ICCJ. Decizia nr. 334/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 334.
Dosar nr. 3521/2002
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 20 august 1998, A.P. a chemat în judecată, prin acţiune modificată şi precizată ulterior, pe S.C. P.M. S.A. Slănic Moldova, S.C. S.L. S.A. Ozun, S.C. S. SRL Bacău, Consiliul Local Slănic Moldova şi oraşul Slănic Moldova, prin primar pentru revendicarea vilei „Păltiniş" şi a 556,14 mp teren, imobil situat în oraşul Slănic-Moldova, identic cu p.t.nr.86 din CF 54 Slănic Moldova. Totodată, a cerut constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 decembrie 1999, între S.C. P.M. SA Slănic Moldova şi S.C. S.SRL Bacău, în calitate de cumpărător.
Pârâta S.C. P.M. Slănic Moldova a formulat cerere reconvenţională referitor la îmbunătăţirile utile şi necesare încorporate în imobil.
V.A., V.E.L., Ş.S. şi C.S.E., cerând admiterea acţiunii principale au intervenit în recurs, în baza art. 49 alin. (2) C. proc. civ., invocând cotele părţi ce li se cuvin, în calitate de copărtaşi, din dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 28 din 28 ianuarie 2002 a respins acţiunea, ca nefondată, faţă de pârâţii S.C. P.M. S.A. Slănic Moldova, S.C. S. SRL Bacău şi oraşul Slănic Moldova şi ca inadmisibilă (pentru lipsă de calitate procesuală pasivă) faţă de Consiliul Local Slănic Moldova. De asemenea, a respins şi cererile de intervenţie în interes propriu, precum şi cererea reconvenţională.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 33 din 28 mai 2002, a admis apelul reclamantei şi, schimbând în întregime sentinţa, a admis acţiunea principală şi cererile de intervenţie în interes propriu, aşa cum au fost formulate, cu motivarea că titlul statului, în temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950 nu este valabil, că actul de înstrăinare atacat este lovit de nulitate pentru cauză ilicită (a fost încheiat în frauda dreptului reclamantei şi cu violarea art. 24 şi art. 27 din OG nr. 88/1997) şi că potrivit art. 79 din Legea nr. 10/2001, obligaţia de despăgubire pentru îmbunătăţirile necesare şi utile, revine statului.
Împotriva acestei decizii pârâtele S.C. P.M. S.A. Slănic Moldova şi S.C. S. SRL Bacău au declarat, fiecare separat, recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au invocat, în esenţă, nesocotirea de către instanţa de apel a normelor legale referitoare la caracterizarea valabilităţii titlului statului, a prevederilor Legii nr. 15/1990 şi a dispoziţiilor art. 24 pct. 3 şi art. 27 din OG nr. 88/1997. De asemenea, instanţa de apel a examinat pricina, ultra petita, prin prisma dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 şi ale art. 24 şi art. 27 din OG nr. 88/1997 şi a nesocotit titlul originar de proprietate al vânzătorului, precum şi buna-credinţă a părţilor din actul de înstrăinare, dedusă şi din împrejurarea că imobilul revendicat, fiind o ruină, a beneficiat de mari investiţii (îmbunătăţiri). Au cerut menţinerea sentinţei.
Recursurile sunt nefondate.
Acţiunea în revendicare, fiind întemeiată direct şi nemijlocit pe existenţa dreptului de proprietate, opozabil erga omnes, obligă pe reclamant să facă dovada, conform art. 1169 C. civ., că este proprietarul bunului revendicat. În apărare pârâtul poate opune titlul său, a cărei examinare judiciară, fără a fi un ultra petita, este firească şi esenţial necesară soluţionării pricinii.
Or, în speţă, reclamanta a făcut dovada dreptului său. Titlul exhibat de pârâţi în contraprobă, fiind un act de rechiziţie, netranslativ de proprietate, succedat de naţionalizarea bunului, în baza Decretului nr. 92/1950, aplicată asupra unei indiviziuni şi împotriva unei minore, este flagrant atins de vicii care, indiscutabil, atrag nulitatea şi, esenţial, nevalabilitatea sa.
Nu mai puţin, înstrăinarea bunului, la data de 8 decembrie 1999, după introducerea acţiunii în revendicare (2o iulie 1998), în condiţiile în care, pe de o parte, dreptul era litigios, iar părţile contractului, conştiente de urmări, s-au prevalat de evicţiune, reprezintă, până la evidenţă, o operaţiune speculativă şi o fraudă a dreptului reclamantei, ambele sancţionate cu nulitatea absolută a actului, în baza art. 948 C. civ. şi a lui fraus omnia corrumpit. Împrejurarea că înstrăinarea s-a făcut prin negociere directă, contrar dispoziţiilor art. 24 şi art. 27 din OG nr. 88/1997, adică fără a exista o locaţiune, situaţie care impunea aprobările necesare, oferta şi licitaţia publică, denotă că pârâtele recurente, ca părţi în contractul de vânzare-cumpărare din 8 decembrie 1999 (desfiinţat în apel), au fost de rea-credinţă. O asemenea împrejurare, privită ca element de probaţiune, nu excede ci, dimpotrivă, accede, prin încorporare, temeiului de drept al acţiunii. Totodată, prin efectul lui malitiis non est indulgendum, justifică întru totul, ca legală şi temeinică, soluţia din apel.
Aşa fiind şi întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune, respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta S.C. P.M. S.A. şi de pârâta intervenientă S.C. S. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 33 Ap din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2356/2002. Civil → |
|---|
