CSJ. Decizia nr. 2611/2002. Civil

Decizii civile CSJ 2002

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 2611

Dosar nr. 5534/2002

Şedinţa publică din 17 iunie 2003

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 5 mai 1998 reclamanţii L.A., L.N.N., L.O., T.A., L.V. au chemat în judecată pârâţii Direcţia Sanitară a Judeţului Vâlcea, Leagănul pentru copii Râmnicu Vâlcea, S.C. M. S.A., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să oblige pârâtele să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul casă cu 5 camere, hol mare şi dependinţe, plus construcţia alăturată acestui imobil principal, construcţie ce este prevăzută cu etaj, imobile aflate în folosinţa Leagănului pentru Copii Râmnicu Vâlcea, situate în Râmnicu Vâlcea,precum şi terenul aferent acestor construcţii în suprafaţă de 1200 mp.

Reclamanţii au solicitat a se judeca şi în contradictoriu cu S.C. "M." S.A. Râmnicu Vâlcea, pentru ca şi această pârâtă să respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra unui teren situat în Râmnicu Vâlcea, în suprafaţă de 340 mp (10 x 34 m) pe care pârâta a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificaţie nr. 14.

În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., reclamanţii au arătat că în calitate de fii sunt moştenitorii defunctului L.N.N., decedat la 9 decembrie 1959 şi că acesta a dobândit în proprietate, prin actul de vânzare-cumpărare la 15 ianuarie 1924, un imobil compus din 5 camere, hol mare, dependinţe, numită „corp de case principal" şi o altă construcţie cu etaj situată în partea dinspre Serviciul tehnic, ambele imobile fiind situate în Râmnicu Vâlcea.

Acelaşi autor comun a cumpărat, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 1940 un teren în suprafaţă de 340 mp de la G.C.

Ambele imobile, mai sus individualizate, au trecut abuziv în proprietatea Statului, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind preluate de stat de la L.N., tatăl inginerului L.N.N., autorul reclamanţilor figurând la poziţia 171 din anexa la Decretul de naţionalizare.

Mai arată reclamanţii că, în prezent, imobilele construcţii sunt folosite de Leagănul pentru copii Râmnicu Vâlcea, aflat în subordinea Direcţiei Sanitare Vâlcea şi că această pârâtă nu are un titlude proprietate.

Nici pârâta S.C. M. S.A. nu are un titlu valabil cu privire la terenul în suprafaţă de 340 mp unde aceasta şi-a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificaţie.

Pârâta Leagănul pentru copii Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât imobilele revendicate au trecut cu titlu în proprietatea statului şi în prezent fac parte din domeniul public. Aceeaşi pârâtă a formulat o cerere de intervenţie forţată a Ministerului Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea.

S-a mai susţinut că acţiunea în revendicare este inadmisibilă, deoarece trebuia urmată procedura de restituire în baza Legii nr. 112/1995, ipoteză în care, reclamanţii nu ar fi avut dreptul la restituire în natură, ci doar la acordarea de despăgubiri, conform prevederilor art. 38 din Legea nr. 112/1995, imobilul primind o altă destinaţie la data preluării de către stat.

Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită respectarea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1672 mp, rezultaţi în urma măsurătorilor din cadrul expertizei, din care pârâta S.C. M. S.A. deţine 60 mp.

La 8 octombrie 1998 Consiliul Judeţean Vâlcea a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, în motivarea căreia a arătat că la 22 septembrie 1998 între acesta şi Direcţia Sanitară a Judeţului Vâlcea a fost semnat protocolul de predare-primire, prin care activul şi pasivul Leagănului pentru copii Râmnicu Vâlcea a fost preluat de Consiliul Judeţean Vâlcea, conform prevederilor art. 47 din OG nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, aprobat prin Legea nr. 108/1998.

În drept au fost invocate prevederile art. 49-56 din C. proc. civ.

În şedinţa publică din 18 decembrie 1998, Consiliul Judeţean Vâlcea a depus precizare la cererea de intervenţie, arătând că în conformitate cu prevederile art. 3 din HG nr. 205/1997 s-a înfiinţat, conform hotărârii 37/1997 Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Vâlcea, în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea, aceasta funcţionând ca instituţie publică cu personalitate juridică.

