ICCJ. Decizia nr. 271/2002. Civil. Contestatie la executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 271.
Dosar nr.1281/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Obiectul acţiunii şi hotărârile pronunţate.
1.1. Obiectul cauzei
a. Creditoarea S.C. R. SRL areclamant executarea silită a sentinţei civile nr. 197/1998, irevocabilă prin Decizia nr. 280 R/1999, formându-se dosarul execuţionale nr. 168/E/2001 şi dosarul nr. 317/E/2001 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
La data de 11 iunie 2001 debitoarea S.C. B.A. SRL a introdus contestaţie la executarea silită pornită de S.C. R. SRL, iar, la 10 septembrie 2001 S.C. C. S.A. a introdus cerere de intervenţie în interesul intimatei creditoare.
b. Motivele contestaţiei la executare constau în:
- invocarea pornirii executării şi
- imposibilitatea obiectivă şi legală de executare în natură a obligaţiei principale, ceea ce atrage şi exonerarea de plata daunelor cominatorii.
1.2. Hotărârile pronunţate
a. Prin încheierea din 25 iulie 2001 Judecătoria Timişoara a suspendat executarea silită în dosarul nr. 168/E/2001 până la soluţionarea contestaţiei la executare.
b. Prin sentinţa civilă nr. 14410 din 10 septembrie 2001 aceeaşiinstanţă a anulat formele de executare silită din dosarul nr. 168/E/2001 şi a respins cererea de intervenţie accesorie, întrucât contestatoarea nu mai era în măsură să execute obligaţia principală.
c. Prin Decizia civilă nr. 1795/R din 28 noiembrie 2001, irevocabilă, a fost casată sentinţa şi încheierea din 18 septembrie 2001, de îndreptare, fiind respinsă contestaţia la executare întrucât nu poate fi un motiv de imposibilitatea executării în natură a obligaţiei principale rezilierea judecătorească definitivă a contractelor de antrepriză dintre S.C. R. S.A. şi S.C. A., nefiind finalizat obiectivul de investiţie, iar executorul judecătoresc a calculat daunele cominatorii conform art. 3712 C. proc. civ.
2. Motivele din recursul în anulare
2.1. Titlul executoriu, sentinţa civilă 197/1998, constă într-o ordonanţă preşedinţială irevocabilă prin care debitoarea a fost obligată să-i permită creditoarei S.C. R. accesul, prin demontarea sistemelor de închidere a spaţiului destinat sucursalei A. Timişoara, cu daune de un milion de lei pe zi de întârziere.
2.2. În speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 5802 C. proc. civ., întrucât nu era „cazul unei obligaţii cu caracter personal (ca de exemplu în cazul artistului) nu se putea recurge la măsuri de constrângere directă (daune cominatorii), ci se aplica procedura din textul citat.
De altfel, la 5 iulie 2001 executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal în care se atestă că „deşi S.C. R. a predat cheile imobilului în litigiu, a insistat, totuşi, în plata daunelor cominatorii", aşa încât rezultă clar că acest creditor nu a cerut executarea în natură a obligaţiei principale, ci, obiect a celei subsidiare – de plata daunelor cominatorii.
În sfârşit, la data înregistrării cererii de executare silită, debitoarea se afla în imposibilitate de a executa obligaţia principală, întrucât „predase imobilul în discuţie beneficiarului A. (procesul verbal de recepţie din 2 octombrie 2000), iar creditoarea S.C. R. a fost evacuată judecătoreşte (sentinţa civilă 1664 din 24 octombrie 2000, irevocabilă) din spaţiul la care se referă titlul executoriu.
3. Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, a se casa Decizia nr. 1795 R din 25 noiembrie 2001, irevocabilă, a Tribunalului Timiş şi a se respinge recursul S.C. R. SRL ca nefondat.
3.1. Obligaţia principală a contestatoarei, instituită prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 197/1998, irevocabilă prin Decizia nr. 280 R/1999, constă într-o obligaţie de a face având ca obiect asigurarea accesului intimatei S.C. R. în incinta imobilului în execuţie al cărui beneficiar (proprietar) era S.C. A. SRL.
