CSJ. Decizia nr. 2018/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2018DOSAR NR.2800/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, deciziei nr.1230 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Timiş – secţia civilă, precum şi împotriva deciziei nr.2492 din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimata-reclamantă S.C. "O.& Co E." SA Lugoj, reprezentată de avocatul N.T., intimaţii pârâţi B.P.D.şi B.C., ambii reprezentaţi de avocatul L.D.B. Au lipsit intimaţii pârâţi J.M., J.L., J.A., G.Ş.M., B.I.şi B.M..
Procedura completă.
Neexistând cereri prealabile din partea pârâţilor, instanţa constată că pricina se află în stare de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost motivat în scris.
Avocatul Nicu Tiberiu, pentru intimata-reclamantă S.C. "O.& Co E." SA Lugoj, solicită admiterea recursului în anulare.
Avocatul L.D.B., pentru intimaţii-pârâţi B.P.D.şi B.C., solicită respingerea recursului în anulare, făcând referire la întâmpinarea depusă la dosar. Cere obligarea intimatei-reclamante laplata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24.07.2000 şi precizată ulterior (f.38), reclamanta S.C. "O.& Co E." SA a chemat în judecată pepârâţii: J.M., J.L., J.A., B.P.D., B.C., G.Ş.M., B.I., B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.730 şi 731 din 9.03.2000 încheiate între părţi, prin care s-au înstrăinat imobilele înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român, constând în teren intravilan în suprafaţă de 539 m.p. şi cota de 1/10 construcţie aflată pe acesta; împreună cu materialele de construcţie de pe teren.
De asemenea, s-a mai solicitat de aceiaşi reclamantă să se constate nulitatea contractului de donaţie autentificat sub nr.1702/20.10.1999 prin care J.M. i-a donatfiului său J.L., terenul menţionat în contractele de vânzare mai sus menţionate.
Prin sentinţa civilănr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă aşa cum a fost precizată.
Prin Decizia civilă nr.1230 A din 25.04.2001 a Tribunalului Timişoara, s-a respinsapelul declarat de pârâţii J.M., J.L., J.A., B.I.şi B.M. şi s-a admis apelul pârâţilor B.P., B.C. şi G.Ş., schimbând în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii cuprivire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.730/9.03.2000, această decizie a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr.2492/1 octombrie 2001.
Ambele instanţe au reţinut că nu s-a făcut dovada relei credinţe a pârâţilor B.şi G., în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.730/9.03.2000.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.a declarat recurs Procurorul Gen eral al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, învederându-se următoarele considerente:
- S.C. "O.& Co E." SAa solicitat Judecătoriei Lugoj să se constate nulitateaunui contract de donaţie şi a două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi prin cares-au înstrăinat terenul şi construcţia în cotă de 1/10 înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român. Că aceste bunuri constituiau proprietatea reclamantei şi nu a pârâtului J.M., deoarecebunurile au fost aduse de către pârâţi şi O.R.ca aport în natură pentru majorarea capitalului social al societăţii.
- Cum, pârâtul J.M. a dispus de bunuri care nu-i mai aparţineau, deoarece acestea făceauparte dinpatrimoniul comercial al S.C. "O.& Co E." SA, litigiu ce se poartă între părţi este de natură comercială. În atare situaţie soluţionarea cauzei revine Tribunalului Timiş în primă instanţă – conform art.2 pct.1 lit.a din C.proc.civ., şi nu Judecătoriei Lugoj.
Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 11 septembrie 2000 reclamanta S.C. "O.& Co E." SA, a chemat în judecată pe pârâţii: J.L., J.A., J.M., B.P.D., B.C., G.Ş.M., B.I., B.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţasă se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.730 şi 731 din 9.03.2000, încheiate între părţi, prin care s-au înstrăinat imobilele înscrise în C.F. 6902 Lugojul Român constând în teren intravilan suprafaţă de 539 m.p. şi cota de 1/10 din construcţia aflată pe acesta, împreună cu materialele de construcţie de pe teren.
Prin cererea precizatoare – f.38 dosar nr.2541/2000 al Judecătoriei Lugoj, s-a solicitat de aceiaşi reclamantă să se constateşi nulitatea contractului de donaţie autentificat sub nr.1702/20.10.1999, prin care pârâtul J.M. a donat fiului său J.L. terenul în suprafaţă de 539 m.p. evidenţiat în C.F. nr.6902 Lugojul Român.
Temeiul de drept al acţiunii formulată de reclamantă aşa cum a fost precizată îl constituie dispoziţiile art.949, 950, 966 C.civ..
Prin contractul de donaţie autentificat prin încheiereanr.1702 din 20 octombrie 1999, J.M. a donat fiului său J.L. terenul în suprafaţă de 539 m.p. înscris în C.F. 6902 Lugojul Român – f.39 dosar fond.
La rândul său, J.L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.730/9.03.2000, a înstrăinat terenul în suprafaţă de 539 m.p. înscris în C.F. 6902 Lugojul Român, pârâţilor B.P.D.şi G.Ş.-Mihai – f.4 dosar de fond.
La data încheierii actului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat, proprietarul imobilului înstrăinat era pârâtul J.L., aşa cum rezultă din C.F. nr.6902 Lugojul Român – f.2 dosarul de fond, şi nu reclamanta S.C. "O.& Co E." SA.
Cu alte cuvinte, imobilul înstrăinat de pârâtul J.L., la data de9.03.2000, era proprietatea acestuia şi nu făcea parte din capitalul social al reclamantei.
De altfel, chiar reclamanta, atât în acţiunea introductivă cât şi în motivele de recurs, a arătat că în C.F. 6902 Lugojul Român nu există nici o menţiune din care să rezulte că reclamanta este proprietara imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 9.03.2000. Deci, pârâtul J.L. era proprietarul tabular al imobilului menţionat.
Aşadar, litigiul dedus judecăţii de către reclamantă este de naturăcivilă, iar instanţele civile care au soluţionat litigiul au pronunţat o sentinţă cu aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.2492 din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă, deciziei nr.1230 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Timiş – secţia civilă şi sentinţei civile nr.2702 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2017/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2020/2002. Civil → |
|---|