Acelaşi intervenient a opus cererii de chemare în judecată a reclamanţilor o întâmpinare şi o cerere reconvenţională, aceasta din urmă neprimită însă de instanţă.

Prin sentinţa civilă nr.32 din 10 februarie 1999, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea în revendicare şi cererea de intervenţie formulată de Consiliul Judeţean Vâlcea.

A fost obligat Consiliul Judeţean Vâlcea, în subordinea căruia se află Leagănul pentru copii din Vâlcea să respecte proprietatea şi posesia reclamanţilor asupra imobilului în care îşi desfăşoară activitatea Leagănul pentru copii, situat în Rm.Vâlcea, compus din două corpuri de clădire, unul cu 5 camere şi dependinţe, având numai parter şi celălalt compus din parter şi etaj din paianţă, 6 camere şi teren, în suprafaţă de 1673,08 mp.

A fost obligată pârâta S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea să respecte proprietatea şi posesia reclamanţilor asupra unui teren în suprafaţă de 60,92 mp situat la aceeaşi adresă.

A respins excepţia ridicată de pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea, privind faptul că imobilul s-ar afla cuprins în domeniul public.

Astfel, instanţa de fond şi-a motivat soluţia în sensul că statul a dobândit imobilele de la un neproprietar, respectiv de la L.N., cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. Drept urmare, preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut de la un neproprietar şi nu de la adevăratul proprietar care nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acesteia.

În cadrul acţiunii în revendicare, instanţa a comparat titlurile proprietarilor, constatând că cel al reclamanţilor este mai bine caracterizat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii S.C."M." S.A. Râmnicu Vâlcea şi intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 55 A din 7 octombrie 1999, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile , păstrând motivarea instanţei de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Judeţean Vâlcea şi S.C. M. S.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, Consiliul Judeţean Vâlcea a adus critici ce vizează greşita aplicare a legii, susţinând în esenţă, că trecerea în proprietatea statului a imobilului revendicat a operat cu titlu, acesta făcând parte din domeniul public al statului, întrucât autorul reclamanţilor era industriaş şi că cererea reconvenţională a fost restituită fără bază legală.

Recurenta S.C."M." S.A. a invocat critici în sensul greşitei aplicări a legii, arătând că aceasta a obţinut terenul revendicat de la stat, care la rândul său, l-a obţinut cu titlu.

Prin Decizia 1538 din 5 mai 2000, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a admis recursurile pârâţilor, a casat Decizia şi sentinţa civilă 32 din 10 februarie 1999 a Tribunalului Vâlcea şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe de fond, pentru rejudecare, sub aspectul rezolvării cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea.

Instanţa de control a apreciat ca legale şi temeinice interpretările instanţelor de fond şi apel în ceea ce priveşte preluarea de către stat a imobilului fără titlu, întrucât acest transfer de proprietate a operat de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.

S-a menţionat că instanţele nu au soluţionat legal cererea de intervenţie în interes propriu a Consiliului Judeţean Vâlcea şi nu au lămurit situaţia juridică a construcţiei edificată de pârâta S.C. "M." S.A. pe o parte din terenul revendicat, instanţei de fond revenindu-i obligaţia fie de a judeca cererea reconvenţională odată cu cererea principală, fie de a dispune respingerea ei, conform art. 120 alin. (2) din C. proc. civ., greşeală imputabilă instanţei, care a luat măsura restituirii cererii reconvenţionale. Cauza a fost trimisă spre rejudecare, urmând ca instanţa de trimitere să soluţioneze cererea reconvenţională.

În rejudecare, cauza a fost trimisă Tribunalului Vâlcea unde a fost înregistrată în dosarul nr. 4520/2000 al acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 175 din 8 octombrie 2001 s-au admis în parte cererile reclamanţilor, cu modificările şi completările ulterioare. A fost obligată pârâta S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 98,175 mp pe care se află amplasat un chioşc alimentar de desfacere produse panificaţie nr.14 situat în Râmnicu Vâlcea.

A fost obligat Consiliul Judeţean Vâlcea la plata sumelor de 195.244.030 lei, cu titlul de daune reprezentând contravaloarea terenului grevat de sarcini; la 47.325.079 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilelor în litigiu – construcţii şi teren, începând cu data de 7 octombrie 1999.

