ICCJ. Decizia nr. 240/2002. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 240
Dosar nr. 1453/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 25 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă introdusă de reclamanta I.E.S. împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi a obligat pe pârât să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul aflat în Bucureşti, format din 204 mp teren şi construcţia edificată pe acest teren.
Prin cererea înregistrată sub nr. 652 din 18 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti revizuirea sentinţei civile nr. 253 din 25 februarie 2000, în conformitate cu art. 45 C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că în cursul judecării în fond a pricinii, instanţa a solicitat prin mai multe adrese, relaţii de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu privire la situaţia juridică a imobilului situat în sector 1, cu ce titlul este deţinut imobilul de către pârât, de la ce dată, dacă a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 şi în caz afirmativ să se comunice copii după actele de vânzare-cumpărare.
Că la adresele instanţei de judecată a răspuns Primăria Municipiului Bucureşti cu adresele nr. CD/24806 din 9 decembrie 1999 şi nr. CD 28475 din 13 decembrie 1999 (potrivit rezoluţiei preşedintelui tribunalului din 14 decembrie 1999 şi respectiv 21 decembrie 1999) comunicându-se instanţei că imobilul a fost vândut în parte, în baza Legii nr. 112/1995 familiei C.M. şi G., restul imobilului fiind ocupat de chiriaşul V.L.V.
Că deşi aceste adrese au fost înregistrate la Tribunal la o dată anterioară soluţionării în fond a cauzei, nu au fost depuse la dosar şi nu au fost avute în vedere de instanţa la judecarea cauzei, neprocedându-se la citarea familiei C. care era proprietara unei părţi a imobilului revendicat, în urma cumpărării în baza Legii nr. 112/1995 a apartamentului ocupat în calitate de chiriaşi.
Acţiunea în revendicare a fost admisă în aceste condiţii, pârâtul C.G.M.B. fiind obligat să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul.
Adresele Primăriei Municipiului Bucureşti din care rezultă că familia C. a devenit proprietara unei părţi din imobilul revendicat, au fost ataşate la dosar după pronunţarea şi redactarea hotărârii, împrejurare care rezultă din numerotarea filelor dosarului.
Se apreciază în motivarea cererii de revizuire că aceste înscrisuri au fost reţinute dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor în circuitul administrativ al actelor în cadrul compartimentelor instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 13 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, cererea de revizuire este admisă şi se schimbă în parte sentinţa civilă nr. 253 din 25 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că este obligat pârâtul C.G.M.B. să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, mai puţin apartamentul nr. 2, etaj 1 şi garajul de la aceeaşi adresă, vândute cu contract nr. 611/24651 din 9 decembrie 1996 şi 2801/30270 din 10 ianuarie 1997 de Primăria Municipiului Bucureşti, prin S.C. H.N. S.A. familiei C.M. şi G.
Pentru a admite cererea de revizuire instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că cele două înscrisuri care conţin răspunsul Primăriei Bucureşti la adresele instanţei prin care se cereau relaţii privind situaţia juridică a imobilului revendicat, constituie înscrisuri noi, descoperite după darea hotărârii, au forţă probantă indiscutabilă în cauză, sunt determinante în soluţionarea cauzei şi nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Că instanţa în mod cert nu a avut în vedere la soluţionarea cauzei actele noi invocate în cererea de revizuire pentru că dacă ar fi cunoscut conţinutul celor două adrese nu putea dispune obligarea pârâtului C.G.M.B. la restituirea apartamentului nr. 2 din imobilul revendicat şi a garajului, pentru că nu mai avea posesia acestuia şi îi lipsea calitatea procesuală pasivă.
Apelul declarat de intimata I.E.S., împotriva sentinţei civile nr. 154/2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 620 din 13 decembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. S-a apreciat de instanţa de apel că sunt îndeplinite cerinţele legale precizate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a se dispune revizuirea sentinţei, fiind dovedit că înscrisurile noi care au stat la baza cererii de revizuire nu au fost ataşate cauzei înainte de pronunţarea hotărârii.
Împotriva deciziei civile 620 din 13 decembrie 2001 a declarat recurs intimata-reclamantă I.E.S. solicitând casarea hotărârii pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., considerând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 302 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Ipoteza pe care s-a întemeiat cererea de revizuire de faţă vizează în esenţă descoperirea unor înscrisuri noi, doveditoare, după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pe care este fundamentată cererea de revizuire implică îndeplinirea unor condiţii cumulative, care rezultă chiar din redactarea textului menţionat şi care sunt următoarele:
- descoperirea unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii;
- imposibilitatea prezentării acestor înscrisuri în instanţă care a pronunţat hotărârea atacată fie datorită faptului că acestea au fost deţinute de partea potrivnică fie datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii;
- înscrisul invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat de cel care exercită această cale extraordinară de atac;
- înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Or, în cauză se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele mai sus arătate, cererea de revizuire fiind greşit admisă de instanţa de fond şi menţinută în apel.
Astfel, nu se poate reţine că după pronunţarea hotărârii s-au descoperit cele două adrese, considerate acte noi, care nu au putut fi prezentate instanţei, datorită faptului că ar fi fost reţinute de partea potrivnică sau datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Dimpotrivă, cele două adrese care conţin relaţii referitoare la situaţia juridică a imobilului, provin chiar de la pârâta în cauză, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, care nu era împiedicată de nici o împrejurare să-şi formuleze apărarea în cauză pe nedeţinerea în posesie a imobilului şi să facă dovada că l-a înstrăinat în condiţiile Legii nr. 112/1995, depunând dovezile pe care le deţinea.
Nu este dovedit nici că cele două adrese nu s-au aflat la dosar la data pronunţării hotărârii, ele având apostila de punere la registratura instanţei la o dată anterioară judecării în fond a cauzei, neaşezarea actelor în dosar într-o anumită ordine, neconstituind dovada certă că acestea au fost ataşate cauzei la o dată ulterioară pronunţării hotărârii.
În nici un caz nu s-a dovedit că adresele invocate în cererea de revizuire au fost reţinute de partea potrivnică, care a împiedicat în acest fel pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Ca atare, analiza în fond a procesului, ca urmare a admiterii cererii de revizuire, în baza actelor pretinse noi, este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., aşa cum s-a arătat în cele ce preced.
Aşa fiind se va admite recursul şi se vor casa hotărârile atacate şi în fond se va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata-reclamantă I.E.S. împotriva deciziei nr. 620 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 154 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi în fond respinge cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 253 din 25 februarie 2000 a aceluiaşi Tribunal, secţia a III-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4106/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2237/2002. Civil. Drepturi banesti. Recurs în... → |
|---|
