ICCJ. Decizia nr. 2676/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2676
Dosar nr. 5176/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 94 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea reclamanţilor G.M.N. şi S.T.V. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 3337 din 14 decembrie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3 şi 6 situate în imobilul din Cluj Napoca, înscris în CF colectivă 120116 şi CF individuală 120117, proprietatea Statului Român.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu, evidenţiat în CF 2588 Cluj nr. top 644 a fost proprietatea Băncii I. S.A., începând din anul 1938. S-a mai reţinut că, potrivit statutului Băncii I., societate anonimă pe acţiuni, capitalul social al acesteia a fost de 10.000.000 lei, împărţit în 10.000 de acţiuni a câte 1.000 lei fiecare, iar din cuprinsul procesului verbal al adunării generale a băncii din data de 22 mai 1940 rezultă că, din totalul de acţiuni I.V. a deţinut un număr de 6250 acţiuni, iar I.M. un număr de 3350 acţiuni, ceea ce reprezintă un procent de 96% din totalul acţiunilor, reclamanţii fiind succesorii defuncţilor I.V.M., în calitate de nepoţi de fiică.
Cererea pentru restituirea în natură a imobilului a fost respinsă, prin dispoziţia nr. 3337 din 14 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, reţinându-se că antecesorii lor nu au fost singurii asociaţi ai băncii şi asociaţii nu au fost membrii aceleiaşi familii.
În fine, a mai reţinut instanţa de fond că, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 cele 14 apartamente ale imobilului, rămânând nevândut 1 apartament şi 3 spaţii comerciale, a căror restituire urmează să se facă în natură, apreciindu-se că procentul de 4% din imobil este neglijabil pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate au declarat apel pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu şi-a motivat apelul în termen legal.
În motivele sale de apel, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, singurul argument în sprijinul acestei afirmaţii fiind acela referitor la valoarea de principiu acordată regulii de restituire în natură a imobilului .
A mai susţinut că imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 şi preluat din patrimoniul Băncii I. S.A., la care antecesorii reclamanţilor au deţinut un număr de 95% din acţiuni, iar, cum antecesorii reclamanţilor nu au fost singurii asociaţi ai băncii şi asociaţii nu au fost membri ai aceleiaşi familii, imobilul nu poate fi restituit în natură de către instituţiile abilitate.
Prin întâmpinare, reclamanţii au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Prin Decizia civilă nr. 113/2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 94 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul respingerii plângerii reclamanţilor Galasiu Margareta şi S.T.V. împotriva dispoziţiei nr. 3337 din 14 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că imobilul a constituit proprietatea fostei Băncii I. societate anonimă pe acţiuni, iar I.V. şi M., antecesorii reclamanţilor, au deţinut un procent de 96% din titlul acţiunilor emise de bancă, astfel că este incidentă excepţia prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi deci hotărârea primei instanţe este pronunţată prin nesocotirea legii.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii G.M. şi S.T.V., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de apel, reţinând argumentele instanţei de fond aproape în întregime, s-a pronunţat în sensul admiterii apelului, contrar prevederilor Legii nr. 10/2001. S-a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect, că imobilul în discuţie menţionat în CF 2588 Cluj-Napoca, nr. top 644 având la parter 9 spaţii pentru prăvălii şi o cameră cu dependinţe a fost proprietatea Băncii I. S.A. din anul 1938, iar în baza Decretului nr. 92/1950 a fost naţionalizat, ulterior fiind împărţit în 14 apartamente, iar în prezent fiind transcris în CF colectivă 120116 şi CF individual 120117 Cluj Napoca.
Totodată, s-a mai susţinut că instanţa de fond, pe baza analizării corecte a întregului material probatoriu administrat în cauză, în mod legal şi temeinic a reţinut că ascendenţii reclamanţilor au deţinut împreună un procent de 96% din totalul acţiunilor băncii, diferenţa de procent de 4% fiind neglijabilă şi neputând duce la aplicarea dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care restituirea în natură este regula cu valoare de principiu statornicită prin dispoziţiile art. 1 din acest act normativ.
În fine, recurenţii-reclamanţi au arătat că Decizia instanţei de apel este criticabilă şi pentru faptul că s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură întrucât antecesorii reclamanţilor nu au fost singurii asociaţi ai băncii şi asociaţii nu au fost membri ai aceleiaşi familii, în condiţiile în care, se susţine în motivele de recurs, 96% din acţiunile băncii au aparţinut unei singure familii, respectiv 6250 de acţiuni aparţineau lui I.V., iar 3350 de acţiuni aparţineau lui I.M., bunicii-recurenţilor-reclamanţi.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că recurenţii-reclamanţi nu se pot încadra în categoria persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, la restituirea în natură a imobilului.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că, în mod legal şi temeinic a stabilit instanţa de apel, pe baza unei analize corecte şi unitare a probatoriului administrat, inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, recurenţii-reclamanţi nefiind persoane îndreptăţite, potrivit legii, la restituirea în natură a imobilului în litigiu, ci numai la măsuri reparatorii care se stabilesc în echivalent.
Potrivit prevederilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în cazul în care persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Este de reţinut că imobilul în litigiu a constituit proprietatea fostei Bănci I., societatea anonimă pe acţiuni, la care antecesorii reclamanţilor I.V. şi I.M., au deţinut un procent de 96% din totalul acţiunilor (diferenţa de 4% aparţinând unor acţionari străini de familia acestor antecesori).
Cum antecesorii reclamanţilor nu au fost singurii asociaţi ai băncii şi asociaţii nu au fost membri ai aceleiaşi familii, imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind în acelaşi timp de necontestat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, conform prevederilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, criticile formulate împotriva deciziei de apel de către recurenţii-reclamanţi nu sunt justificate.
Reţinându-se deci că prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în cauză, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din aceleaşi cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.M.N. şi S.T.V. împotriva deciziei nr. 113 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2316/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2315/2002. Civil → |
|---|