A instituit în favoarea Consiliului Judeţean Vâlcea şi unităţilor administrativ-teritoriale aflate în subordine: Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului Vâlcea şi Leagănul de copii Râmnicu Vâlcea, pe terenul proprietatea reclamanţilor, un drept de superficie în suprafaţă de 195,70 mp (identificat în raportul de expertiză).

A constituit în favoarea aceloraşi părţi o servitute de trecere, de la Centrul Maternal la calea publică, pe terenul proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 21,72 mp redată în planşa 3.

Instanţa a respins critica Consiliului Judeţean Vâlcea privind despăgubirile civile şi instituirea unui drept de retenţie.

A dispus obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea la plata sumei de 5.000.000 lei şi S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea la 2.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

În rejudecare, cadrul procesual a fost modificat prin întâmpinarea depusă de Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului (în calitate de succesoare a Leagănului pentru copii Râmnicu Vâlcea) prin care a aceasta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, arătând că titularul dreptului este Consiliul Judeţean Vâlcea.

Reclamanţii în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Vâlcea, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Vâlcea şi S.C. "M." S.A. au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilelor, calculată începând cu ultimii 3 ani anterior introducerii acţiunii.

Consiliul Judeţean Vâlcea a depus o cerere modificatoare a cererii reconvenţionale, solicitând plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate la cele două construcţii finalizate din fonduri PHARE TACIT FUNDS, instituirea unui drept de retenţie asupra construcţiilor revendicate până la achitarea integrală a contravalorii despăgubirilor solicitate, constituirea unei servituţi de trecere pe terenul revendicat de reclamanţi şi a unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei „Centru Maternal".

Cererii de chemare în judecată, cum a fost modificată, pârâta S.C. M. S.A. i-a opus „întâmpinare", solicitând respingerea acţiunii modificate, întrucât terenul în suprafaţă de 60,92 mp situat în Râmnicu Vâlcea, este proprietatea sa, conform Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M 07 nr.0242.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, pe baza probatoriilor administrate în toate fazele procesuale că imobilele revendicate sunt proprietatea reclamanţilor, iar Consiliul Judeţean Vâlcea a construit pe terenul reclamanţilor Centrul Maternal pentru Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului, Vâlcea, construcţie ce nu face obiectul restituirii, astfel că s-a respins capătul de cerere privind acordarea contravalorii construcţiei de 593.632.000 lei.

S-a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei S.C. M. S.A.Râmnicu Vâlcea să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 98,175 mp, cu motivarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 07 nr. 0242 din 15 martie 1996 de care se prevalează pârâta, într-o acţiune de compararea titlurilor de proprietate invocate de la părţi, nu este preferabil titlului reclamanţilor, acesta din urmă fiind mai bine caracterizat, dându-i-se astfel preferabilitate acestuia.

S-a precizat că potrivit art. 46 din OUG nr. 26/1997, republicată, patrimoniul Leagănului de copii a fost preluat de Consiliul Judeţean Vâlcea, cu această motivare ilustrându-se împrejurarea că Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului se află în subordinea Consiliului Judeţean Vâlcea.

Cererea de intervenţie a Consiliului Judeţean Vâlcea a fost respinsă în ceea ce priveşte despăgubirile (reprezentând contravaloarea investiţiilor executate la cele două construcţii) întrucât lucrările menţionate nu au fost identificate, evaluate, neexistând nici un început de dovadă scrisă, singura documentaţie prezentată de intervenient vizând construcţia nouă – Centrul Maternal şi a fost executată prin fonduri Phare şi guvernamentale şi nu interesează cauza de faţă.

Instanţa a apreciat că dreptul de superficie în favoarea intervenientului a fost născut în puterea legii, cu privire la terenul de sub construcţie, astfel că urmează ca superficiarului să i se permită accesul la construcţia respectivă, cu dreptul proprietarului terenului de a primi o despăgubire corespunzătoare de la superficiar, stabilită în raportul de expertiză.

Ca atare, instanţa, în temeiul art. 616 din C. civ. a admis capătul de cerere privind instituirea unei servituţi de trecere şi a dispus crearea unei căi de acces, pe terenul reclamanţilor, de la Centrul Maternal la calea publică.

