CSJ. Decizia nr. 2677/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2677
Dosar nr.3171/2002
Şedinţa publică din 18 iunie2003
La data de 6 iunie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I.C.S.I.S.G.C.P.S.Impex SRL împotriva deciziei nr. 132 din 26 martie 2002a Curţii de Apel Bucureşti– Secţia a IV – a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 6 iunie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 18 iunie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta B.A.L.a chemat în judecată pârâta S.C. I.C.S. I. S. G.C.P.S.Impex SRL solicitând ca prin hotărârea pronunţată să se dispună: obligarea pârâtei să îi restituie suma de 36.232 USD reprezentând sumă încasată în plus faţă de valoarea lucrărilor ce i-au fost efectuate; obligarea la plata sumei de 5.272 USD – dobânzi aferente acestei sume pentru perioada de când a fost plătită (11 decembrie 1997) şi până la data introducerii acţiunii; obligarea la plata dobânzilor aferentei perioadei de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea şi cerere reconvenţională, pârâta a solicitat: respingerea cererilor reclamantei privind obligarea la plata sumelor pretinse; obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea lucrărilor executate – inclusiv a materialelor folosite din fondurile pârâtei, care trebuiau procurate de reclamantă – şi sumele care au fost plătite; cu majorarea pretenţiilor în raport de coeficientul de inflaţie şi concluziile la care se va ajunge pe baza unei expertize tehnice în construcţii.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 497/16 mai 2001 a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să achite reclamantei echivalentul în lei al sumei de 36.232 USD reprezentând sumă încasată în plus şi echivalentul în lei al sumei de 5.979 USD reprezentând dobânda (ce se va calcula la cursul de schimb de la data plăţii; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dobânzi aferente perioadei de la data pronunţării la data plăţii, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
S-a reţinut că valoarea lucrărilor executate este de 35.388 USD, condiţie în care pârâta datorează reclamantei diferenţa până la suma de 71.620 USD achitată.
Cu privire la cerereareconvenţională, prin care s-a solicitat plata materialelor procurate şi a lucrărilor executate în plus faţă de deviz şi de acordul părţilor încheiat în luna iunie 1997, mai arată instanţa, pârâta nu a făcut dovada în acest sens.
Prin Decizia civilă nr. 132 din 26 martie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefundat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 497/16 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
În primă instanţă s-a încuviinţat pentru pârâta-apelantă proba cu acte şi interogator, respingându-se în mod legal proba solicitată cu efectuarea unei expertize şi cu martori, faţă de prevederile art. 167 al. 1 C.proc.civ., şi în raport de obiectul litigiului şi de încheierea de asigurare dovezi prin care s-a omologat raportul de expertiză ce a confirmat susţinerile reclamantei. Prin acţiunea de faţă, arată instanţa, reclamanta nu face decât să-şi recupereze sumele plătite în plus, pentru care dispune ca probă de încheierea asigurare de dovezi, definitivă şi irevocabilă.
Faptul că nu s-a apelat la un arbitru, conform unei înţelegeri a părţilor, pentru aplanarea conflictului, putea fi invocat în cadrul procesului de asigurare de dovezi.
În acest cadru procesual, nu se pot aduce critici raportului de expertiză efectuat în dosarul de asigurare dovezi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 2, 9 şi 10 C.proc.civ.
Se susţine astfel, sub un prim aspect, că hotărârea atacată a fost dată de alţi judecători decât cei în faţa cărora a fost dezbătută cauza.
Acest motiv nu este fondat. Faptul că în apel, după dezbateri, cei doi judecători s-au abţinut de la judecată, cauza fiind repusă pe rol, cu fixarea unui nou termen de judecată, la care completul a fost format din alţi judecători nu înseamnă că sunt întrunite cerinţele menţionate în art. 304 pct. 2 C.proc.civ. ca motiv de casare a hotărârii. În atare situaţie, judecătorii ce au cercetat cauza şi au dat hotărârea sunt cei care în final, după repunerea pe rol, au format completul de judecată.
