CSJ. Decizia nr. 2610/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2610Dosar nr.5399/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Silvică Covasna a Regiei Naţionale a Pădurilor împotriva deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta Direcţia Silvică Covasna a Regiei Naţionale a Pădurilor, prin consilier juridic V.D.şi intimatul-contestator J.C., prin avocat Z.T..
Procedura completă.
Consilier juridic V.D.solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi sentinţei civile nr.669 din 29 mai 2002 a TribunaluluiCovasna şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în temeiul art.313 din C.proc.civ.
Avocat Z.T. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II a din C.proc.civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înreistrată la data de 17 aprilie 2002 sub nr.1242 pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanta J.C., în contradictoriu cu Direcţia Silvică Covasna a solicitat instanţei caprin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze adresa nr.785 din 18 martie 2002 a Regiei Naţionale a pădurilor – Direcţia Silvică Covasna, prin care i s-a refuzat restituirea imobilului înscris în C.F. nr.4779 situat în localitatea Cernatul de Jos, intravilan în suprafaţă de 12.564 m2 .
În motivarea cererii se arată că reclamanta este unica moştenitoare a defunctei K.P.proprietara tabulară a imobilului revendicat.
Intimata a refuzat restituirea imobilului solicitat considerând că din actele depuse nu rezultă cu claritate dacă imobilul revendicat este identic cu Pepiniera Cernatul de Jos, cu atât mai mult cu cât nici suprafeţele nu corespund cu cele din actele depuse, îndrumînd petiţionara să se adreseze instanţelor de judecată.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr.669 din 29 mai 2002, a admis acţiunea şi în consecinţă a anulat rezoluţia dată de către intimată prin adresa nr.785 din 18 martie 2002.
A dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr.4779 localitatea Cernatu de Jos intravilan, cu nr.top 274/1 către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta este unica moştenitoare a proprietarei tabulare a imobilului înscris în C.F. 4779, care a fost preluat abuziv fără nici un titlu de cătreOcolul Silvic Târgu-Secuiesc care aparţinede Direcţia Silvică Covasna.
A reţinut de asemenea că în mod nejustificat intimata refuză să restituie imobilul.
S-a mai reţinut că intimata, fără motiv nu s-a prezentat la interogator, împrejurare care conform prevederilor art.225 C.proc.civ.reprezintă o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.
Instanţa de fond a apreciat de asemenea că sunt îndeplinite prevederile art.24 şi următorii din Legea nr.10/2001, precum şi art.1,5,11 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă întrucât înscrisul a cărui anulare se cere nu este o decizie sau o dispoziţie în sensul prevederilor art.23 din Legea nr.10/2001, ci o simplă adresă.
Se susţine de asemenea că din punct de vedere procedural hotărârea se întemeiază pe dispoziţii incompatibile, respectiv art.24 din Legea nr.10/2001 şi art.1,5,11 din Legea nr.29/1990, şi se face o aplicare greşită a prevederilor art.225 Cod proc.civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei se susţine că terenul nu poate fi retrocedat întrucât intră sub incidenţa art.8 din Legea nr.10/2001.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr.67 din 26 septembrie 2002, respinge ca nefondat apelul şi obligă pe apelantă la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această decizie insntanţa de apel a reţinut că acţiunea este admisibilă, considerând că adresa nr.785/2002 poate fiasimilată cu răspunsul dat conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiate criticile privind aplicarea în speţă a prevederilor din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ şi a dispoziţiilor art.225 C.proc.civ. deoareceintimata nu a fost citată la interogator.
Pe fond însă a reţinut că reclamanta a făcut dovada temeiniciei acţiunii sale şi, substituind motivarea instanţei de fond, a respins apelulmenţinândsoluţia pronunţată de prima instanţă considerând că terenul a fost abuziv preluat şi, în consecinţă, în temeiul art.1,7,9 din Legea nr.10/2001 trebuie restituit în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata Direcţia Silvică Covasna invocându-se ca motive prevederile art.304 punctele 8,9 şi 10 C.proc.civ.
În acest sens recurenta susţine că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv a apreciat că adresa nr.785 din 18 martie 2002 este echivalentă cu Decizia saudispoziţia prevăzută de art.23 al.1 din Legea nr.10/2001 şi în plus, a apreciat greşit chiar conţinutul adresei prin care nu s-a refuzat restituirea imobilului ci doar s-a stabilit identificarea cu precizie a sa.
O a doua susţinere se referă la o aplicare greşită a legii în sensul că terenul nu poate fi retrocedat în baza prevederilor Legii nr.10/2001, ci situaţia sa ar fiputut fi soluţionată conform prevederilor Legilor nr.18/1991, 167/1997 şi 1/2000.
O ultimă susţinere este cu privire la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra unei expertize cadastrale prin care s-ar fi putut identifica terenul.
Recursul este fondat.
Este de reţinut în primul rând că în cauză împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite şi în consecinţă Curtea nu se poate pronunţa pe fondul cauzei.
În acest sens este de reţinut că reclamanta invocă ca o dovadă a titlului său extrasul de carte funciară nr.4779, localitatea Cernatul de Jos, nr.top 2747/1, în suprafaţă de 12564 mp., la rubrica descrierea imobilului fiind o menţiune în limbile română şi maghiară (netradusă) respectiv „arătură Kicsihotar uton Kiviil" iar ca proprietară figurând autoarea reclamantei K.P.
La dosarul cauzei a mai fost depus şi un titlu de proprietate eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate eliberat pe numele reclamantei şi al fratelui acesteia (în calitate de moştenitor a lui K.P.) pe o suprafaţă de 10 ha în aceeaşi localitate.
Intimata, în adresa nr.785 din 18 martie 2002, invocând faptul că nu rezultă cu claritate dacăimobilul solicitat este identic cu Pepiniera Cernatul de Jos. Că numai printr-o expertiză topo va putea clarifica situaţia terenului.
În apel intimata a reiterat acest punct de vedere solicitând adminitarea unei expertize cadastrale pentru identificarea exactă a terenului solicitat.
Instanţele nu au administrat proba cu expertiza cadastrală, nu au identificat terenul.
În această situaţie motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 C.proc.civ.este fondat.
De altfel în conformitate cu prevederile art.1169 C.civ., reclamanta era obligată să facă dovada pretenţiilor sale, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul în speţă.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reţine că instanţa de apel,deşi a constatat că instanţa de fond a soluţionat cauza având în vedere temeiuri de drept care se exclud reciproc şi anume „art.24 şi următoarele din Legea nr.10/2001 precum şi art.1, 5 şi 11 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ" a substituit doar motivarea şi nu a casat cu trimitere spre rejudecare.
În consecinţă urmrează a se admite recursul, a se casa atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond şi a se trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa urmează a administra probe pentru identificarea terenului revendicat, respectiv o expertiză tehnică, acte şi dacă este necesar şi o cercetare locală.
De asemenea este necesar a se stabili dacă imobilul a trecut în proprietatea intimatei cu titlu sau fără titlu, înttrucât din extrasul de C.F. nu rezultă că imobilul şi-ar fi schimbat proprietarul.
Mai este necesarsă se stabilească şi natura juridică a terenului pentru a se putea aprecia ce prevederi legale sunt aplicabile în cauză.
Totodată se vor avea în vedere şi motivele de recurs care nu au fost analizate datorită împrejurării că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Silvică Covasna a Regiei Naţionale a Pădurilor împotriva deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, pe care o casează precum şi sentinţa civilă nr.669 din 29 mai 2002 a Tribunalului Covasna şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 264/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2611/2002. Civil → |
|---|
