CSJ. Decizia nr. 202/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 202.
Dosar nr. 4745/2002
Şedinţa publică din20 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.145 din 29 august 2001 a Tribunalului Vrancea, precum şi împotriva deciziei nr.1414/R din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat de consilierul juridic M.R.precum şi intimatul reclamant M.V.D., personal.
Procedura completă.
Instanţa constată că pricina este în stare dejudecată şi dă cuvântul părţilor prezente cu privire la recursul în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare, solicitând casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului M.V.D. Cere admiterea şi a cererii de întoarcere a executării.
consilier juridic M.R., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat. Cere a se dispune admiterea şi a cererii de restabilire a situaţiei anterioare.
Intimatul reclamant M.V.D. solicită respingerea atât a recursului în anulare cât şi a cererii de restabilire a situaţiei anterioare, formulată de pârât.
CURTEA.
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 iunie 2001 reclamantul M.V.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de38.364.010 lei nelegal reţinută cu titlu de impozit pentru ajutorul primit la trecerea sa în rezervă, în temeiul art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999, precum şi a dobânzii legale calculată la această sumă de la 1 aprilie 2001 până la pronunţarea hotărârii.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr.145 din 29 august 2001, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să plătească acestuia suma de 38.364.000 lei reprezentând impozit nelegal reţinut. Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale a fost respins.
Curtea de Apel Galaţi, Secţia civilă, prin Decizia nr.1414/R din 28 noiembrie 2001, a respins recursul declarat de pârât în cauză, confirmând astfel sentinţa tribunalului.
La data de 25 octombrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă CurteaSupremă de Justiţie a declarat, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 şi nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză, susţinând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii,ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanţele au încălcat dispoziţiile art.4,6,23 şi 86 din OGnr.73/1999 care fuseseră respectate de către ministerul pârât prin aplicarea baremului de impozitare, stabilit conform prevederilor art.8 din OG nr.73/1999, ajutorului acordat reclamantului.
După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 21 martie 2003, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul prevederilor art.4042 C.proc.civ., restabilirea situaţiei anterioare executării astfel că, înmăsura în care se va decide admiterea recursului în anulare şi desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.
Recursul în anulare este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul M.V.S., ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale a fost trecut în rezervă începând cu data de 31 martie 2000, prin Ordinul L.M.nr. 24din15 martie 2000.
La data trecerii în rezervă pentru limită de vârstă îngrad reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută şi de o vechime efectivă de militar, conform art.31 din Legea nr.138/1999.
M.V.D. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi a OGnr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.73/1999.
Instanţele au admis acţiunea, apreciind că reclamantul, pentru ajutorul primit potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999, este scutit de impozit în conformitate cu dispoziţiile art.5 pct.1 din OGnr.73/1999.
O atare soluţie este, însă, greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OG nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr.1066/24 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia dincalitatea de salariat, apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr.1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art.5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozitate.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul deînmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi, prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art.86 din OG nr.73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi, urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi va fi respinsă acţiunea reclamantului M.V.D.
Cu privire la cererea de restabilire a situaţiei anterioare executării – (fila 13 din dosarul de recurs) – formulată de Ministerul Apărării Naţionale, întemeiată pe art.4042 C.proc.civ., se reţin următoarele:
Potrivitart.4042 alin.1 C.proc.civ. – Secţiunea a VI1 – a.
Întoarcerea executării – în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare,lacerereaceluiinteresat,va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Textul de lege mai sus menţionat nu-şi găseşte însă aplicabilitate în cauză deoarece nu ne aflăm într-o contestaţie la executare – art.404 alin.1 C.proc.civ. din Secţiuna a VI-a – contestaţia la executare – unde potrivit acestui text, dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui împlinire a fost refuzată.
Cu alte cuvinte, cererea Ministerului Apărării Naţionale de restabilire a situaţiei anterioare executării poate fi formulată numai într-o contestaţie la executare.
Dacă totuşi nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în baza contestaţiei la executare, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii. În acest sens este şi art.4042 alin.3 C.proc.civ.
În speţă, ne aflăm în faza recursului în anulare din Capitolul III, Titlul V, intitulat „Căile extraordinare de atac" din Codul de procedură civilă, unde o astfel de procedură a întoarcerii executării nu se întâlneşte.
În consecinţă, se va respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
În ce priveşte recursul în anulare declarat în cauză, urmează ca,în raport de cele reţinute mai sus, să fie admis, cu consecinţa casării hotărârilor atacate şi a respingerii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr.1414 R din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi – secţia civilă şi sentinţa civilă nr.145 din 29 august 2001 a Tribunalului Vrancea.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul M.V.D.
Respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare, formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2020/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2022/2002. Civil → |
|---|
