CSJ. Decizia nr. 1806/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1806
Dosar nr.3243/2002
Şedinţa publică din 7 mai2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotrivasentinţei civile nr. 2357 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, decizieicivile nr. 893din12 iulie 2001a Tribunalului Sibiu .
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii-pârâţi Ministerul de Interne, prin consilier juridic A.R., Inspectoratul Poliţiei Judeţene în reprezentarea aceluiaşi consilier juridic, lipsint intimatul-reclamant S.I.M.
Procedura completă.
Se referă depunerea de către intimatul-reclamant S.I.M.a unei întâmpinări la motivele recursului în anulare.
Curtea verifică complinirea cerinţelor referitoare la comunicarea întâmpinării şi cum părţile declară instanţei că au luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, acordă cuvântul reprezentantei Miniserului Public pe recursul în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor criticate în temeiul art. 330 alin. (2) coroborat cu art. 313 din C.proc.civ.şi pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Consilier juridic R.A., pentru intimaţii-pârâţi solicită, la rându-i, admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond respingerea acţiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 decembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul S.I.M.a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul de Interne, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu, pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să fie obligaţi aceştia la plata sumelor nelegal reţinute, cu titlul de impozit pentru cele 12 solde lunare, ce i-au fost acordate reclamantului, în temeiul art. 31 alin. 2 din Legea 138/1999, actualizate potrivit indicelui de evoluţie a inflaţiei. La termenul din 5 februarie 2001, reclamantul şi-a precizat cuantumul pretenţiilor la 58.987.710 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia 123533 din 24 aprilie 2000, emisă de Ministerul de Interne, la data de 29 februarie 2000, a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, având o vechime efectivă în serviciul militar de 23 de ani, 4 luni şi 23 de zile, beneficiind de un ajutor egal cu 12 solde neimpozabile, care însă nu i-a fost remis.
Pârâtul Ministerul de Interne a opus pretenţiilor reclamantului o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând că, prin art. 86 din OG73/1999 au fost abrogate o sereie de acte normative inclusiv art. 31 din Legea 136/1999 referitoare la „ajutorul" neimpozabil" de care beneficiază cadrele militare trecute în rezervă cu dreptul la pensie.
Prin sentinţa civilă 2357 din 4 aprilie 2001, Judecătoria Sibiu a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 58.987.710 lei, cu titlu de diferenţă dintre ajutorul brut neimpozabil şi ajutorul net acordat, reactualizată, potrivit indicelui de inflaţie pe perioada 1 aprilie – 28 februarie 2001 şi în continuare, până la achitarea efectivă precum şi la 500.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne, criticând soluţia instanţei de fond, care a făcut o greşită aplicare a legii, în interpretarea prevederilor art. 31 din Legea 138/1999.
Prin Decizia 893 pronunţată la 12 iulie 2001, Tribunalul Sibiu a respins recursul declarat împotriva sentinţei 2357/4 aprilie 2001 pe care a menţinut-o ca temeinică şi legală.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a preluat motivarea primei instanţe, în sensul că Legea 138/1999 conţine dispoziţiile speciale, ce derogă de la prevederile Ordonanţei 73/1999, conform căreia, se prevăd limitativ veniturile neimpozabile, printre care se numără şi ajutoarele acordate potrivit legilor speciale.
Împotriva hotărârilor pronunţate încauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUGnr. 138 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59 din 27 aprilie 2001, criticând cele două hotărâri date în cauză, susţinând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită acauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 4, 6, 23 şi 86 din OG73/1999, făcând o greşită aplicare a legii, în dezvoltarea acestor motive precizând că sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cu care sunt asimilate, conform art. 23 lit. „b" din ordonanţă şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Scutirea de impozit pe venit este reglementată de art. 6 lit. „f" din Ordonanţa 73/1999 pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă, sau direct, în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţii de pensie.
Având în vedere că ajutoarele prevăzute de art.31 alin. 1 din Legea 138/1999 au fost stabilite în funcţie de solda lunară brută, şi nu netă, acestea nu sunt scutite de impozit.
În apărare, intimatul-reclamant S.I.M.a depus întâmpinare susţinând că ajutoarele cuvenite acestuia nu se încadrează în categoria veniturilor din salarii sau asimilate salariilor aşa cum sunt reglementate de art. 22 – 23 din OG73/1999.
Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul, ofiţer activ în Ministerul de Interne, a fost trecut în rezervă la 29 februarie 2000, la această dată beneficiind de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută şi cu o vechime efectivă de 23 de ani, 4 luni şi 23 de zile, conform art. 31 din Legea 138/1999. Reclamantul nu a beneficiat de plăţi compensatorii, întrucât a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad.
S.I.M.nu a contestat modul de calcul al sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării, în condiţiile OG73/1999 privind impozitul pe venit şi a OG1066/199, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OGnr. 37/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este greşită.
Astfel, deşi potrivit art. 31 din Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG73/24 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HGnr. 1066/24 decembrie 1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că veniturile acordate la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare, în condiţiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariaţi, şi, prin urmare, sunt supuse impozitării, în condiţiile OGnr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa, o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OGnr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HGnr. 1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozitate.
Din enumerarea făcută de text, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, chiar art. 86 din OG73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă o dată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Concluzionând, recursul în anulare promovat este fondat şi, urmare admiterii acestuia, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză şi va fi respinsă acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile 893 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr.2357 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul S.I.M., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1811/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1804/2002. Civil → |
|---|
