CSJ. Decizia nr. 2100/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2100DOSAR NR.872/2002
Şedinţa publică din 21 mai 2003
La data de 22 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.6271 din 16 mai 2001 a Judecătoriei Constanţa şi deciziei civile nr.1344 din 27 iulie 2001 a Tribunalului Constanţa.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 22 aprilie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 6 mai 2003, la 14 mai 2003, apoi la 21 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2000 sub nr.12029 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanţii M.E.C., D.D., T.V., C.M., M.G., C.C., D.D., M.M., C.C.E., C.A., M.A., G.M.I., S.D.T., C.L.N., T.M.L., B.L.M., V.M.O., C.C., G.A., C.V., T.C., T.A.V., S.D., C.P., M.C.M., B.R., S.M.au chemat în judecată Tribunalul Constanţa, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Casa asigurărilor de sănătate a apărării ordinii publice, a siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor:
- să acorde drepturile salariale cuvenite în funcţie de coeficientul de ierarhizare de 1.140.800 lei, astfel cum a fost modificat prin Legea 76/2000, pe perioada mai – octombrie 2000, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie;
- să restituie sumele reţinute din salariu cu titlu de impozit asupra sumelor acordate pentru decontarea chiriei lunare, pe perioada ianuarie – octombrie 2000, reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie, iar în subsidiar solicită recalculareadrepturilor salariale pe această perioadă prin aplicarea impozitului diferenţiat pe sumele reprezentând venituri salariale şi cele acordate pentru decontarea chiriilor, cu actualizarea în funcţie deindicele de inflaţie;
- să restituie sumele reţinute cu titlu de primă de asigurare pentru sănătate începând cu luna ianuarie 2000 până în prezent, reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâţilor ca în viitor să nu mai reţină această contribuţie.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în perioada mai – octombrie2000 valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr.154/1996 pentru funcţiile de demnitate publică alese sau numite, a fost stabilită prin art.12 alin.4 din Legea 76 din 4 mai 2000, la suma de 1.140.800 lei.
Se mai arată cu privire la această problemă că prin art.1 din OUG nr.134/1999 s-a stabilit că coeficientul 1 de ierarhizare a salariilor de bază a magistraţilor este egal cu valoarea de referinţă sectorială, astfel cum a fost stabilită prin art.12 alin.4 din Legea 76/2000.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, reclamanţii au susţinut că măsura compensării chiriei din fondurile bugetare constituie o formă de sprijin cu destinaţie specială, astfel încât aceste sume fac parte din categoria prevăzută la art.5 lit.a din OG 73/1999, nefiind venituri impozabile.
Cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, reclamanţii consideră nelegală măsura reţinerii din drepturile salariale a contribuţiei lunare pentru constituirea fondului pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute de Legea 145/1997, în condiţiile în care, conform art.99 din Legea nr.92/1992 republicată, se instituiegratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi şi familiile acestora.
La data de 7 februarie 2001 reclamantele I.M.G., A.C., A.M.şi C.C.au declarat că renunţă la judecarea acţiunii, instanţa luând act conform art.246 C. proc. civ. de aceste declaraţii.
Ministerul Justiţiei a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Casa asigurărilor de sănătate a apărării, ordinii publice a siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Constanţa, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Totodată, a formulat o cerere de chemare în garanţie a pârâtului Ministerului Justiţiei, solicitând instanţei ca în situaţia în care va cădea în pretenţii, acesta să fie obligat să plătească contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate către reclamanţi.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr.6271 din 16 mai 2001, a respins excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca nefondată.
A admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţi şi a obligat pe pârâtul Ministerul de Justiţie la plata sumei de 254.571.214 lei reprezentând diferenţă drepturi băneşti aferente perioadei mai-octombrie 2000, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie astfel: M.E.C. 14.561.788 lei, D.D.10.666.032 lei, T.V. 15.689.262 lei, C.M. 11.216.747 lei, M.G.13.989.481 lei, C.M.11.062.812 lei, D.D. 11.526.394 lei, M.M. C. 10.076.466 lei, C.C.E. 12.522.445 lei, D.D.T.12.522.445 lei, C.L.N. 2.850.208 lei, T.M.L. 11.770.718 lei, B.L.M.12.676.740 lei, V.M.O. 11.663.914 lei, G.A. E. 8.148.267 lei, C.V.9.487.283 lei, T.C. 9.014.733 lei, T.A. V.na 9.205.990 lei, S.D. 13.382.448 lei, P.C.M.12.500.169 lei, M.C.4.983.657 lei, B.R. 10.012.628 lei şi S.M.10.530.554 lei.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata diferenţei de drepturi salariale aferente perioadei mai-octombrie 2000 formulată de către reclamanta E.C., ca nefondat.
