CSJ. Decizia nr. 358/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 358.
Dosar nr. 2406/2002
Şedinţa publică din23 septembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 75/16 ianuarie 2002 Tribunalul Dâmboviţa, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenientul Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni; a admis cererea de intervenţie formulată de Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni şi pe cale de consecinţă: a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului I.M. din Bucureşti, împotriva Ministerului de Finanţe Bucureşti – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dîmboviţa şi a Consiliului Local al comunei Gura Ocniţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul în calitate de nepot al autorului I.I., decedat la 7 aprilie 1944, a revendicat imobilele (terenuri şi construcţii) rămase pe urma autorului,care au fost preluate de Statul Român în 1945, potrivit Reformei Agrare şi în baza Decretului nr. 83/1949. Imobilele revendicate fiind cele menţinute în petitul acţiunii în revendicareintrodusă la Tribunalul Dâmboviţa la 19 februarie 2001.
S-a mai reţinut şi faptul că imobilul: Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni, anexele acestuia şi terenul aferent acestuia, fac parte din domeniul public al comunei Gura-Ocniţei, conform Hotărârii Consiliului Local Gura-Ocniţeinr. 14/20 august 1999. Înatare situaţie reclamantul poate solicita restituirea imobilelor revendicate în echivalent potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 29/9 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ionescu Mihai, împotriva sentinţei civile nr. 75/16 ianuarie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nuşi-a dovedit calitatea de proprietar cu privire la imobilele revendicate şi care au fost preluate de Statul Român în 1949 prin acte administrative emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
În mod greşit instanţele au reţinut că reclamantul nu şi-a dovedit calitatea de proprietar cu privire la bunurile revendicate, de vreme ce din probele existente la dosar rezultă contrariul;
Fiind vorba de o acţiune în revendicare, instanţele trebuiau să compare titlurile părţilor cu privirela bunurile revendicate şi să dea eficienţă acelui titlu care este mai caracterizat. Acest lucru nu s-a făcut nici la fond şi nici în apel.
Recursul nu este fondat.
Formulând acţiunea în revendicare, reclamantul I.M.– nepot al autorului I.I. la 7 aprilie 1955 – a dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului: construcţii şi terenul aferent acestora, situat pe raza comunei Gura Ocniţei judeţul Dâmboviţa, solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 83/1949.
Reclamantul I.M. este moştenitorul autorului I.A., potrivit certificatului de moştenitor nr. 1546/1983 eliberat de notariatul de Stat sector 1 – f.33 d = 511/2001 al Judecătoriei Moreni – Dâmboviţa, iar autorul I.A. a fost moştenitorul defunctului I.I. potrivit certificatului de moştenitor nr.121/1955, eliberat la 2.08.1955 – f 31 d = 511/2001 – de către Notariatul de Stat al Capitalei.
Autorul I.I. a fost titularul dreptului de proprietate al moşiei din comuna Săcuieni jud. Dâmboviţa, ce a format obiectul exproprieriipotrivit Legii nr.187/1945 şi a Decretului nr. 83/1949 – adresă nr. 1914/2 iunie 1998 f.31 d = 511/2001.
Potrivit proceselor-verbale din 13.11.1945 – f.16 d = 511/2001 şi din 13.04.1949 f. 24 d = 511/2001, au fost preluate de la autorul I.I.conacul şi inventarul agricol, în care au fost cuprinse şi construcţiile revendicate împreună cu terenul aferent, situate pe raza comunei Gura Ocniţei jud. Dâmboviţa.
Cu alte cuvinte, imobilele revendicate de reclamant au fost preluate de Statul Român cu titlu .
De la data preluării imobilelor şi până în prezent, Primăria Gura Ocniţei jud. Dâmboviţa şi Căminul Spital Bolnavi CroniciSomatici Săcuieni, au administrat bunurile revendicate şi au edificat anumite construcţii concretizate printr-un nou sediu administrativ, garaj, bucătărie, construcţie pentru puţ cu hidrofor, aducând în acelaşi timp îmbunătăţiri construcţiilor existente în vederea utilizării lor pentru scopul pentru care au fost preluate.
În prezent imobilele revendicate de reclamant au trecut în proprietatea publică a comunei Gura Ocniţei judeţul Dâmboviţa, iniţial, pe lista anexei a HG nr. 61/1995 şi HG nr. 939/1997 şi mai apoi în baza Legii nr. 213/1998.
Bunurile respective sunt în administrarea Căminului Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni.
Cum imobilele revendicate au intrat iniţial cu titlu în proprietatea statului, iar mai apoi în proprietatea publică a Comunei Gura-Ocniţei jud. Dâmboviţa, ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură pe calea dreptului comun, cireclamantului i se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Curteava reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei civile nr. 29 din 9 aprilie 2002 a Curţii deApel Ploieşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 29 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 359/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 358/2002. Civil → |
|---|