S-a respins cererea de introducere în cauză (intervenţie forţată) a Ministerului Finanţelor Publice cu motivarea că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului reclamanţii şi pârâţii Consiliul Judeţean Vâlcea, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, S.C."M." S.A. Râmnicu Vâlcea.

Astfel apelanţii-reclamanţi au criticat, că în mod greşit instanţa de fond (în rejudecare) a admis capătul de cerere privind revendicarea imobilului şi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Vâlcea, în subordinea căruia se află Leagănul de copii cu privire la imobilul compus din 2 corpuri de clădire, unul alcătuit din 3 camere şi dependinţe având numai parter, iar celălalt compus din parter, etaj şi terenul în suprafaţă de 1673 mp (identificat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză – dosarul 2713/1998.

Consiliul Judeţean Vâlcea, în dezvoltarea motivelor de apel, a criticat hotărârea instanţei de fond (sentinţa civilă 175/8 octombrie 2001), pentru următoarele:

- instanţa de fond nu a analizat cererea reclamanţilor în raport de motivele casării cu trimitere redate la finele considerentelor deciziei1538/ 5 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie: nesoluţionarea cererii şi lămurirea situaţiei juridice a construcţiei edificate pe terenul revendicat;

- instanţa în mod greşit a respins cererea privind acordarea despăgubirilor şi instituirea unui drept de retenţie pentru restituirea contravalorii actualizate a investiţiilor (respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză, deşi expertul nu a identificat investiţiile;

- soluţionarea greşită a cererii reconvenţionale cu privire la capetele de cerere privind constituirea unei servituţi de trecere pe terenul revendicat de reclamanţi de la Centrul Maternal şi constituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 195,07 mp, cu obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea la suma totală de 195.244.030 lei, respingerea capătului de cerere privind lipsa de folosinţă;

- pentru soluţionarea cererii completatoare a acţiunii reclamanţilor privind instituirea dreptului de superficie solicitată pentru terenul aferent Centrului Maternal;

- greşita admitere a cererii privind obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea la plata sumei de 47.325.079 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului – construcţii şi teren, începând cu 7 octombrie 1999, precum şi a celei privind cheltuielile de judecată.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel invocând nelegalitatea hotărârii în sensul că acesta nu figurează în dispozitiv ca parte, sentinţa nefiind pronunţată în contradictoriu şi cu acesta.

Şi pârâta S.C. "M." S.A. a exercitat calea de atac a apelului, invocând omisiuni legate de: ignorarea situaţiei juridice a construcţiei edificată de acesta (magazin de desfacere a produselor de panificaţie), neclarificarea situaţiei de fapt şi greşita apreciere a suprafeţei de teren pe care o deţine S.C. "M." S.A.

Deşi, în realitate S.C. "M." S.A. deţine teren în suprafaţă de 60,92 mp (a se vedea Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M 07 nr.0242), instanţa de fond precizează în dispozitiv că pârâta S.C."M." S.A. va fi obligată să lase îndeplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 68,90 mp, iar ulterior decide în sensul obligării acesteia să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 98,175 mp, pe care se află amplasat un chioşc alimentar de desfacere produse panificaţie.

Prin Decizia 60 A/9 octombrie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţi şi de intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea în revendicare a reclamanţilor şi a obligat Consiliul Judeţean Vâlcea, în subordinea căruia se află Leagănul de copii Râmnicu Vâlcea să respecte proprietatea şi posesia acestora asupra imobilelor: două corpuri clădire, unul cu 5 camere şi dependinţe, având numai parter şi celălalt compus din parter şi etaj din paiantă cu 6 camere şi teren în suprafaţă de 1.673,08 mp, identificat în planul de situaţie (anexă raportul de expertizăfila 55 dosar).

A obligat reclamanţii să plătească Consiliului Judeţean Vâlcea suma de 1.260.364.700 lei cu titlu de despăgubiri civile şi a instituit în favoarea acestei ultime apelante, dreptul de retenţie asupra clădirilor până la achitarea efectivă de către reclamanţi a despăgubirilor civile.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei 175/8 octombrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.

