CSJ. Decizia nr. 3587/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3587
Dosar nr. 3433/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 aprilie 2000, reclamantul P.S.N.I. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru ca, prin hotărâre judecătorească, acesta să fie obligat a-i restitui în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 213 m.p. situat în Bucureşti,care, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 25999/5 august 1940 şi transcris sub nr. 12521 din 5 august 1940, a aparţinut, în indiviziune, mamei sale P.N.C., bunicii sale S.D.A. (A.) şi mătuşii sale S.R. dar a trecut la stat prin aplicarea greşită a Decretului de naţionalizare nr. 92/1950.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 744 din 1 noiembrie 2000, a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 227 A din 14 mai 2002, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea deciziei, s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarelor sale asupra terenului din litigiu respectiv a calităţii lui de moştenitor, precum şi a faptului că Decretul nr. 92/1950 a fost greşit aplicat fostelor proprietare – bunica (în 1950 – casnică), mătuşa (pensionară I.O.V.R.), mama (salariată).
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primarul General care, invocând prevederile art. 19 pct. 1, art. 2 pct. 1 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, susţine că în mod greşit a fost chemat în judecată, că în speţă, calitate procesuală pasivă putea avea doar Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General. Solicită casarea deciziei atacate iar pe fond respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 şi art. 20 lit. g) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acţiunii (13 aprilie 2000), comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi executive, consiliile locale având şi atribuţii administrative în domeniul public şi privat al comunei sau oraşului (municipiului).
Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia prevede, printre altele, şi bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora.
Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acţiunii (prevederile Legii nr. 215/2001 nu pot fi aplicate în cauză deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul de drept constituţional şi de drept civil al neretroactivităţii legii civile noi), stipulează că primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice din ţară sau din străinătate, precum şi în justiţie, iar aşa cum s-a relevat mai sus, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui din speţă, Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate fi reprezentat de preşedintele consiliului sau de primar.
Din coroborarea prevederilor legale menţionate rezultă, aşadar, că, în litigiile care pun în discuţie dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, acest organ al administraţiei publice locale, ca organ deliberativ şi respectiv Municipiul Bucureşti, ca autoritate executivă, are calitate procesuală pasivă.
Cum reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în raport de care instanţa de apel a stabilit obligaţia de restituire a imobilului, se constată că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Acesta este motivul pentru care recursul declarat în cauză, dovedit ca nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 227/A din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 358/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 358/2002. Civil → |
|---|