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit asupra drepturilor acordate pentru plata chiriilor şi cererea de recalculare a drepturilor băneşti prin aplicarea impozitului diferenţiat pe sumele reprezentând venituri salariale şi cele acordate pentru plata chiriilor.
A respins capătul de cerere privind restituirea sumelor actualizate reţinute cu titlu de primă de asigurare pentru sănătate.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de Casa Asigurărilor de Sănătatea apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti.
A obligat Ministerul Justiţiei la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut cu privire la primul capăt al acţiunii, că prin OG nr.134/1999 s-a stabilitcă valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, iar prin Legea nr.76/2000, această valoare de referinţă sectorială, a fost modificată la suma de1.140.800 lei.
A reţinut, de asemenea, că întrucât art.12 alin.5 din Legea nr.76/2000 nu modifică dispoziţiileOUG nr.134/1999 şi nici nu interzice stabilirea indemnizaţiilor sau a salariilor de bază prevăzute de alte acte normative, cererea reclamanţilor cu privire la acordarea acestor drepturi este întemeiată.
Instanţa de fond a mai reţinut că dreptul la compensarea chiriilor este un avantaj acordat magistraţilor, dar impozabil, în sensul art.4 pct.4 din Normele Metodologice pentru aplicarea OG nr.73/1999 aprobată prin HG nr.1066/1999, întrucât sunt cheltuieli necesare aferente activităţii desfăşurate în instituţia care le acordă.
Prevederile art.5 lit.a din OUG nr.73/1999 nu sunt aplicabile, a mai reţinut instanţa, întrucât acest drept al magistraţilor nu este o "formă de sprijin", scopul său fiind de a asigura funcţionarea activităţii jurisdicţionale.
Cu privire la cererea de restituiere asumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurărilesociale de sănătate, a reţinut că reclamanţii nu beneficiază de calitatea de asigurat fără plata contribuţiei la fondul de asigurări de sănătate, ci de o gratuitate a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor acordate de instituţiile unde activează în condiţiile Legii 145/1997, adică cu plata contribuţiilor la constituirea fondurilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanţii, cât şi Ministerul Justiţiei, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr.1344 din 27 iulie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiţieişi a admis recursul declarat de către recurenţii-reclamanţi.
A casat în parte sentinţa recurată, în sensul că a mai obligat Ministerul Justiţiei şi la plata către reclamanţi a sumelor reţinute din salariu, cu titlu de impozit asupra sumelor acordate pentru decontarea chiriei lunare peperioada ianuarie – octombrie 2000 actualizată astfel: M.E.C. 2.037.806 lei, D. D. 7.142.397 lei, T. V. 8.199.667 lei, C.M. 14.457.746 lei, M.G.10.934.472 lei, C.M.12.027.704 lei, D.D. 13.623.025 lei, M.M.C.5.941.365 lei, C.C.E. 83.429 lei, S.D.T. 6.088.792 lei, C.L.N. 18.594.851 lei, T.M.L. 11.729.789 lei, B.L.M.7.648.627 lei, V.M.O. 14.893.834 lei, G.A. E. 15.079.635 lei, C.V.10.748.846 lei, T.C. 7.447.776 lei, T.A.V. 7.985.923 lei, S.D. 4.625.856 lei, P.C.M.12.083.776 lei, M.C.3.598.901 lei, B.R. 8.863.836 lei, S.M.7.358.626 lei şi E.C. 12.438.628 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că drepturile acordate conform art.40 alin.1 dinLegea nr.50/1996 completată şi modificată, referitoare la compensarea valorii chiriei, nu intră în categoria veniturilor impozabile, nefiind indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică.
Astfel, aceste drepturi au caracter social şi nu sunt supuse impozitării fiind incluse în categoria veniturilor neimpozabile conform art.5 lit.a dinOG nr.73/1999.
În ceea ce priveşte restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, s-a reţinut că prin HG nr.409 din 23 iulie 1998 dată în aplicarea art.99 din Legea nr.92/1992 s-a stabilit modalitateaconcretăîn care magistraţii beneficiază, înmod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, respectiv prin decontarea contribuţiilor suportate pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi nu prin gratuitatea serviciilor medicale.
Referitor la sumele reprezentând diferenţade drepturi băneşti aferentă perioadei mai – octombrie 2000, reactualizată, instanţa de recurs a menţinut dispoziţiile sentinţei recurate, având în vedere aceleaşi considerente ca şi instanţa de fond.
În conformitate cuprevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 şi ale art.330 pct.2 din C.proc.civ., Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţiea declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, considerând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine cu privire la acordarea drepturilor salariale în funcţie de valoarea coeficientului de ierarhizare, că prin OUG nr.134/1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului autorităţii judecătoreşti este egală cu valoarea de referinţă sectorialăprevăzută în anexa 1 la Legea nr.154/1998 pentru funcţiilede demnitate publică alese şi numite, precum şi pentru administraţia publică centrală şi locală.