A respins ca nefondate apelurile pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi S.C. "M." S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi S.C. "M." S.A. să plătească reclamanţilor 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Soluţia de admitere a apelului reclamanţilor a fost motivată de instanţa de control judiciar ordinar în sensul că, greşit, cu încălcarea legii, în rejudecare instanţa de fond nu s-a pronunţat concret, prin dispozitiv cu privire la acţiunea reclamanţilor, deşi corect a reţinut că cele două imobile – construcţii şi teren – au fost preluate de stat fără titlu valabil.

Deşi casarea a vizat omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cererea reconvenţională şi la situaţia juridică a construcţiei edificată de pârâta S.C. "M." S.A. (Decizia 1438/5 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă), potrivit art. 315 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia să reia judecata, cu pronunţarea pe toate cererile formulate sub cadrul juridic creat în rejudecare.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a apreciat că în raport de probele administrate se impunea obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea, în subordinea căruia se află Leagănul de copii să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi posesori asupra imobilelor, mai sus individualizate.

Cu privire la apelul declarat de Consiliul Judeţean Vâlcea s-a apreciat a fi întemeiat pentru motivele ce vizează acordarea despăgubirilor şi constituirea unui drept de retenţie, cu motivarea că probele administrate au fost greşit apreciate de instanţa fondului, care a concluzionat că imposibilitatea evaluării investiţiilor este determinată de lipsa actelor – înscrisuri, situaţii de plată.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în această fază procesuală s-a realizat o nouă expertiză care să stabilească valoarea totală a lucrărilor efectuate la cele două imobile, reactualizate, care a fost cuantificată la 1.260.364.700 lei şi cum s-a dovedit că aceste cheltuieli au fost utile şi necesare, s-a constatat întemeiat capătul de cerere privind contravaloarea îmbunătăţirilor.

Faţă de împrejurarea că acestea profită reclamanţilor, deşi au fost efectuate de intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea s-a admis şi capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenţie asupra imobilelor, până la restituirea contravalorii acestora.

Nu au fost primite susţinerile recurentului-intervenient în sensul că imobilele trecute la stat, în baza OUG nr. 27/1997 nu puteau fi revendicate de reclamanţi pe calea dreptului comun, având în vedere că în baza deciziei 1538/5 mai 2000 s-a statuat că imobilele în litigiu au trecut, abuziv, fără titlu în proprietatea statului, aşa încât reclamanţii le deţin cu titlu de proprietate.

În acest sens au fost invocate prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Au fost considerate nefondate şi criticilereferitoare la obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea la plata sumei de 195.244.030 lei, reprezentând contravaloarea terenului grevat de sarcini şi a sumei de 1.267.802 lei, reprezentând prestaţie anuală pentru suprafaţa de 21,27 mp.

A fost apreciată ca legală şi temeinică dispoziţia privind obligarea Consiliului Judeţean Vâlcea la plata sumei de 47.325.079 lei, către reclamante, sumă ce reprezintă lipsa de folosinţă a imobilelor revendicate, întrucât, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie s-a stabilit, fără echivoc, că imobilele au fost preluate fără titlu valabil.

Referitor la apelul pârâtei S.C. "M."S.A. Vâlcea acesta a fost respins, cu motivarea, în esenţă, că situaţia juridică a terenului deţinut de aceasta a fost analizată prin aceeaşi decizie, care a concluzionat că imobilele, deci, implicit şi terenul au fost preluate de la autorul reclamanţilor, fără titlu valabil.

Instanţa de apel a menţinut aceleaşi aprecieri în ceea ce priveşte inopozabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei S.C. "M." S.A. Vâlcea.

