CSJ. Decizia nr. 2443/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2443Dosar nr. 2370/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 18658/1997, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L.V., să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma decesului defunctului I.E., au rămas ca moştenitoare ea, în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâta, în calitate de fiică, devenind proprietare în indiviziune asupra imobilului în litigiu.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 323 din 9 mai 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului în valoare de 1.121.000.000 lei valoare stabilită prin expertiza efectuată, a atribuit imobilul pârâtei, aceasta fiind obligată la plata unei sulte către reclamantă în valoare de 211.875.000 lei, reprezentând cota de 3/16 din imobil.
Pentru a da această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în raport cu probele administrate că, dată fiind cota ideală majoră din dreptul de proprietate asupra imobilului, pârâta este îndreptăţită să primească în natură imobilul.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 570/A din 17 decembrie 2001, a respins apelul ca nefondat, menţinând soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, invocând în primul motiv de casare, faptul că, la atribuirea în natură a imobilului, nu au fost avute în vedere îmbunătăţirile efectuate de ea, că sulta ce urmează a-i fi plătită de pârâtă trebuie exprimată în valută, precum şi faptul că ar fi trebuit ca valoarea imobilului să fie actualizată cu indicele de inflaţie.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, se constată că, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă obiectul acţiunii deduse judecăţii şi anume ieşirea din indiviziune, reclamanta neformulând o cerere expresă privind îmbunătăţirile efectuate la imobil, în valoare de 7.300.000 lei, potrivit art. 109 C. proc. civ., care arată că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
Este neîntemeiată şi cea de a doua critică privind exprimarea sultei în valută. Trebuie reţinut, în primul rând aspectul că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul nu poate fi împărţit în natură, lucru de care instanţa a ţinut cont prin atribuirea acestuia către una din părţi, iar în al doilea rând, trebuie remarcat că, deşi în cuprinsul raportului de expertiză se face referirea la exprimarea valorii de circulaţie a bunului imobiliar şi în dolari - 46.757 USD, acest aspect nu ar justifica cu nimic efectuarea partajului în raport cu această valoare, cu atât mai mult cu cât valoarea de circulaţie a imobilului a fost stabilită la 1.121.000.000 lei, în funcţie de care s-a calculat sulta.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut corect şi faptul că atât cererea reclamantei de reactualizare a valorii imobilului, cât şi de a se lua în considerare, la această reactualizare a indicelui de inflaţie, nu pot fi primite atâta timp cât nu sunt dovedite după aceleaşi criterii, respectiv baza de calcul a evaluării – capitolul VII din raportul de expertiză.
Faţă de cele de mai sus, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.
Văzând şi prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, recurenta va fi obligată la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.S. împotriva deciziei nr. 570/A din 17 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă recurenta la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4699/2002. Civil. Revizuire. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 432/2002. Civil. Anulare contract vînzare -... → |
|---|
