CSJ. Decizia nr. 3381/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3381
Dosar nr.3394/2002
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 martie 1999 şi precizată la 24 iunie 1999, reclamanţii A.I., R.E., A.A. şi A.C. în calitate de moştenitori legali ai lui A.I. şi E., au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primarul General S.C. „S." S.A. Drăgăşani, pentru a fi obligaţi la retrocedarea către reclamanţi a imobilului, teren în suprafaţă de 2805 m.p. situat în Drăgăşani, şi a construcţiilor aflate pe acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 1171 din 11 mai 2000 Judecătoria Drăgăşani a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pe pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Drăgăşani reprezentat prin Primar şi S.C. „S." Drăgăşani să respecte dreptul de proprietate şi să predea reclamanţilor ca moştenitori ai autorilor A.I. şiE., imobilul teren de 2.805 m.p. situat în Drăgăşani, şi construcţiile ce s-au aflat pe acest teren, identificate prin procesul verbal din 6 septembrie 1954 întocmit de organele puterii locale din acea perioadă.
S-a respins cererea S.C. „S." SA Drăgăşani de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Vâlcea şi de chemare în garanţie a FPS Bucureşti.
S-a anulat ca netimbrată cererea formulată de S.C. „S." SA Drăgăşani.
S-a respins excepţia invocată de Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP Vâlcea privind inadmisibilitatea cererii de revendicare în raport cu prevederile art. 505 C. proc. pen.
S-a reţinut de instanţa de fond, că urmare condamnării autorului reclamanţilor, prin sentinţa penală nr. 421 din 27 decembrie 1952 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, pentru o infracţiune politică, prin procesul verbal din 6 septembrie 1954, întocmit de organele puterii locale Drăgăşani, imobilul din litigiu, constând în teren în suprafaţă de 2.805 m.p. şi construcţii aflate pe acesta descrise în acţiune, a fost preluat din proprietatea autorilor A.I. şi E. şi trecut în proprietatea statului şi în detenţia fostului Sfat Popular Drăgăşani, fiind în prezent în detenţia S.C. „S." SA Drăgăşani.
Urmare recursului în anulare introdus de Parchetul General, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2866/10 decembrie 1997, a casat hotărârea de condamnare a lui A.I. şi l-a achitat pentru infracţiunea de instigare publică, înlăturând pedeapsa complementară a confiscării averii, imobilul în litigiu revine de drept, în virtutea legii, respectiv art. 41 şiart. 42 din Constituţie şi art. 480 C. civ., în patrimoniul reclamanţilor ca moştenitori ai lui A. I.
Apelurile declarate de S.C. „S." SA Drăgăşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au fost admise şi reţinută cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Vâlcea.
Prin sentinţa civilă nr. 216 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea reclamantelor şi a dispus obligarea pârâtei S.C. „S." SA Drăgăşani, să le restituie terenul în suprafaţă de 2805 m.p. şi construcţiile aferente identificate prin procesul verbal din 6.09.1954.
S-a respins cererea reclamantilor faţă de pârâtii Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiului Drăgăşani pentru lipsa calităţii procesuale ale acestora.
S-a anulat cererea de daune şi instituirea unui drept de retenţie formulată de pârâta S.C. „S." SA, ca netimbrată.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. „S." împotriva APAPS Bucureşti.
S-a reţinut de instanta de fond că acţiunea reclamanţilor este întemeiată în baza art. 2 pct. b din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat apel S.C. „S." SA Drăgăşani.
Prin Decizia civilă nr. 38/A din 30 mai 2002, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul pârâtei S.C. „S." SA Drăgăşani împotriva sentinţei civile nr. 218 din 13 noiembrie 2001 formulată de Tribunalul Vâlcea pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor. A obligat pe reclamanţi la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au formulat acţiune în revendicare în temeiul art. 480 C. civ. şi separat, iar pe parcursul procesului s-au adresat conform Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului-teren din litigiu, prin notificarea făcută şi a deciziei comunicată de pârâti.
Pârâtă a emis o decizie de restituire pe care, însă, reclamanţii nu au acceptat-o, astfel că, reclamanţii nu au atacat Decizia în justiţie conform prevederilor Legii nr. 10/2001 şi în această situaţie în opinia instanţei de apel acţiunea în revendicare se impunea să fie respinsă.
În contra deciziei menţionate, au declarat recurs reclamanţii R.E., D.C., A.I., A.A. şi A.C. pentru nelegalitatea deciziei constând în faptul că autorul lor a fost achitat pentru inexistenţa infracţiunii politice şi s-a dispus înlăturarea confiscării averii acestuia, moştenitorii fiind îndreptăţiti să ceară revendicarea bunului conform art. 480 şiart. 644 din C. civ. şi după apariţia Legii nr. 10/2001 şi să se folosească şi de această lege, conform art. 46 alin. (3).
Şi-au întemeiat motivul de recurs pe încălcarea şi aplicarea greşită a legii prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu pct. 8, cum din eroare s-a menţionat.
Examinând Decizia atacată, în raport cu probele administrate în cauză şi de criticile formulate se constată că recursul este fondat.
Rezultă din dosar că reclamanţii au investit instanţa cu o acţiune în revendicare pentru un teren în suprafaţă de 2805 m.p. şi construcţiile aflate pe el ce a fost preluat de stat prin confiscare de la autorul lor, potrivit dreptului comun în baza art. 480 C. civ. şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care, de altfel, nici nu era în vigoare.
Cum în timpul procesului a intervenit Legea nr. 10/2001 reclamanţii au înţeles să beneficieze de dispoziţiile acesteia, cerând suspendarea procesului civil conform art. 47 alin. (1) şi s-au adresat deţinătorului imobilului care, de altfel, i-a soluţionat cererea favorabil, conform deciziei nr. 8 din 28 mai 2001.
După rezolvarea cererii de mai sus, reclamanţii nu au atacat Decizia nr. 8/2001 potrivit Legii nr. 10/2001 ci au repus pe rol acţiunea de revendicare înţelegând în acest fel, să continue procesul aşa cum a sesizat iniţial instanţa.
În aceste condiţii, potrivit principiului disponibilităţii părţilor, instanţa de apel era obligată să judece cauza, ca o acţiune în revendicare, aşa cum au înţeles reclamanţii să o formuleze şi nu să-i schimbe temeiul juridic în raport cu Legea nr. 10/2001, cu alte cuvinte instanţa a judecat pe un alt temei juridic decât cel pe care a pornit acţiunea.
Nesoluţionând în sensul arătat se apreciază că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acţiunii aşa cum a fost menţinută şi susţinută de reclamantă, motiv pentru care, potrivit art. 312 C. proc. civ. urmează a se admite recursul, a se casa cu trimitere la instanta de apel pentru rejudecarea apelului în limitele investirii instanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.E., D.C., A.I., A.A., A.C. impotriva deciziei nr. 38A din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţă în şedinţă publică, astăzi16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3379/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 338/2002. Civil → |
|---|