Aceeaşi instanţă a stabilit şi că în mod corect în dispozitivul hotărârii nu figurează Ministerul Finanţelor Publice, deoarece statul nu are calitate procesuală în cauză, câtă vreme raportul juridic a fost conturat în contradictoriu cu unităţile administrative din subordinea Consiliului Judeţean Vâlcea, care le are în folosinţă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii L.A., L.N.N., L.O., T.A., L.V., criticând soluţia instanţei de apel pentru motive circumscrise art. 304 pct. 7, 9 şi 10 din C. proc. civ., ce vizează:

- ignorarea apărării făcute de reclamanţi, prin care aceştia au solicitat, cu ocazia judecării dosarului în fond, respingerea cererii privind acordarea de despăgubiri, motivat de împrejurarea că cererea de majorare a pretenţiilor a fost făcută, după închiderea dezbaterilor şi după ce părţile au pus concluzii pe fondul cauzei, cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.;

- nepronunţarea instanţei de apel cu privire la această excepţie;

- greşita concluzie a raportului de expertiză dispus în cauză, care a evaluat despăgubirile la suma de 1.260.364.700 lei cu acordarea dreptului de retenţie asupra clădirilor ce au făcut obiectul revendicării până la achitarea efectivă a despăgubirilor civile, fără a avea la bază înscrisuri, documente, procese-verbale de recepţie, situaţii de lucrări;

- aprecierea eronată a instanţei de apel, în sensul că aceştia s-au îmbogăţit fără justă cauză, având în vedere împrejurarea că imobilul a cărui revendicare au solicitat-o reclamanţii se află într-o stare foarte bună (interior şemineu de mare valoare, parchet din lemn superior, mozaic veneţian, tapet din mătase).

Aceeaşi decizie a fost atacată cu recurs de către intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, care a promovat împotriva acesteia, critici pe care le încadrează la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Acestea vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 46 dinOUG nr. 26/1997, privind protecţia copilului în dificultate, aprobată prin Legea nr. 108/1998; realizarea raportului juridic prefigurat în cauză privind revendicarea, în raport de destinaţia actuală a construcţiilor; ignorarea apărărilor privind pronunţarea asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii completatoare a acţiunii introductive de instanţă cu privire la acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a imobilului, aplicarea greşită în cauză a prevederilor art. 998 din C. civ., referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Calea extraordinară de atac a recursului a fost exercitată de pârâta S.C. P. S.A.(fostă M.) şi de către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Recursul declarat de pârâta S.C. V.P. S.A. aduce critici referitoare la neclarificarea situaţiei juridice a construcţiei edificată de această societate şi omisiunea instanţei de a analiza toate probele, în concret fiind invocată adresa 7362/22 octombrie 2001.

Recursul reclamanţilor se priveşte a fi fondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Reclamanţii au investit instanţa cu o acţiune în revendicare, careîntr-un prim ciclu procesual a fost soluţionată în sensul admiterii acesteia şi a cererii de intervenţie formulată de Consiliul Judeţean Vâlcea, cu obligarea acestuia şi a pârâtei S.C. M. S.A. să respecte proprietatea şi posesia reclamanţilor.

Cum cadrul procesual a fost întregit pe parcursul judecăţii cu cerere reconvenţională, cerere de intervenţie şi întâmpinări, având în vedere că instanţa a omis a se pronunţa cu privire la cererea reconvenţională formulată de intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia 1538/5 mai 2000 a admis recursurile Consiliului Judeţean şi S.C. M. S.A. Râmnicu Vâlcea şi a casat ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, Tribunalului Vâlcea, pentru a se soluţiona cererea reconvenţională şi a se lămuri situaţia juridică a construcţiei edificate pe terenul revendicat.

În rejudecare, s-au admis în parte acţiunea reclamanţilor şi cererea reconvenţională introdusă de Consiliul Judeţean Vâlcea cu modificările şi completările ulterioare completare a cererii introductive de instanţă (fila 84 acelaşi dosar – cu capătul de cerere privind obligarea pârâţilor: Consiliul Judeţean Vâlcea, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului, S.C."M." S.A. la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilelor – teren şi construcţie).

În calea devolutivă de atac exercitată de reclamanţi, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, S.C. M. S.A.Râmnicu Vâlcea, Consiliul Judeţean Vâlcea s-au admis apelurile reclamanţilor şi intervenientului Consiliul Judeţean Vâlcea şi s-au respins cele declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi S.C. "M." S.A. Vâlcea, pentru considerentele pe larg expuse.

A fost schimbată în parte sentinţa 175/8 octombrie 2001 a Tribunalului Vâlcea, în sensul că s-a admis acţiunea în revendicare a fost obligat şi Consiliul Judeţean Vâlcea în subordinea căruia se află Leagănul de copii Râmnicu Vâlcea să respecte proprietatea şi posesia reclamanţilor asupra imobilelor identificate în dispozitivul deciziei 60 A/9 octombrie 2002.

