CSJ. Decizia nr. 2022/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2022Dosar nr. 4749/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Galaţi la 3 iulie 2002, reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale – U.M. 02015 Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 12.104.870 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii şi până la introducerea acţiunii, cu titlu de impozit pe venit nedatorat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost cadru militar la U.M. 02015 Bacău iar în luna aprilie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie medicală, beneficiind de ajutor pentru activitatea depusă egal cu 10 solde, ajutor care nu trebuia să fie impozitat conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, dar care i-a fost calculat şi reţinut un impozit în sumă de 12.104.870 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 22 august 2001, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea reclamantului P.M. şi pe cale de consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale a fost obligat la plata sumei de 12.104.870 lei cu titlu impozit pe venit nedatorat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 asimilează cu salariul, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 10 salarii lunare în sumă de 31.500.000 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinaţie specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din OG nr. 73/1999, astfel că reţinerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcţie de solda lunară netă sunt nelegale.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 1259/R din 5 noiembrie 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 181 din 22 august 2001 a Tribunalului Galaţi, cu motivarea că drepturile băneşti acordate militarilor la trecerea în rezervă sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind ajutoare neimpozabile astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt supuse impozitului.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – aprilie 2000, prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şi cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din OG nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 plăţilor compensatoare şi ajutorului acordat reclamantului.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Rezultă cu certitudine din ansamblul probelor că reclamantul P.V.M., cadru militar al Ministerului Apărării Naţionale, încadrat la U.M. 02015 Bacău, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie prin ordin al ministrului în luna aprilie 2000.
La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum a 10 salarii lunare brute potrivit art. 7 din OG nr. 7/1988. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamanţii nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
Soluţia instanţelor este greşită.
Astfel, este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, însă acest text de lege trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73 din 27 august 1999 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuşi ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În sensul celor menţionate mai sus sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din examinarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare etc.
Textul de lege mai sus menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În ceea ce priveşte ajutorul acordat reclamantului potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998 calculate tot în raport cu solda brută şi neimpozitată, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul prevăzut statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri şi prin urmare reclamantul datorează impozit şi pentru aceste sume.
Pe de altă parte, este de evidenţiat şi faptul că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din această perspectivă are venit era impozabil.
Cu privire la cererea de stabilirea situaţiei anterioare executării formulată de Ministerul Apărării Naţionale, întemeiată pe art. 4042 C. proc. civ., se reţin următoarele:
Potrivit art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. – Secţiunea a VI1-a Întoarcerea executării – în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Textul de lege mai sus menţionat nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză deoarece nu ne aflăm într-o contestaţie la executare – art. 404 alin. (1) C. proc. civ. din Secţiunea a VI-a – contestaţia la executare – unde potrivit acestui text, dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui împlinirea a fost refuzată.
Cu alte cuvinte, cererea Ministerului Apărării Naţionale, de restabilire a situaţiei anterioare executării poate fi formulată numai într-o contestaţie la executare.
Dacă totuşi nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în baza contestaţiei la executare, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii. În acest sens este şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, ne aflăm în faza recursului în anulare din Capitolul III, Titlul V, intitulat „Căile extraordinare de atac" din Codul de procedură civilă, unde o astfel de procedură a întoarcerii executării nu se întâlneşte.
În consecinţă, se va respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Avându-se în vedere cele reţinute în legătură cu recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1259 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi şi a sentinţei civile nr. 181 din 2 august 2001 a Tribunalului Galaţi, se va admite ca fondat şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1259 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 181/F din 22 august 2001 a Tribunalului Galaţi.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul P.M.V.
Respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 202/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 202/2002. Civil → |
|---|