În baza acestui titlu executoriu S.C. R. a formulat, mult mai târziu cereri de executare silită, deşi temeiul juridic a fost dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.:
- la 13 noiembrie 2000, în dosarul nr. 3436/Ex./2000 la Timişoara,
- la 2 iulie 2001 în dosarul nr. 168/Ex./2001 (poprire 5.000.000 lei),
- la 9 iulie 2001 în dosarul nr. 107/2001 la Bucureşti (poprire 5,1 miliarde lei daune cominatorii), toate vizând executarea obligaţiei subsidiare, de plata daunelor cominatorii.
3.2. La data de 2 octombrie 2000 S.C. R., constructorul imobilului în litigiu, l-a predat beneficiarului S.C. A. prin procesul verbal de recepţie, iar, prin sentinţa civilă nr. 1664 din 24 octombrie 2000 (irevocabilă prin Decizia nr. 481 A din 26 februarie 2001), la cererea A. s-a dispus evacuarea intimatei S.C. R. din spaţiul care face obiectul titlului executoriu de faţă.
3.3. Aşadar, creditoarea intimată S.C. R. SRL cunoştea că, ulterior emiterii titlului executoriu şi înainte de începerea executării silite, obligaţia principală nu mai putea fi executată, în mod obiectiv, de către debitoarea contestatoare. Deşi, la 2 octombrie 2000 S.C. R. SRL a predat bunul beneficiarului A., ulterior, cum s-a relevat, a declanşat executarea silită numai pentru daunele cominatorii, în baza aceluiaşi titlu executoriu care, conform art. 581 C. proc. civ., a fost emisă în 1998 şi este dat cu execuţie provizorie.
Considerentele instanţei de recurs sunt, prin urmare, vădit contrare legii, încălcând dispoziţiile din art. 1075 – 1077 C. civ. şi pe cele din art. 5802 C. proc. civ., contractul de legalitate a executării silite fiind corect efectuat de prima instanţă.
3.4. Obligaţia de a face instituită prin titlul executării a avut, pe de o parte, un caracter provizoriu, izvorât din cererea reclamantei creditoare şi din dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., iar, pe de altă parte ea nu are caracter intuitu personae, fiind susceptibilă de executare după distincţiile făcute prin art. 5802 C. proc. civ.
Textul prevede că: „dacă debitorul refuză să îndeplinească obligaţia de af ace cuprinsă în titlul executării, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat în instanţa de executare,prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului".
Creditoarea S.C. R. nu a utilizat această procedură şi nici nu a cerut executarea, de îndată, ca măsură provizorie, a titlului până la 2 octombrie 2000 când a predat imobilul beneficiarului, dată de la care debitoarea S.C. B.A. SRL şi -a pierdut calitatea procesuală pasivă, iar raporturile juridice între R. şi A.au încetat.
Aşadar, creditoarea nu a cerut executarea obligaţiei principale, iar, ulterior a declanşat executarea silită numai pentru daunele cominatorii, deşi cunoştea că obiectul obligaţiei principale nu mai putea fi executat, ea însăşi predând bunul şi fiind, apoi, evacuată judecătoreşte din incinta acestuia.
3.5. Este de principiu că daunele cominatorii se datorează până la executarea obligaţiei principale, fiind deci, numai un mijloc de constrângere a debitorului în acest scop şi, totodată, de asigurare a executării în natură a acestei obligaţii.
Ele nu pot fi acordate când executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă ori când creditorul nu a cerut executarea în natură a acesteia.
De aceea, creditorulnu poate trece la executarea silită a obligaţiei subsidiare şi accesorie celei principale, având ca obiect plata daunelor cominatorii, astfel că instanţa de recurs a săvârşit o încălcare esenţială a legii, fiind îndeplinite condiţiile din art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 1795/Rdin 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiş şi respinge recursul declarat de S.C. R. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 14410 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 aprilie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare | CSJ. Decizia nr. 2316/2002. Civil → |
|---|
