CSJ. Decizia nr. 2597/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2597DOSAR NR.1355/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii G.X., G.I.N.împotriva deciziei nr.32 C din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi G.X. şi G.I.N.prin avocat A.V., intimatul-pârât Muzeul de Arheologie „Callatis" Mangalia, prin consilier juridic F.P.F..
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Avocat A.V. solicită admiterea recursului casarea deciziei 32 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa în sensul respingerii apelului declarat de Muzeul de Arheologie „Callatis" Mangalia şi admiterii apelului reclamanţilor.
Consilier juridic F.P.F. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr.624 din 10.09.2001 a Tribunalului Constanţa, s-a admis în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii G.X. şi G.I.N., în contradictoriu cu pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis" Mangalia şi pe cale de consecinţă pârâtul a fost obligat să lase reclamanţilor deplină proprietate şi liniştită posesie cu privire la terenul în suprafaţă de 300 m2 şi construcţie, situat în municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3; precum şi la plata sumei de 139.950.000 lei cu titlu de daune reprezentând lipsa folosinţei imobilului în litigiu, pe perioada: 1.11.1997-30.06.2001; s-au respins ca nefondate celelalte pretenţii civile; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.688/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia s-a constatat în mod irevocabil, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Mangalia că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în Municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3, în care funcţionează sediul administrativ al Muzeului de Arheologie „Calatis" Mangalia.
S-a mai reţinut faptul că reclamanţii în calitate de proprietari ai imobilului în litigiu au fost lipsiţi de fructele civile reprezentând chirie în cuantum de 139.950.000 lei pe perioada 1.11.1997-30.06.2003, conform raportului de expertiză f.69-76 dosar fond.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr.32/C/20.02.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii G.X. şi G.I.N., împotriva sentinţei civile nr.624/10.09.2001 a Tribunalului Constanţa; a admis apelul declarat de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis" Mangalia, împotriva aceleiaşi sentinţe şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa atacată iar pe fond a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au reuşit să facă dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul – teren în suprafaţă de 300 m2 şi construcţie – situat în municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3. Că din înscrisurile produse în faza de apel rezultă că pentru imobilul din strada Jdanov nr.1, în registrul de rol nr.491 este înregistrat contribuabilul O.C. şi nu H.D..
S-a mai reţinut că sentinţa civilă nr.668/1997 a Judecătoriei Mangalia, de care se prevalează reclamanţii în sensul că aceasta reprezintă titlul lor de proprietate, nu s-a pronunţat în contradictoriu cu Statul Român, respectiv Consiliul Local Mangalia în patrimoniul căreia se află imobilul în litigiu.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art.304 pct.9, 10 C.proc.civ.– deoarece:
- Instanţa de apel în mod greşit a considerat că procesul ce a făcut obiectul sentinţei civile nr.668/1997 a Judecătoriei Mangalia, trebuia să se judece în contradictoriu cu Consiliul Local Mangalia, devreme ce acesta nu avea nici un drept cu privire la imobilul în litigiu;
- Instanţa de apel, a refuzat să recunoască efectele sentinţei judecătoriei nr.668/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia irevocabilă, ce are putere de lucru judecat;
- Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr.213/1998 atunci când a statuat că muzeele sunt proprietate publică de interes local şi nu se restituie în natură;
- În mod greşit instanţa de apel a invocat în sprijinul ideii că D. H. (autorul reclamanţilor) nu ar fi proprietarul imobilului din str.Izvorului nr.3 (fost J.), un înscris din care rezultă că în registrul 1/1950 la nr.de rol 491 este înregistrat contribuabilul O.C.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept.
Regula înscrisă în art.1169 C.civ., este aplicabilă şi în materia dovedirii proprietăţii, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
În speţă, obiectul litigiului îl constituie imobilul – construcţie şi teren în suprafaţă de 300 m2 situat în Municipiul Mangalia str.Izvor nr.3 fostă Jdanov.
Reclamanţii G.X. şi G.I.N.nu au făcut dovada pozitivă că sunt titularii dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat. Titlu – sentinţa civilă nr.668/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia – de care se prevalează reclamanţii reprezintă doar o acţiune în constatare şi nu un mod de dobândire al dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în condiţiile art.644-645 C.civ. Acest lucru cu atât mai mult cu cât din înscrisurile produse în apel ce emană de la Primăria Mangalia – f.26-29, rezultă că pentru imobilul din strada Jdanov nr.1 (în prezent Izvor nr.3), în registrul nr.1/1950, la nr.de rol 491 este înregistrat contribuabilul O.C. şi nu H.D.
Este adevărat faptul că reclamanţii au pus în faza de recurs – f.12-22 acte care fac vorbire despre imobilul în litigiu, dar care nu întrunesc condiţiile prevăzute de art.644-645 C.civ.
Aşa fiind, soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, impunându-se admiterea recursului declarat de reclamanţi, în baza art.312 şi art.313 cod procedură civilă, casarea deciziei atacate cu consecinţa rejudecării apelurilor declarate de reclamanţi şi de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis" Mangalia, de aceeaşi instanţă – Curtea de Apel Constanţa – secţia civilă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va ordona efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu pe baza actelor de proprietate ce se vor depune de reclamanţi, acte care să întrunească condiţiile prevăzute de art.644-645 C.civ.
Aceeaşi instanţă de trimitere va analiza solicitarea reclamanţilor referitoare la plata fructelor civile (chirie) provenind din lipsa de folosinţă a imobilului în litigiu, precum şi cele invederate de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis" Mangalia, în motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.X. şi G.I.N.împotriva deciziei 32 C din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de reclamanţi şi de pârâtul Muzeul de Arheologie „Callatis" Mangalia, Curţii de Ape.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 260/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2598/2002. Civil → |
|---|
