CSJ. Decizia nr. 362/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 362.
Dosar nr. 2668/2002
Şedinţa publică din 24 septembrie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 4 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii G.I., G.M.S. şi G.Ş. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public Ploieşti şi în consecinţă pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor echivalentul în lei a sumei de 23.734, 18 USD la momentul plăţii, cât şi la plata echivalentului în lei a sumei de 1.292,12 USD la cursul zilei, din momentul efectuării plăţii, precum şi 27.094.212 lei cheltuieli de judecată.
În justificarea soluţiei, instanţa a învederat calitatea de proprietar a reclamanţilor asupraterenului în suprafaţă de 12.390 mp. situat în Ploieşti,folosit de pârâtă, carepe ultimii 3 ani, raportat la data sesizării instanţei, datorează, conform expertizei efectuate suma menţionată în dispozitivul sentinţei, iar pentru viitor suma de 1.292,19 USD lunar.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 30 din 9 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă,s-a respins apelul reclamanţilor, dovedit ca nefondat şi s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că s-a înlăturat obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 1.292,19 USD la cursul zilei din momentul efectuăriiplăţii, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiat motivul de apel formulat de pârâtă privitor la suma datorată lunar în viitor, reţinând că părţile au convenit la 5 martie 2001 asupra chirieidatorate, fixată la 17.346.600 lei, au încheiat în acest sens contractul de închiriere, aşadar este greşită obligarea apelantei pârâte la suma de 1.299,19 USD, care a fost înlăturată din dispozitivul sentinţei apelate.
Celelalte critici formulate de apelanta pârâtă au fost respinse. Astfel, chiar dacă titlu de proprietate s-a emis la 19 octombrie 2000, intimaţii reclamanţi au fost puşi în posesia terenului prin sentinţa civilă nr. 494 din 25 iunie 1995 a Tribunalului Prahova, dată la care apelanta pârâtă folosea deja terenul, iar stabilirea cuantumului chiriei prin expertiză pe o perioadă de 3 ani anterioară sesizării instanţei, cu ignorarea chiriei menţionate înprotocolul încheiat la 10 noiembrie 2000, a fost necesară întrucât apelanta pârâtă nu a achitat chiria stipulată în protocol, care oricum nu s-a fixat decât pentru intervalul 10 noiembrie 2000 – 1 martie 2001.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de pârâta Regia Autonomă Transport Public Ploieşti.
Nelegalitatea hotărârii, susţine recurenta, constă în acordarea mai mult decât s-a cerut, intimaţii reclamanţi au pretins 190.000.000 lei şi instanţa a acordat 23.734,18 USD, s-au interpretat greşit actele deduse judecăţii, protocolul a fost semnat de doi reclamanţi şi contractul de închiriere tot de doi reclamanţi, iar pentru al treilea a semnat unul din cei doi în baza unei procuri.
De asemenea, instanţa a aplicat greşit legea, înlăturând convenţiapărţilor care a stabilit suma de 17.346.000 lei pe lună şi a acceptat concluziile expertizei, fixând unilateral o altă sumă, de 1.292,19 USD pe lună. Instanţa nu s-a pronunţat asupraprotocolului şi contractului de închiriere, acte hotărâtoare în dezlegarea pricinii şi a apreciat greşit probele, invocând în acest sens art. 304 pct.11 C. proc. civ.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Criticile recurentei sunt nefondate.
În cererea introductivă de instanţă intimaţii reclamanţi au solicitat obligarea recurentei pârâte la plata echivalentului lipsei de folosinţă pe ultimii 3 ani în „sumă de aproximativ 190.000.000 lei".
După depunerea raportului de expertiză, intimaţii reclamanţi au majorat cuantumul pretenţiei, posibilitate juridică oferită de art. 132 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că cerereanu se socoteşte modificată şi nu se va da termen ci se vor trece în încheierea de şedinţădeclaraţiile verbale făcute în instanţă când reclamantul măreşte câtimea obiectului cererii.
Aspectul relevat privitor la semnarea protocolului doar de doi reclamanţi şia antecontractului de închiriere cu semnătura unui reclamant şi pentru cel absent, nu are nici o consecinţă asupra justeţei soluţiei recurate, câtă vreme acela dintre reclamanţii intimaţi, care se pretinde că nu a semnat, nu ridică nici o obiecţiune.
Reproşul adus instanţei în stabilirea unilaterală a altei sume (1.292,19 USD) decât cea convenită de părţi (17.346.000 lei) este, în această fază procesuală, gratuit. Aceasta deoarece hotărârea recurată, ca urmare a admiterii apelului recurentului pârât, nu mai conţine obligarea lui la plata lunară a sumei de 1.292,19 USD, această dispoziţie fiind înlăturată de instanţa de apel din parteadispozitivă a sentinţei.
Neîntemeiată apare critica recurentei relativ la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra protocolului şi contractului de închiriere, instanţele au făcut referire la aceste acte, le-au analizat, ele servind la stabilirea unei stări de fapt reale şi la dezlegarea corectă a pricinii supuse judecăţii.
Aprecierea greşită a probelor, ultima critică formulată de recurentă, nu poate fi acceptată ca motiv de recurs, faţă de abrogarea prevederilor art. 304 pct. 11C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000.
În consecinţă, recursul pârâtei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport Public Ploieşti împotriva deciziei nr. 30 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentă să plătească intimaţilor-reclamanţi G.I., G.Ş. O. şi G.M.S. suma de 8 milioane lei cheltuieli de judecată în instanţa de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi24 septembrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3617/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2100/2002. Civil → |
|---|
