CSJ. Decizia nr. 359/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 359.
Dosar nr. 5441/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată la data de 22 ianuarie 2002, reclamantele B.C. şi T.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – D.F.P. Harghita, solicitând:
- recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan –loc viran în suprafaţă de 7862 mp, situat în Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita, înscris în C.F. nr.963 Odorhei sub nr.top 1237/1 (1323 mp) nr.top 1238/1 (3519 mp), nr.top 1239/1 (2765 mp) şi în C.F. nr.2171 Odorhei sub nr.top 1237/2 (50 mp), nr.top 1238/2 (74 mp) şi nr. top 1239/2 (130 mp);
- obligarea Primăriei Odorheiu Secuiesc să identificeunitatea care deţine imobilul şi restituirea în natură a acestuia deoarece a intrat în proprietatea statului în mod abuziv (fără titlu);
- dispunerea restabilirii situaţiei anterioare în sensul radierii tuturor menţiunilor efectuate în cărţile de publicitate imobiliară după preluarea abuzivă a imobilului şi operării menţiunilor cuvenite în cărţile funciare.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat:
- că dreptul pretins este extratabular întrucât părinţii lor S.R. şi S. I. au cumpărat imobilul de la G.L. în anul 1948, în baza unor contracte care nu au fost operate în cărţile funciare;
- că terenul a trecut la stat în baza Decretului de expropriere nr. 98/1950, nepublicat în Monitorul Oficial;
- că au uzat de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, notificând pe rând unităţile pârâte Primăria Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local Odorheiu Secuiesc, S.C. I. SRL, S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc, care n-au înţeles să dea curs demersurilor făcute.
În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 2, art. 7, art. 9, art. 11, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Pentrua dovedi că în ce priveşte imobilul din litigiu, antecesorii au avut calitatea de proprietari, reclamantele, în faţa primei instanţe (la termenul din 23 aprilie 2002), au cerut – în scris şi oral – chemareaîn judecată a lui G.L. de la care terenul a fost cumpărat cu act sub semnătură privată, pentru a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Considerând că această din urmă cerere a fost formulată în afara cadrului procesual fixat – acţiune în baza Legii nr. 10/2001 -temei reiterat de reprezentanta reclamantelor la termenul din 23 aprilie 2002, prima instanţă, prin încheierea din aceeaşi dată, arespins-o. Aceeaşi instanţă a respins şi excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Harghita, ridicată de pârâta S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc reţinând totodată existenţa unui interes juridic al reclamantelor în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 598 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Harghita a respins acţiunea ca nefondată.
Motivele care au condus la respingerea acţiunii, reţinute de tribunal vizează următoarele aspecte: neînscrierea de către antecesori în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului;trecerea imobilului la stat în baza unei donaţii făcută statului, evidenţiată în Cartea Funciară cu privire la care nu a existat nici un litigiu; dovedirea că, în prezent, imobilul, în cadrul procesului de privatizare, a devenit proprietatea pârâtei S.C. „A." SA Odorheiu Secuiesc, care deţine şi certificat de atestare a acestui drept, înscris în CF nr.963 Odorhei, nr.top 1237/1, 1238/1, 1239/1 şi în CF nr.2171 Odorhei, nr.top 1237/2, 1238/2 şi 1239/2; faptul că demersul reclamantelor trebuia să fie făcut la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, învestită cu soluţionarea apelului reclamantelor declarat împotriva sentinţei tribunalului, prin Decizia nr. 86/A din 22 octombrie 2002, l-a respins, reţinând, spre deosebire de prima instanţă, doar lipsa calităţii procesuale activea reclamantelor datorită faptului că nu au dovedit calitatea antecesorilor de proprietari ai imobilului.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele au declarat recursul de faţă, considerând-o netemeinică şi nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9, 10 din C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţin următoarele:
1. în mod greşit a fost confirmată sentinţa din care rezultă că le-a fost respinsă cererea de chemare în judecată şi a proprietarului tabular G.L. pentru constatarea proprietăţii tabulare (art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.);
2. Decizia cuprinde considerente greşite, unele contradictorii şi total străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.), cum ar fi:
- invocarea greşită, în motivare, a prevederilor art. 297 din C. proc. civ.;
- faptul că nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală activă în condiţiile în care prima instanţă se pronunţase afirmativ.
- ignorarea în motivare a existenţei proprietăţii extratabulare decare de altfel, ele s-au prevalat în cauză;
- reţinerea fără temei că întreg terenul ar fi fost donat statului deşi au dovedit că donaţia a privit alt teren şi alt proprietar tabular şi s-a referit la doar 300 mp;
- faptul că li s-a respins greşit cererea de suspendare a judecăţii prin care invocase existenţa în curs de judecată a unei cauze de strămutare privind dosarul de faţă şi un altul cu nr. 2507/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc iniţiat de pârâta S.C. „A." S.A. pentru parcelarea, dezmembrarea terenului şi cererea reconvenţională a reclamantelor din dosarul de faţă pentru rectificarea cărţii funciare;
- reţinerea greşită că reclamanta T.M.A. nu ar fi moştenitoare după antecesoarea S.R.;
- reţinerea greşită că revendicarea n-ar putea fi promovată dacă organul abilitat de Legea nr. 10/2001 nu înţelege să dea curs notificării ce i s-a făcut;
- invocarea eronată a faptului că respingerea acţiunii s-ar impune şi pentru că nu a fost atacat în justiţie certificatul de atestare a dreptului de proprietate deţinut de pârâta S.C. „A." S.A. Odorheiu Secuiesc;
- motivarea greşită că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
3. reţinând că preluarea de către stat a întregului teren s-a făcut în baza unei donaţii, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au schimbat natura şi înţelesul neîndoielnic al acţiunii introductive (art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.);
4. ambele hotărâri sunt lipsite de temei legal, ele vădind încălcarea prevederilor de drept procesual şi material (art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.) în ce priveşte: compunerea completului de judecată, încălcarea prevederilor procedurale cu prilejul respingerii cererii de suspendare a judecăţii făcută în apel pentru a fi soluţionate alte cauze – cea de strămutare şi cea de dezmembrare-parcelare, rectificare CF.
