CSJ. Decizia nr. 233/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 233Dosar nr. 2560 / 2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de autor (ORDA) împotriva deciziei civile nr.543 din 10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Litigii de Muncă.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
Recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispoziţiilor art. 242 al. 2 C.proc.civ.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public în concluziile asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată:
Prin sentinţa civilă nr.8094/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.F.A.în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a produs dovezile necesare prevăzute de art. 136 C.M. pentru a avea dreptul la despăgubiri, în sensul că ordinul în baza căruia i-a fost suspendat contractul de muncă a fost anulat, iar unitatea a fost obligată să-l integreze.
Prin Decizia civilă nr. 1691/2001 a Tribunalului Bucureşti ,s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi,pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III – a civilă, prin încheierea din 6 februarie 2002, a trimis cauza recurată de reclamant spre competentă soluţionare secţiei pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pe considerentul că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin Decizia nr. 543/10 aprilie 2002, a admis recursul declarat de reclamantul Macovei Florin împotriva deciziei civile nr.1691/19 octombrie 2001, în sensul că s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 72 din Legea nr.168/1999 sunt imperative şi precizează că astfel de litigii ce vizează conflictele de drepturi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, în fond – tribunalele, iar în recurs – curţile de apel. Conform art. 79 din actul normativ enunţat competent să soluţioneze pricina este tribunalul.
Împotriva deciziei civile nr. 543/10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece:
- la termenul din 13 martie 2002 a învederat instanţei că obiectul dosarului nu este recursul împotriva declinării de competenţă, aşa cum eronat s-a menţionat în încheierea de şedinţă, ci recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.8049/14 august 2001 pronunţată în dosarul nr.3976/2000.
- în fapt ne aflăm în situaţia în care nimeni nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 543/10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind vorba doar de tergiversarea soluţionării cauzei.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Anterior rezolvării conflictului negativ de competenţă, urmează a se stabili dacă competenţa soluţionării lui revine Curţii Supreme de Justiţie, având în vedere lipsa menţionării ipotezei cazului în speţă, în dispoziţiile art. 22 C. proc.civ.
Conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti din raza sa teritorială, este de competenţa CurţiiSupreme de Justiţie ,deoarece aceasta este instanţa în grad superior ambelor instanţe.
Curtea constată că Tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze cauza pentru următoarele considerente:
Între dispoziţiile art. 2 pct. 3, art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 23 alin.ultim şi art. 25 alin.ultim din Legea nr.92/1992 şi dispoziţiile art. IV alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.179/1999 există neconcordanţe, care au dus la apariţia acestui conflict de competenţă, datorat diferenţei de interpretare a acestor prevederi legale.
Analizând dispoziţiile mai sus enunţate, se constată că art. IV din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.179/1999 cuprinde prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun care au în vedere o situaţie tranzitorie în legătură cu soluţionarea conflictelor de muncă, reglementată de Legea nr.168/1999.
Art. IV alin.3 precizează că "recursurile declarate sau aflate în curs de judecată – cazul în speţă – vor fi trecute la secţiile care judecă conflictele de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor". Această dispoziţie este imperativă, deci nu este lăsată la aprecierea instanţelor.
În atare situaţie, Curtea de Apel Bucureşti nu are altă posibilitate decât aceea de a se conforma dispoziţiilor enunţate, în sensul de a trece recursul la Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.2 C.proc.civ., va admite recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, împotriva deciziei nr. 543/10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia conflicte de muncă- pe care o va casa, şi ,pe cale de consecinţă, se va stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia de conflicte de muncă şi litigii de muncă competenţa soluţionării recursului declarat de reclamantul M.F. împotriva sentinţei civile nr. 8049 din 14 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva deciziei nr. 543 din 10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Litigii de Muncă, pe care o casează.
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Litigii de Muncă competenţa soluţionării recursului declarat de reclamantul M.F. A. împotriva sentinţei civile nr. 8049 din 14 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3063/2002. Civil → |
|---|