Se arată, în motivarea recursului, că art.2 din această OUG a modificat şi numărul curent 9-13 din anexa II/2 din Legea nr.154/1998, respectiv coeficientul de multiplicare pentru unele funcţii de la Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă aceasta.
Iar, conform art.12 alin.4 din Legea nr.76/2000, privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai 2000 s-a modificat valoarea de referinţă universală şi indicatorul de priorităţi intersectoriale pentru activităţile prevăzute în anexa nr.1, pct.1, 2, 3 corespunzător funcţiilor din anexele nr.II/1, II/2 şi III ale Legii nr.154/1998, pentru funcţiile de demnitate publică, alese, numite sau asimilate.
Se mai arată, în motivarea recursului în anulare, că în alineatul 5 al art.12 dinacelaşi act normativ se prevede expres că valoarea de referinţă universală prevăzută la alineatul 4, se utilizează numai la stabilirea drepturilor salariale alepersonalului prevăzut în anexele nr.II/1, II/2 şi III ale Legii nr.154/1998, care nu includ şi pe magistraţi.
Pe de altă parte se mai susţine, în motivarea recursului în anulare, că în conformitate cu dispoziţiile art.4 din OUG nr.134/1999, corelarea salarizării personalului din organele autorităţii judecătoreşti cu prevederile Legii nr.154/1998 urmează să se realizeze printr-un act normativ distinct.
În consecinţă, se concluzionează cu privvire la această problemă, plata drepturilor salariale în funcţie de valoarea coeficientului de ierarhizarede 1.140.800 lei, nu se putea acorda reclamanţilor decât de la data de1 noiembrie 2000, data aplicării OG nr.83/2000 şi nu de la data de 1 mai 2000.
Cu privire la impozitarea sumelor primite pentru compensarea chiriei se susţine că aceste sume sunt venituri din salarii, astfel cum au fost definite în art.22 din OG nr.73/1999 şi că, în conformitate cu art.9 din acest act normativ, care dispune că orice avantaj şi/sau în natură primit de o persoană fizică este supus impozitului pe venit.
Se susţine, cu privire la acest aspect, că fiind avantaje în bani şi nu o formă de protecţie socială, compensarea chiriilor acordate magistraţilor în temeiul Legii nr.50/1996, până la data aplicării OG nr.83/2000, este supusă impozitării.
Deci, cu privire la modul de soluţionare a acestei cereri, se conchide în recursul în anulare că admiţând această cerere instanţa de apel a dat o interpretare greşită prevederilor legale mai înainte menţionate.
Motivele invocate în recursul în anulare sunt întemeiate în parte, în sensul considerentelor ce urmează:
În ceea ce priveşte drepturile salariale cuvenite reclamanţilor în funcţie devaloarea coeficientului de ierarhizare, peperioada mai-octombrie 2000, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie, urmează a constata că instanţele de fond şi recurs au făcut o aplicare corectă a prevederilorlegale pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
În acest sens, este de reţinut că salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti era reglementată de Legea nr.50/1996 până ladata intrării în vigoare a Legii nr.154/1998 privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de conducere.
PrinLegea nr.154/1998 a fost reglementat unnou sistem de stabilire a salariilor debază din sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.
Elementele principale de stabilire a salariului de bază, conform acestei legi sunt: valoarea de referinţă universală, indicatorii de prioritate intersectorială şi valoarea de referinţă sectorială.
Datorită faptului că nu s-a elaborat un act normativcare să reglementeze salarizarea personalului organelor autorităţii judecătoreşti în acord cu principiilestabilite în Legea nr.154/1998 şi întrucât se impune, în mod necesar conform principiilor constituţionale, corelarea salariilor magistraţilor şi a celuilalt personal al autorităţii judecătoreşti, cu salariile autorităţilor legislative şi executive, Guvernul a adoptat OG nr.134/1999 privindunele măsuri referitoare la salarizarea magistraţilor şi celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti (publicată în M.O. la data de 20 septembrie 1999).
Conform art.1 dinaceastă ordonanţă valoareacoeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază a personalului organelor autorităţii judecătoreşti, este egală cu valoarea de referinţă sectorialăprevăzută de Legea nr.154/1998 pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite, precum şi pentru administraţia publică centrală şi locală (art.1 alin.1).
La intrarea în vigoare a OG nr.134/1999 valoarea de referinţă sectorială era de 685.872 lei, având la bază valoarea de referinţă universală de 1.242.040 lei şi indicatorul de prioritate intersectorială de 0,55.
Aşa fiind, începând cu luna septembrie 1999 coeficientul de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului dinorganele autorităţii judecătoreşti are aceeaşi valoare cu cea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998.
Conform art.1 alin.1 teza II din această lege, această valoare se corectează periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de prevederile legale în sectorul bugetar.
