ICCJ. Decizia nr. 249/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 249.
Dosar nr. 2491/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul D.D.T., a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi S.C. T. A. S.A. Bucureşti solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului situat în Bucureşti, imobil preluat de stat prin expropriere fără plata unor despăgubiri.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4365 din 31 mai 1996 a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, care, prin sentinţa civilă nr. 1053 din 18 noiembrie 1998, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (aceasta din urmă introdusă în cauză la cererea reclamantului, în această fază de judecată), să restituie imobilul. A fost respinsă acţiunea faţă de S.C. T. A. S.A. Bucureşti.
Apelul declarat împotriva sentinţei, de către Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale" a fost respins prin Decizia civilă nr. 161 din 17 iunie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă 4739 din 3 martie 2000, a admis recursul declarat de aceeaşi pârâtă, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
La rejudecarea în fond a cauzei Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1505/2001 a admis acţiunea formulată de reclamantul D.D.T. împotriva pârâtelor Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi S.C. T. A. S.A. Bucureşti şi a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
Prin Decizia civilă nr. 141 din 18 martie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelul formulat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a respins acţiunea, reţinând că exproprierea a avut loc cu plata unei drepte despăgubiri, nefiind dovedită faptul că reclamantul a primit un teren în schimb.
Împotriva acestei decizii, reclamantul D.D.T. a declarat recurs, invocând motivarea contradictorie a hotărârii, întrucât, deşi s-a reţinut corect că exproprierea s-a făcut fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, totuşi, prin dispozitiv, acţiunea a fost respinsă. Sub un alt aspect, nu s-a dovedit că imobilul a fost expropriat legal, nefăcându-se în nici un mod dovada că s-au achitat despăgubiri în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, scop care, de altfel, nu s-a realizat.
Prin concluziile orale, la dezbateri, recurentul invocă şi nulitatea hotărârilor atacate, întrucât, în al doilea ciclu procesual, judecata a avut loc, fără citarea în cauză a pârâtei Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale".
Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează.
În adevăr, în primul ciclu procesual a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, deţinătoare a imobilului din litigiu, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale", în contradictoriu cu care s-au şi pronunţat hotărârile, şi care a exercitat căile de atac corespunzătoare.
În cel de al doilea ciclu procesual, în urma casării cu trimitere dispusă de instanţa de recurs, această pârâtă nu a mai fost citată, judecata purtându-se astfel cu nerespectarea cadrului procesual stabilit în acest sens şi cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.
Cum hotărârile pronunţate astfel sunt lovite de nulitate, pe acest temei urmează a se admite recursul, a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, ocazie cu care urmează a se avea în vedere şi celelalte chestiuni invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.D.T. împotriva deciziei nr. 141 A din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 1505 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV – a civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2002. Civil. REVENDICARE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2490/2002. Civil. Revendicare Decretul 92/1950... → |
|---|