5. acest motiv vizează acelaşi aspect prezentat înprimele motive, recurentele susţinând că în mod greşit a fost respinsă cererea de introducere în cauză a proprietarului tabular G.L. (art. 304 pct. 10 din C. proc. civ.) că, dacă ar fi fost admisă, s-arfi clarificat şiprobleme precum titlul de proprietate al antecesorilor, faptul că imobilul nu a fost donat, ci trecut ilegal la stat în baza unei pretinse exproprieri.
Recursul nu este întemeiat pentru considerentele care vor fi arătate.
O primă constatare ce se impune a fi făcută în cauză este că instanţele au soluţionat pricina în raport de cadrul juridic fixat de reclamante.
Respectând principiul disponibilităţii, tribunalul a judecat cauza având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001, invocate de reclamante în acţiunea introductivă şi reiterate pe parcursul judecăţii, inclusiv la termenul când pricina a fost dezbătută în fond.
Curtea de Apel Târgu Mureş, ţinând seama de prevederile art. 294 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se pot schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii dechemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi", a judecat pricina având în vedere acelaşi temei juridic.
Dispoziţiile art. 316 raportate la art. 294 alin. (1) din C. proc. civ. nu permit nici instanţei de recurs să opereze schimbările la care s-a făcut referire mai sus.
Cele solicitate de reclamante prin acţiunea introductivă puteau forma obiectul unei revendicări în baza dreptului comun – art. 480 şi art. 481 din C. civ., temei juridic de care acestea însă nu s-au prevelat.
Din dosar rezultă, fără dubii, că demersul pentru retrocedarea imobilului iniţiat de reclamante potrivit Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizat, notificările acestora fiind trimise, spre rezolvare, Autorităţii pentru Privatizare şi Administraţia Participaţiilor Statului, potrivit susţinerilor pârâţilor Consiliul Local Odorheiu Secuiesc şi S.C. A. SA Odorheiu Secuiesc – în patrimoniul căreia se află bunul – prin privatizare.
Demersul înjustiţie al reclamantelor, potrivit Legii nr. 10/2001, a fost făcut, aşadar prematur.
Numai după soluţionarea cererii decătre organul notificat potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, reclamantele, în caz denemulţumire, vor avea posibilitatea să atace în justiţie Decizia sau dispoziţia luată, în condiţiile reglementate de aceeaşi lege.
Evident, aşa cum s-a arătat, reclamantele au la dispoziţie şi o acţiune în justiţie – însă pe baza dreptului comun, acţiune care presupune producerea de către acestea a unor dovezi certe privitoare la calitatea procesuală activă şi pasivă, la identificarea imobilului – aşa cum prevede art. 1169 din C. civ.
În cauza de faţă, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele, reclamantele, care, desigur invocă un interes întrucât pretind că cererea lor vizează o proprietate extratabulară, nu au făcut dovada calităţii procesuale active întrucât autorii acestora nu au înscris în cartea funciară contractele încheiate în anul 1948 cu vânzătorul G.L..
Instanţele au motivat corect că, potrivitart. 17 din Legea nr. 115/1938, în sistemul de publicitate imobiliară acţionează principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în Cartea Funciară, ceea ce înseamnă că doar extrasul de C.F. poate face dovada dreptului de proprietate.
Cererile formulate de reclamante dupăprima zi de înfăţişare în mod corect au fost respinse de instanţe în măsura în care a existat opunerea părţii adverse prezente (cererea de chemare în judecată a proprietarului tabular, a Primarului Municipiului Odorheiu Secuiesc).
Problema titlului sub care imobilul a trecut la stat, existenţa unei exproprieri sau donaţii (care într-adevăr pare a fi neclarificată faţă de dovezile produse dereclamante în recurs – propunerea de donaţie, carte funciară), rectificarea de carte funciară şi alte aspecte cu privire la care reclamantele au manifestat nemulţumire prin recurs vor putea fi soluţionate, pe bază de probe, în alt cadru procesual.
Considerentele prezentate mai sus fac de prisos analiza şi a altor aspecte prezentate de reclamante în motivele de recurs.
Decizia din apel recurată de reclamante se vădeşte, aşadar, a fi temeinică şi legală.
În consecinţă, recursul declarat în cauză nefiind întemeiat, urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantele T.M.A. şi B.C. împotriva deciziei civile nr. 86/A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3590/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 358/2002. Civil → |
|---|
