ICCJ. Decizia nr. 432/2002. Civil. Anulare contract vînzare - cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 432.
Dosar nr. 1444/2002
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 28 mai 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta I.R. împotriva pârâţilor P.C.A., P.C., P.A. şi T.F.T., având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.523 din 14 aprilie 1998.
Instanţa, pentru a da această soluţie, a reţinut că s-a solicitat anularea contractului încheiat între reclamantă, prin mandatar, în calitate de vânzătoare şi pârâtul P.C. şi constatarea dreptului ei de proprietate asupra imobilului. Deşi reclamanta al motivat că actul a fost încheiat cu depăşirea limitelor mandatului dat de ea pentru vânzare, instanţa a reţinut că acest aspect nu a fost dovedit.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 630 din 14 decembrie 2001 de către secţia a IV – a civilă a Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că reclamanta a fost legal citată pe tot parcursul procesului, că ea a avut posibilitatea legală de a solicita administrarea oricăror probe, dar nu a considerat utilă dovedirea afirmaţiilor sale, pentru că nu a cerut niciodată administrarea unor probe.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, faptul că soluţionarea cauzei s-a făcut fără a fi legal citată, că greşit instanţa de apel a repus pe rol cauza, ce fusese suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât nu s-a depus la dosar hotărârea irevocabilă prevăzută de text.
Recursul urmează a fi admis pentru argumentele care succed.
Obiectul prezentei cauze este anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 523 din 14 aprilie 1998, privind imobilul situat în Bucureşti, preţul vânzării fiind de 140.000.000 lei.
La data promovării acţiunii, respectiv 24 iunie 1999, în vechea reglementare, înainte de modificarea şi completarea codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe, se judecau de judecătorii, iar conform art. 2 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, tribunalele judecau în primă instanţă, printre altele, procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect avea o valoare de peste 150 milioane lei.
Din aceste prevederi legale rezultă că, în primă instanţă competenţa instanţei era dată de criteriul valorii.
În speţă, întrucât obiectul contractului de vânzare-cumpărare are o valoare de până în 150 milioane lei, competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine judecătoriei.
Faţă de această împrejurare, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare pe fond, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.R. împotriva deciziei nr. 630 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată, sentinţa nr. 582 din 28 mai 2001 şi Decizia nr. 1459/A din 27 aprilie 2000, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2443/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4214/2002. Civil. Despagubiri civile. Recurs → |
|---|
