CSJ. Decizia nr. 2444/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2444Dosar nr.2430/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei nr.25 din 9.04.2001 a Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind intimatul reclamant A.A.E.şi intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar.
Procedura completă.
Consilier juridic V.C.S. solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Neamţ la 1.09.2000 A.E.A.a chemat în judecată Primăria Municipiului Piatra Neamţ şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Neamţ, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor imobile ce i-au fost preluate de Stat în temeiul Decretului nr.92/1950.
Prin sentinţa civilă nr.1 din 4.01.2001 a Tribunalului Neamţ a fost respinsă acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor, ca nefondată. Totodată a fost reţinută lipsa capacităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Piatra Neamţ, admiţându-se astfel excepţia invocată de aceasta.
Pentru a hotărî astfel, în sensul respingerii acţiunii tribunalul a reţinut că în condiţiile în care reclamantul a înţeles să seprevaleze de dispoziţiile art.480,481 C.civ.şi art. 20 şi 135 din Constituţie, în prezent singurul act care reglementează posibilitatea şi modalitatea de acordare a despăgubirilor prin echivalent este Legea nr.112/1995 şi cum reclamantul nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile acestui act normativ, formulândacţiunea pe calea dreptului comun, s-a conchis în sensul respingerii acţiunii.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr.25 din 9.04.2001 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost desfiinţată sentinţa, de trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
S-a avut în vedere că indiferent de soluţia pronunţată faţă de cei doi pârâţi, considerentele în legătură cu lipsa cadrului legal care să reglementeze procedura şi modalităţile de acordare a despăgubirilor solicitate, semnifică soluţionarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului. În realitate, cadrul legal de soluţionare a cererii îl constituie dispoziţiile art.6 alin.2 din Legea 213/1998, precum şi art.1 pct.5 din HG nr.11/1997, dată în aplicarea Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală aFinanţelor Publice Neamţ, solicitând casarea şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, pentru următoarele considerente:
- acţiunea este nefondată, pentru că pretenţiile reclamantului, în sensul că la data preluării imobilului de către stat, mai existau pe teren şi alte anexe, ce au fost demolate şi pentru care nu a primit despăgubiri, nu au fost dovedite cu probe.
Se susţine că i s-a restituit celui în cauză terenul în suprafaţă de 750 mp, precum şi casa şi anexele gospodăreşti, astfel că pretenţiile formulate sunt lipsite de obiect.
- este greşită reţinerea instanţei de apel, în sensul nesoluţionării cauzei pe fond, în raport dedefiniţia dată de Dicţionarul de termeni juridici uzuali cercetării, ceea ce presupune administrarea şi verificarea tuturor probelor, în aşa felîncât să se ajungă la soluţionarea legală şi temeinică a cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Numai din examinarea primului motiv de recurs, ce vizează susţineri în legătură cu preluarea abuzivă a unor imobile şi despăgubirea în parte a celui în cauză, rezultă că aceste aspecte nu au fost examinate de instanţa de fond, care a respins acţiunea exclusiv pentru lipsa cadrului legal al pretenţiilor formulate.
Aşa fiind, rezultă că Decizia atacată, ce are în vedere reluarea judecăţii, pentru soluţionarea pe fond a pricinii este în afara criticii.
Şi considerentul întemeiat peo anumită definiţie a „cercetării" nu este de primit, pentru că aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească în finalul căreia să se pronunţe pe fondul cauzei, în sensul art.255 C.proc.civ., acţiunea fiind respinsă numai pentru lipsa temeiului legal al pretenţiilor formulate, ce încalcă cu evidenţă prevederile art.3 din C.civ.
În întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul stăruie în admiterea pretenţiilor sale, declarând că înţelege să se prevaleze şi de prevederile Legiinr.10/2001, întrată între timp în vigoare.
În raport de această solicitare şi de cele ce preced, rezultă că reluarea judecăţii la nivelul primei instanţe se impune astfel fiind legală şi temeinică Decizia recurată.
De aceea, în temeiul prevederilor art.312 rap.la art. 304 pct.2 C.proc.civ., recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.25 din 9 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bacău –Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2445/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4697/2002. Civil. Revizuire. Recurs în anulare → |
|---|
