cu câteva luni înainte semnase dispoziţia nr. 1585/1999, în mod evident în interesul şi în susţinerea contestaţiei la executare pornită de SC C.S.R.I.E. SRL;
- contractul de închiriere opus la executare de către societatea comercială nu mai este în fiinţă, el fiind infirmat şi ca urmare, societatea comercială evacuată din spaţiul ce-l deţinea în acest temei, prin sentinţa civilă nr. 2409 din 21 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 2409/2002 (filele 37-45 din dosarul nr. 2325/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a dispus evacuarea contestatoarei din „imobilul proprietatea intimaţilor situat la parterul imobilului din Bucureşti, str. C. (colţ cu str. Ş.), sectorul 3 pentru lipsă de titlu locativ".
În considerentele acestei hotărâri se arată că deşi încheierea de rectificare din 9 februarie 2000 a fost ulterior desfiinţată pentru autoritate de lucru judecat în raport de încheierea din 4 septembrie 1998, acest lucru este irelevant pentru identificarea imobilului în privinţa căruia s-a recunoscut dreptul de proprietate al intimaţilor. A fost solicitată evacuarea societăţii comerciale din imobilul care le-a fost retrocedat intimaţilor prin sentinţa civilă nr. 6908/1998 şi nu din alt spaţiu. Or din actul de proprietate al autorului intimaţilor (fila 38 din dosarul nr. 17401/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti), în temeiul căruia s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6908/1998 rezultă expres că imobilul în discuţie, revendicat de intimaţi şi atribuit prin hotărâre judecătorească, este situat în str. C., colţ cu str. Ş. Acest lucru este confirmat de fotografiile depuse la dosar (filele 50-58 în dosarul 17401/1999) precum şi de planul de situaţie al imobilului emis la punerea în posesie, mai sus amintit.
Pe cale de consecinţă, în raport de situaţia de fapt şi de drept, reţinută în cauză cu privire la identificarea imobilului şi la data la care s-a făcut executarea sentinţei civile nr. 6908/1998 se constată că hotărârile pronunţate în contestaţiile la executare ce formează obiectul cauzei de faţă sunt legale şi temeinice, urmând ca recursul în anulare să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1559 din 25 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, deciziei nr. 2773/A din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a sentinţei nr. 5619 din 10 aprilie 2000 a Judecătoriei sectorului 3.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1670/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 529/2002. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