Prin art.12 alin.4 din Legea bugetului de stat nr.76/2000, a fost modificată atât valoarea de referinţă universală, cât şi indicatorul de prioritate intersectorială prevăzute în anexa 1 pct.1, 2 şi 3 din Legea nr.154/1998.
Conform textului de lege mai înainte invocat, valoarea de referinţă universală, în vederea determinării valorii de referinţă sectorială şi respectiv a salariilor de bază pentru personalul prevăzut în anexele nr.II/1, II/2 şi III la Legea nr.154/1998, se stabileşte la 1.840.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială prevăzut la anexa nr.I pct.1, 2 şi 3 se stabileşte la 0,62.
Întrucât prin OUG nr.134/1999 s-a stabilit valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor personalului din organele autorităţii judecătoreşti, egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, în urma modificărilor aduse prin art.12 alin.4 din Legea nr.76/2000, s-a stabilit suma de 1.140.800 lei începând cu luna mai 2000.
Invocarea în recursul în anulare a prevederilor art.12 pct.5 din Legea nr.76/2000 în sensul că valoarea de referinţă universală prevăzută la alin .4 se utilizează numai la stabilirea drepturilor salariale ale personalului prevăzute în anexele II/1, II/2 şi III din Legea nr.154/1998, susţinându-se că acestea nu includ magistraţii, nu este fondată.
În acest sens este de reţinut că salarizarea magistraţilor era reglementată printr-o lege specială (Legea nr.50/1996) care era concepută pe alte principii decât Legea 154/1999 din care s-a "împrumutat" doar noţiunea de valoare de referinţă sectorială ca un criteriupentru stabilirea valorii coeficientului de ierarhizare din Legea 50/1996.
La acea dată Legea nr.50/1996 era depăşită, fiind singura lege care mai utiliza noţiunea de coeficient de ierarhizare şi la o valoare care nu mai era folosită pentru salarizarea altor categorii.
Alin.5 al articolului 12 din Legea 76/2000 a exceptat deci alte categorii de persoane decât cele din anexele indic ate, dar care erau salarizate pe principii asemănătoare (militari, diplomaţi), în timp ce sistemul prevăzut de Legea nr.50/1996 era total diferit iar raţiunea OUG 134/1999 a fost de a stabili un criteriu de actualizare periodică a coeficientului de ierarhizare.
Că aceasta a fost voinţa legiuitorului s-a văzut ulterior când a fost adoptată OG nr.83 din 29 august 2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 care a recunoscut expres valoarea stabilită prin Legea nr.76/2000 ca fiind aplicabilă magistraţilor.
Astfel fiind, având în vedere considerentele mai înainte arătate, acest primmotiv invocat în recursul în anulare nu este fondat.
Cu privire la impozitarea sumelor primite pentru compensarea chiriei, urmează a reţine că în conformitate cu prevederile art.39 pct.3 din Legea nr.50 din 21 iunie 1996 (forma iniţială) " în cazul în care nu se poate asigura locuinţă de serviciu, mutarea în altă localitate a magistraţilor se face cu compensarea chiriei stabilite pe bază de contract de închiriere încheiat în condiţiile legii, până la asigurarea un ei locuinţe".
Art.9 din OG nr.73/1999 dispune ca în categoriile ce se supun impozitului pe venit " se cuprind şi orice avantaje în bani şi/sau în natură primite de o persoană fizică,cu titlu gratuit sau plată parţială.
Aceeaşi ordonanţă, în art.5, arată care nu sunt venituri impozabile şi nu se impozitează, enumerându-le la literelea-n; în aceste categorii de venituri sunt reprezentate fie forme de protecţie socială, fie moduri de despăgubire a persoanelor aflate în dificultate.
În con secinţă, sumele primite pentru compensarea chiriilor acordate întemeiul Legii nr.50/1996 "avantaje în bani" şi nu o formă de protecţie socială, deci sunt sume impozabile.
Instanţa de recurs a interpretat greşit prevederile legale mai înainte menţionate, considerând că aceste sume sunt incluse în categoria veniturilor neimpozabile.
În acest fel, Decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa privind acest aspect este dată cu încălcarea esenţială a legii,ceea ce a determinat o soluţion are greşită a cauzei pe fon d cu privire la această cerere a reclamanţilor.
Astfel fiind, în temeiul art.314 C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Constanţa, pe care o va modifica, în sensul că respinge ca nefondat şi recursul declarat de către reclamanţi împotriva sentinţei Judecătoriei Constanţa.
Urmează a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei Tribunalului Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1344 din 27 iulie 2001 a Tribunalului Constanţa, pe care o modifică în sensul că respinge, ca nefondat, şi recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.6271 din 16 mai 2001 a Judecătoriei Constanţa.
Menţine celelalte dispoziţii ale acestei decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 362/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3596/2002. Civil → |
|---|