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească Consiliului Judeţean Vâlcea suma de 1.260.364.700 lei cu titlul de despăgubiri civile şi s-a instituit în favoarea acestuia un drept de retenţie asupra clădirilor până la achitarea efectiv de către reclamanţi a despăgubirilor civile.

Referitor la cuantumul despăgubirilor la care au fost obligaţi reclamanţii, Curtea apreciază că valoarea acestora nu a fost corect stabilită prin expertiza de specialitate construcţii – încuviinţată în cauză şi administrată sub cele două obiective: identificarea lucrărilor de reabilitate ce au fost executate la cele două construcţii (valoare reactualizată) şi precizarea caracterului util sau voluptoriu al acestora.

Pentru a se stabili în mod legal valoarea despăgubirilor este utilă refacerea probatoriilor, în sensul de a se elucida printr-o expertiză de specialitate (sau prin completarea celei existente) ce urmează a avea ca obiectiv: stabilirea spotului de valoare a imobilului, determinat de lucrările necesare ce au fost făcute de la momentul preluării fără titlu a imobilului.

Pentru fidelitatea respectării dispoziţiilor procedurale este de precizat că în accepţiunea art. 132 alin. (2), cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă: când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii.

Cu prilejul rejudecării apelului, instanţa de trimitere va lămuri cadrul procesual sub aspectul cenzurării cererilor modificatoare, precizatoare şi va aprecia în ce măsură rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin Decizia 1538/5 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie (cererea reconvenţională a Consiliului Judeţean Vâlcea şi lămurirea situaţiei juridice a construcţiei), în considerarea prevederilor art. 315 alin. (1) din C. proc. civ.

Şi recursul intervenientului Consiliul Judeţean Vâlcea va fi admis întrucât instanţa de apel a omis a se pronunţa cu privire la cererea reclamanţilor privind despăgubirile civile acordate, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, cerere formulată de reclamanţi 21 noiembrie 2000, care nu poartă rezoluţie de primire, dar este păstrată la dosar şi neanalizată.

Cum această cerere a reclamanţilor L.A., L.N.N., L.O., L.V. a fost formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare, aducând modificări cadrului procesual, cum şi în ce măsură urmează a fi discutată în contradictoriu este un alt aspect ce trebuie lămurit de instanţa de trimitere. În funcţie de elucidarea acestor aspecte procedurale – vor fi examinate sub formă de apărări toate celelalte motive de recurs.

Prin prisma motivelor de recurs invocate, calea de atac exercitată de pârâta S.C. V.P. S.A. urmează a fi respinsă, întrucât recursul este nefondat faţă de împrejurarea că pârâta S.C. V.P. S.A. a criticat soluţia instanţei de apel în sensul neclarificării situaţiei juridice a construcţiei edificată de această societate, fără însă a formula o cerere în acest sens şi a investi instanţa cu un petit care s-o îndrituiască la exerciţiul acestei căi de atac.

Nici recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice în sensul că Decizia nu a fost pronunţată în contradictoriu cu acesta nu este fondat, întrucât în raportul juridic dedus judecăţii acesta nu are calitate procesuală, fiind îndreptăţit numai la plata cheltuielilor de judecată ocazionate ca urmare a soluţionării apelului declarat.

Pe cale de consecinţă vor fi admise recursurile declarate de reclamanţi şi intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, casată Decizia 60 A/9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamant şi intervenient, acestei instanţe, în temeiul art. 313 teza primă din C. proc. civ. şi vor fi respinse, ca nefondate, recursurile promovate de pârâţii S.C. V.P. S.A., Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanţii L.A., L.N.N., L.O., T.A., L.V. şi intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea împotriva deciziei 60 A din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează.

Respinge recursurile declarate de S.C. P. S.A., Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea împotriva aceleiaşi decizii.

Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi şi intervenient acestei din urmă instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie2003.

← CSJ. Decizia nr. 2610/2002. Civil  CSJ. Decizia nr. 2609/2002. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2611/2002. Civil