ICCJ. Decizia nr. 2549/2002. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2549
Dosar nr. 4043/2002
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Harghita, s-a admis acţiunea reclamantului G.G., în contradictoriu cu pârâţii Clubul Elevilor Odorheiu Secuiesc, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Harghita şi Consiliul Local al municipiului Odorheiu Secuiesc şi în consecinţă: s-a constatat că imobilul situat în Odorheiu Secuiesc a fost trecut în proprietatea Statului Român, fără titlu legal; s-a dispus rectificarea înscrierii făcute în C.F. în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, înscris în baza Decretului nr. 92/1950; s-a dispus restituirea în natură a imobilului pe seama reclamantului; s-a respins acţiunea faţă de pârâţii: Consiliul Judeţean Harghita, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, S.C. U.G. R.A. Odorheiu Secuiesc, D.G.F.P.C.F.S. Harghita şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu situat în municipiul Odorheiu Secuiesc, a aparţinut autorilor G.G. şi L.G.. Că, deşi autorul G.G. era persoană exceptată de la actul de naţionalizare, totuşi imobilul menţionat a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, deci fără titlu valabil.
Curtea de Apel, prin Decizia civilă nr. 66 din 5 iulie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita şi Clubul Elevilor Odorheiu Secuiesc, împotriva sentinţei civile nr. 154 din 6 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Harghita.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost naţionalizat şi trecut în proprietatea statului cu nesocotirea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950 deoarece autorul reclamantului a făcut parte din categoria funcţionarilor care era exceptată de la actul de naţionalizare. Că, lucrările efectuate la imobilul în litigiu nu au determinat modificări de substanţă în aşa fel încât imobilul să poată fi considerat altul decât cel naţionalizat.
Împotriva deciziei mai sus menţionată au declarat recurs Inspectoratul Judeţean Harghita şi Clubul Elevilor Odorheiu Secuiesc, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- Imobilul în litigiu situat în Odorheiu Secuiesc a fost naţionalizat de Statul Român conform Decretului nr. 92/1950, deci în baza unui titlu valabil. În atare situaţie instanţele de judecată nu sunt competente să dispună restituirea în natură a imobilelor preluate cu titlu valabil şi care sunt necesare continuării activităţii pentru unităţile bugetare care le deţin, cum este cazul în speţă.
- Imobilul în litigiu face parte din domeniul public conform Legii nr. 213/1998 şi a fost dat în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, respectiv Clubului Elevilor din Odorheiu Secuiesc unde îşi desfăşoară activitatea zeci de cadre didactice şi 1700 de elevi şcolarizaţi în 18 profile.
- Cum Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita şi Clubul Elevilor, nu au calitate procesuală pasivă, nu puteau fi obligaţi să restituie reclamantului imobilul în litigiu. Calitate procesuală pasivă are numai Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul G.G. a dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Odorheiu Secuiesc, solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. În acest sens, reclamantul a invocat calitatea de procuror pensionar a autorului G.G. şi dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la naţionalizare.
Potrivit textului de lege menţionat, aşa cum a fost modificat prin Decretul nr. 524/1955 „nu intră în prevederile decretului de faţă şi nu pot fi naţionalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor şi a pensionarilor proveniţi din muncitori, precum şi a funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi a celorlalţi pensionari – provenite din muncă".
În cauză, s-a făcut dovada că imobilul în discuţie a aparţinut autorului reclamantului, care a făcut parte dintr-o categorie socio-profesională exceptată în mod expres şi imperativ de la naţionalizare, astfel că instanţele în mod corect au reţinut că dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 erau aplicabile acestuia.
Încălcarea dispoziţiilor art. II din Decretul nr. 92/1950 conferă caracterul abuziv al măsurii de naţionalizare şi un astfel de titlu emis cu încălcarea legii nu poate fi considerat valabil, fiind lovit de nulitate absolută.
Prin urmare, susţinerea recurenţilor în sensul că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza unui titlu valabil, Decretul nr. 92/1950, nu poate fi reţinut.
De asemenea, nu poate fi reţinută susţinerea recurenţilor în sensul că instanţele de judecată nu sunt competente să dispună restituirea în natură a imobilelor preluate cu titlu valabil de Statul Român, deoarece alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede că „instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului" şi implicit să restituie în natură imobilele preluate în condiţiile mai sus menţionate.
Faptul că ulterior naţionalizării, imobilul în litigiu a fost dat în administrarea fostei Întreprinderi de Gospodărie Comunală iar mai apoi în folosinţa Casei Pionierilor - devenită Clubul Elevilor - care utilizează şi în prezent imobilul respectiv nu poate constitui un argument în sensul că imobilul ar face parte din domeniul public, deoarece potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 „Fac parte din domeniul public sau privat al Statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea Statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat". Or, în speţă, s-a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost naţionalizat cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, precum şi cu încălcarea Constituţiei în vigoare la acea dată care prin prevederile sale ocrotea dreptul de proprietate personală.
Cu alte cuvinte, imobilul revendicat nu face parte din domeniul public al Statului şi implicit nu face parte nici din baza materială a recurenţilor conform art. 166 alin. (1) din Legea nr. 84/1995.
Lucrările efectuate la imobilul în litigiu de către recurenţi nu au avut consecinţa modificării lui în aşa fel încât să poată fi considerat altul decât cel naţionalizat, astfel că susţinerea recurenţilor în sensul că în decursul timpului imobilul a suferit modificări structurale esenţiale, nu poate fi reţinută.
Recurenţii au fost introduşi în cauză în calitate de pârâţi deoarece aceştia sunt cei care deţin şi administrează imobilul în litigiu şi pentru ca hotărârea să le fie opozabilă. În atare situaţie, instanţele în mod corect au obligat pe pârâţii-recurenţi la restituirea imobilului faţă de reclamantul-intimat.
De altfel, acest lucru a fost reţinut şi de instanţa de apel.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita şi Clubul Elevilor – Odorheiul Secuiesc, împotriva deciziei civile nr. 66 din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita, Clubul Elevilor Odorheiul Secuiesc împotriva deciziei nr. 66/A din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2002. Civil. Revendicare - Decret... | ICCJ. Decizia nr. 249/2002. Civil → |
|---|
