ICCJ. Decizia nr. 2132/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2132
Dosar nr. 5409/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 decembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeş.
S-a susţinut că Decizia atacată este vădit netemeinică
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Numitul D.I. a solicitat Judecătoriei Piteşti, în contradictoriu cu intimata S.C. N. S.A. Piteşti, anularea deciziei nr. 222 din 30 aprilie 1999 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. e) C. muncii, reintegrarea sa în postul deţinut anterior şi plata drepturilor salariale reactualizate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a respins contestaţia, reţinând în esenţă că petiţionarul în calitatea sa de paznic, îşi îndeplinea defectuos sarcinile de serviciu, întârzia frecvent la program, refuza să poarte uniforma specifică postului şi folosea în mod exagerat telefonul societăţii pentru convorbiri în interes personal.
Prin Decizia civilă nr. 2779 din 5 noiembrie 2001, pronunţată cu opinia separată a unui judecător, Tribunalul Argeş a admis recursul contestatorului şi a modificat sentinţa în sensul anulării dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă, reintegrării sale pe postul ocupat anterior şi obligării intimatei la 48.642.445 lei reprezentând drepturi salariale.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a considerat, în principal, că nu s-a făcut dovada necorespunderii profesionale care să justifice desfacerea contractului de muncă al contestatorului.
Susţinerea făcută în recursul în anulare, potrivit căreia tribunalul a apreciat greşit probatoriile administrate, este justificată.
Astfel, din înscrisuri necombătute (extrasul din contractul colectiv de muncă, consemnul postului de paznic control acces, referatele din 29 mai 1998, 18 noiembrie 1998 şi 29 aprilie 1999, nota din 1 iunie 1998 şi Decizia de retrogradare cu o categorie a celui în cauză pe o perioadă de trei luni pentru săvârşirea în mod repetat a unor abateri) rezultă în mod evident slaba pregătire profesională a contestatorului şi conduita sa defectuoasă la locul de muncă.
Mai mult chiar, din înscrisul aflat la dosar recurs rezultă că în perioada în care tribunalul îi admitea recursul şi îl reintegra pe postul de paznic, contestatorul era arestat pentru fapte de furt şi corupţie săvârşite în dauna intimatei, împrejurare care atestă, o dată în plus, caracterul vădit netemeinic al deciziei.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul în anulare şi în baza dispoziţiilor art. 3303 alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 10 C. proc. civ. va modifica Decizia tribunalului şi va respinge recursul contestatorului împotriva sentinţei judecătoriei, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2779 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Argeş, pe care o modifică în sensul că respinge recursul contestatorului D.I., formulat împotriva sentinţei civile nr. 11663 din 23 octombrie 2000 a Judecătoriei Piteşti, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2002. Civil. Revendicare. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 2277/2002. Civil → |
|---|