În ce priveşte celelalte chestiuni, invocate sub acest motiv de casare, legate de modul în care s-a purtat judecata în dosarul având ca obiect asigurarea de dovezi, acestea nu pot face obiect de judecată aici. Împotriva încheierii respective pârâta a exercitat, de altfel, toate căile de atac, hotărârea rămânând irevocabilă.
De asemenea, mai arată recurenta, instanţa de apel a considerat eronat că problema privind obligaţia reclamantei de a apela în prealabil la un arbitru neutru, trebuia invocată în cadrul procesului de asigurare de dovezi.
Nici această critică nu poate fi primită.
Chestiunea menţionată a fost invocată ca atare de pârâtă, numai în faza judecăţii de apel şi oricum, din această susţinere nu se poate declara că partea a înţeles, eventual, să invocenecompetenţa instanţei în soluţionarea litigiului, situaţie în care era necesar să demonstreze caracterul de convenţie arbitrală al menţionatului „Acord", sau cel de clauză compromisorie al respectivei menţiuni din actul principal încheiat.
Aşa fiind şi cum acest lucru nu s-a realizat, şi acest motiv apare ca nefundat.
În dezvoltarea celorlalte motive de casare, recurenta susţine că dispoziţia de respingere a celorlalte probe solicitate, nu a fost motivată, ea fiind şi nelegală întrucât greşit a fost soluţionată cauza numai pe baza raportului de expertiză întocmit ca asigurare de dovezi.
Astfel, fără a se administra alte probe, nejustificat, a fost respinsă cererea reconvenţională.
Sub acest aspect, recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează:
În adevăr, instanţa a soluţionat cauza, esenţial, în considerarea (sub aspect probatoriu) – expertizei tehnice efectuate în cadrul judecăţii pentru asigurare de dovezi – dos.nr.10987/1998 Judecătoria Sectorului II Bucureşti.
Aceasta, deşi în actualul cadru procesual pârâta, atât în faţa primei instanţei cât şi în apel a solicitat administrarea de probe în combaterea celor susţinute în acţiune şi pentru dovedirea capetelor de cerere formulate în acţiunea sa reconvenţională.
Dacă prima instanţă a respins nemotivat cererea de probe, instanţa de apel a procedat tot astfel în considerarea faptului că probele solicitate nu sunt pertinente şi concludente în soluţionarea cauzei, întrucât în dosarul de asigurare de dovezi s-a efectuat o astfel de expertiză, iar prin încheierile din acel dosar nu s-a dispus administrarea altor expertize (f. 43).
Or, rezultă din prevederile art. 235 C.proc.civ., că asigurarea dovezilor nu este decât un mijloc procedural pentru constatarea şi conservarea grabnică a unor dovezi care ar putea dispăreasaudeveni greu de administrat într-un viitor litigiu.
Sigur, dovezile administrate prin această procedură sunt opozabile părţilor în procesul de fond, în nici un caz însă ele nu trebuie să prejudicieze fondul cauzei şi, mai ales, nu privează părţile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.
Tocmai de aceea, apare ca esenţial greşită aprecierea instanţei adusă prin hotărârea atacată privind pertinenţa şi concludenţa probelor solicitate, în combaterea concluziilor expertizei tehnice efectuate în cadrul procedurii prevăzute de art. 235 C.proc.civ., pârâta fiind privată astfel de dreptul său fundamental la apărare, încălcate fiind şi prevederile art. 129 alin. 2 şi 5 C.proc.civ.
Aşa fiind şi cum în lipsa unor astfel de probe, nu se poate concluziona că toate elementele de fapt şi de drept invocate prin acţiune şi prin cererea reconvenţională sunt pe deplin stabilite, conform art. 314 C.proc.civ., urmează a se trimite cauza, spre rejudecare în apel în acest sens (potrivit art. 292 C.proc.civ.) pentru a se proceda la administrarea probelor solicitate de pârâtă şi respinse nejustificat – proba testimonială (sigur cu respectarea prevederilor art. 1191 C.civ.) expertiză tehnică, inclusiv alte probe ce se vor considera necesare soluţionării cauzei.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată şi a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C.I.C.S.I.S.G.C. P.Serv Impex SRL împotriva deciziei nr. 132 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a civilă.
Casează această decizie şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2676/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 267/2002. Civil → |
|---|
