CSJ. Decizia nr. 374/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 374Dosar nr.2153/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti şi de R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, reprezentat de O.O.– consilierjuridic,precum şi intimata-pârâtă N.M., personal. Celelalte părţi au lipsit.
Procedura completă.
Instanţa constată că pricina se află în stare de judecată. Din oficiu, pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză de pârâtul R.D.I.în raport cu împrejurarea că acesta nu a apelat sentinţa tribunalului.
Consilierul juridic O.O., pentru pârâtul Municipiul Bucureşti, solicită admiterea recursului declarat în cauză. În ce priveşte recursul pârâtului R.D.I., pune concluzii de respingere, ca inadmisibil.
Intimata-intervenientă N.M. solicită a se aprecia cu privire la recursul pârâtului Municipiul Bucureşti şi respingerea, ca inadmisibil, a recursului pârâtului R.D.I..
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de pârâtul R.D.I.şi, ca nefondat, a recursului pârâtului Municipiul Bucureşti.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 1998 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr.21980, recurenţii C.E.F., M.C.C.şi V.B.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să-l oblige pe pârât să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti str. Roma nr. 21 sector 1 – teren în suprafaţă de 399 m.p. şi construcţie – 3 nivele – preluat de stat fără titlu valabil.
Judecătoria sectorului 1, prin sentinţa civilă nr. 6899 din 5 mai 1999, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti având în vedere valoarea obiectului litigiului şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b C.proc.civ.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV – a sub nr. 2650/1999.
Reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 57 C.proc.civ. a lui R.D.I., B.G.şi T.E..
La termenul din 14 martie 2000 reclamantele C.E.F. şi B.V.au renunţat la judecarea cererii formulate în temeiul art. 246 C.proc.civ.
Tribunalul Bucureşti , Secţia a IV – a, prin sentinţa civilă nr. 639 din 13 iunie 2000, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.C.C. şi a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie – apartamentul nr. 3 situat la etajul 2 din str. Roma nr. 21, sector 1.
A luat act de renunţarea la judecata acţiuniireclamantelor C.E.F. şi V. B.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate asupra apartamentului nr. 3 de la etajul 2 din imobilul în litigiu – asupra căruia pârâtul nu are nici un titlu.
A reţinut de asemenea, în privinţa cererii de chemare în judecată a altor persoane, formulată de către reclamanţi, că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 57 C. proc.civ., întrucât aceştia ocupă alte spaţii decât cel revendicat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Municipiul Bucureştiprin Primarul General care a solicitat schimbarea sentinţei şi respingereaacţiunii pentrulipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi B.G.şi B.I.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV – a, prin Decizia nr. 589 din 1 noiembrie 2000, a respins ca fiind formulat de persoană fără calitate procesuală, apelul Municipiului Bucureşti şi ca nemotivat, apelul lui B.G.şi B.I.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând motive de nelegalitate a deciziei şi arătând că are calitate procesuală să declare apel.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4571 din 17 octombrie 2001, a admis recursul, a casat recurată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Motivându-şi Decizia, Curtea a reţinut că în conformitate cu art. 42 (2) din legea nr. 59/1991 în vigoare la data soluţionării litigiului, primarul reprezintă comuna sau oraşul, iar conform art. 12 (5) din legea 213/1998 în litigiile de tipul celui în speţă, Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate fi reprezentat de preşedintele Consiliului sau de Primar General.
În consecinţă, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, este abilitat să exercite şi căile de atac în toate situaţiile în care se pune în discuţie dreptul de proprietate ori administrare al respectivei unităţi administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul public sau privat al acestuia.
Rejudecând apelul formulat de Municipiul Bucureşti prin Primar General, în urma casării cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti – secţia IV, prin Decizia civilă nr. 137 din 27 martie 2002, a respins apelul ca nefondat.
De menţionat că în urma decesului lui B.G.la data de 22 ianuarie 2002 a fost introdusă în cauză moştenitoarea acestuia N.M..
În ceea ce priveşte apelul, instanţa a reţinut că motivul invocat de apelant – lipsa calităţii pasive – nu este fondat, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 şi 20 lit. g din Legea 69/1991 precum şi art. 6 şi 12 pct. 5 din Legea 213/1998 din coroborarea cărora rezultă că Consiliul General al Municipiului Bucureşti are calitate procesual pasivă.
A reţinut de asemenea că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate asupra apartamentului revendicat care a trecut nelegal în proprietatea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs R.D.I.şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând motive de nelegalitate.
În recursul său R.D.I.susţine în esenţă că deşi reclamantele C.E.F. şi B. V. au renunţat la judecarea cererii lor în temeiul art. 246 C.proc.civ., iar instanţa a luat act de această renunţare, nu a fost avută în vedere excepţia pe care a invocat-o respectiv a lipsei calităţii sale procesual pasive.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, este de reţinut că R.D.I.nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunţată de către instanţa de fond ci a declarat direct recurs.
Din coroborarea prevederilor art. 299 C.proc.civ., cu cele ale art. 377 C.proc.civ., rezultă că hotărârile date în primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs.
În consecinţă, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel „omisso medio" şi deci recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte recursul formulat de către Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, urmează a se reţine că acesta este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Se susţine că acţiunea formulată de către reclamanţi este o acţiune în revendicare şi, în consecinţă, ea trebuia să fie îndreptată împotriva Municipiului Bucureşti şi nu împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care nu are calitate procesual pasivă, în conformitate cu prevederile art. 19, 21 şi 67 (1) din Legea 215/2001.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut că instanţa de apel, cu privire la această excepţie, a apreciat în mod legal şi temeinic, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 şi 20 lit. g din Legea 69/1991, în vigoare la data formulării acţiunii, precum şi prevederile art. 6 şi 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 că pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă.
De altfel, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a dispus casarea deciziei pronunţate de către curtea de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului Bucureşti reprezentat prin primarulgeneral.
În consecinţă având în vedere prevederile art. 315 C.proc.civ. care arată în mod expres că "hotărârile instanţei derecurs asupa problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii" pentru instanţa căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare, urmează a constata că solicitarea acestui recurent de a se aprecia altfel asupra calităţii procesual pasive este neîntemeiată.
Astfel fiind, faţă de aceste considerente urmează a respinge recursul Municipiului Bucureşti prin Primar General, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV – a civilă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti – prin Primarul General – împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 374/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 373/2002. Civil → |
|---|
