CSJ. Decizia nr. 2445/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2445
Dosar nr.3327/2002
Şedinţa publică din 6 iunie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul A.I.împotriva deciziei nr.11/Adin 1 martie 2002a Curţii de ApelGalaţi – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurentul-pârât A.I., reprezentat de avocat I.N.C.şi intimaţii-reclamanţi A.D., A.V., A.V., M.M.şi M.M., toţi prin avocat M.M., lipsind intimaţii-pârâţi N.G., A.V., A.G., A.I., S.A., V.L., P.L., A.N., V.M., C.F., B.E., B.M., B.M., M.A.şi Prefectura Judeţului Galaţi – Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura completă.
Avocat I.N.C.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Avocat M.M. pune concluzii de respingere a recursului şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6130/1998, reclamanţii A.D., M.M., M. M. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâtul A.I., solicitând să se dispună ieşirea din indiviziune şi partajarea suprafeţei de 1,12 ha, teren extravilan situat în Tecuci, cartier Nicolae Bălcescu în T 91/3 parcela 438 (3/7). În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, potrivit Legii 18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorul lor A.M.şi au rămas ca moştenitori A.I., în calitate de fiu şi M.A., în calitate de fiică.
Au mai arătat că în anul 1996 a decedat şi M.A., rămânând ca moştenitori reclamantele, în calitate de fiice şi M.M., în calitate de soţ supravieţuitor.
Separat, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1307/1999, reclamantul A.I.a chemat în judecată pe pârâţii M.M., A.D., A.V., M.M.şi M.M., solicitând anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17548 – 90 din 20 mai 1994, referitor la suprafaţa de 3376 m.p., situată în Tecuci şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 219 din 5 martie 1997, încheiat între M.M.– vânzător şi M.M. şi M.M.– cumpărători şi nr. 8018 din 30 octombrie 1995, încheiat între M.M.şi M.A.– vânzători şi A.V. – cumpărător.
Acest din urmă dosar a fost conexat la dosarul nr. 6130/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 1058 din 7 aprilie 1999, Judecătoria Tecuci şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, întrucât obiectul litigiului depăşeşte valoarea de 150.000.000 lei.
Prin cererea formulată la 7 iunie 2000, pârâţii-reclamanţi au solicitat introducerea în cauză şi a celorlalţi moştenitori ai defuncţilor A. D. şi A.M., respectiv A.V., A.I., A.G., S.A., V.L., V.M., P.L. şi A.N..
Prin încheierea din 29 iunie 2001, Tribunalul Galaţi a admis în principiu şi în parte acţiunea reclamanţilor şi cererea reconvenţională formulată de A.I..
Pentru a pronunţa această încheiere de admitere în principiu, instanţa de fond a reţinut că, pe baza probelor administrate în cauză, s-au stabilit succesorii, conform art. 673 al. 5 din C.proc.civ. şi masa succesorală.
Împotriva acestei încheieri de admitere în principiu au declarat apel reclamanţii-pârâţi M.M., M.M., A.D., A.V. şi M.M.şi pârâtul-reclamant A.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă, prin Decizia nr. 11 A din 1 martie 2002, a admis ambele apeluri şi a modificat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că a eliminat din masa succesorală suprafeţele de teren de 2334 m.p. şi 2684 m.p., rămânând suprafaţa de 3376 m.p. şi a inclus în masa succesorală a defunctei A.M.suprafaţa de teren de 1,12 ha conform titlului de proprietate nr. 14773 – 01 din 7 septembrie 1993, având ca moştenitori pe A.I., fiu cu o cotă de ½ şi M.M.în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei M.A., cu o cotă de ½, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii de admitere în principiu.
Instanţa de apel a reţinut că ambele apeluri sunt întemeiate numai cu privire la compunerea masei succesorale şi a cotităţii de moştenitori, dar numai pentru terenuri.
Împotriva acestei decizii pârâtul A.I.a formulat recurs, invocând, în primul motiv de casare, faptul că nu tribunalul, ci judecătoria era competentă material să soluţioneze în fond cauza, iar în cel de-al doilea motiv, a susţinut că în mod greşit ambele instanţe nu au dispus anularea parţială a titlului de proprietate cu nr.17548-90/1994, emis pe numele lui M.M.privitor la suprafaţa de 3376 m.p., motivat de faptul că acesta nu avea calitatea să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren amintită, fosta proprietate a soacrei sale, în timp ce soţia sa moştenitoare trăia.
Recursul urmează a fi admis pentru argumentele care succed.
Prezenta acţiune a fost promovată la data de 3 decembrie 1998, înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.138/2000, astfel încât, recursul urmează a fi analizat prin prisma vechii reglementări.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b din C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanţă, printre altele, procesele şi cererile al căror obiect are o valoare mai mare de 150.000.000 lei (2 miliarde – în actuala reglementare). De la această normă generală, au existat însă şi derogări în care competenţa materială este dată de lege, în cazul anumitor acţiuni şi cereri, altor instanţe decât celor ce judecă în mod normal asemenea acţiuni.
O astfel de derogare, în care competenţa materială revine judecătoriei în primă instanţă, este aceea prevăzută de art. 657 C.proc.civ. (anterior modificării), potrivit căruia împărţirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună înţelegere.
Întrucât problema competenţei instanţei este de ordine publică şi are prevalenţă, analizarea celui de al doilea motiv de casare nu prezintă relevanţă juridică.
Drept urmare, faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se va casa Decizia atacată, încheierea de admitere în principiu şi sentinţa pronunţată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A.I.împotriva deciziei nr. 11/A din 1 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.
Casează această decizie, precum ş i încheierea de admitere în principiu din 29.06.2001 a Tribunalului Galaţi şi sentinţa nr. 1058 din 7.04.1999 a Judecătoriei Tecuci şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 iunie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2002. Civil. Revendicare. Recurs în anulare | CSJ. Decizia nr. 2444/2002. Civil → |
|---|
