CSJ. Decizia nr. 3376/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3376
Dosar nr. 3817/2002
Şedinţa publică din16 septembrie2003
Asupra recuruslui în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 561 din 4 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acţiuneaformulată de reclamantul C.S. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva Ministerului Finanţelor Publice, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 80.996.410 lei, reprezentând drepturi băneşti neacordate la pensionare, la valoarea actualizată raportat la indicele de inflaţie şi a fost obligat chematul în garanţie să-i plătească pârâtului aceeaşi sumă de bani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i se cuveneau la data pensionăriiajutoarele prevăzute în art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, neimpozitate.
Recursurile declarate de pârât şi de chematul în garanţie împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 257 din 11 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de soldalunară brută, iar nu netă, iar conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută dar acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite dinajutoare,precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfacstagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordată cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 din C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de restabilire a situaţiei anterioare, înfaza recursului în anulare, invocând prevederile art. 4042din C. proc. civ.
Cererea urmează a fi respinsă, deoarece prevederile art. 4042 din C. proc. civ., vizeazăcontestaţia la executare, iar prin prevederile art. 330-3304 din acelaşi cod, prin care este reglementat recursul în anulare, nu este menţionată posibilitatea întoarcerii executării în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Casează Decizia nr. 257 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 561 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Respinge acţiunea declarată de reclamantul C.S. şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Apărării Naţionale împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Respinge cererea de intoarcerea executării formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 337/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3379/2002. Civil → |
|---|
