CSJ. Decizia nr. 3744/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3744
Dosar nr.1226/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.I.R. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti precum şi pe N.V. şi N.S., pentru a fi obligaţi să-i lase în proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, constând dintr-un apartament situat la parter – dreapta şi un apartament cu mansardă situat la etajul 1 precum şi cota aferentă indiviză din terenul de 345,95 m.p.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a defunctului său tată B.N., care, în baza ordonanţei de adjudecare nr. 1764/1928, transcrisă la nr. 1365/1928 şi a actului de vanzare cumparare autentic nr. 9291/1.03.1939, transcris la nr. 3545/1.03.1939, în registrul Tribunalului Ilfov, Secţia notariat, a stăpânit imobilul în litigiu până la naţionalizarea acestuia în temeiul Decretului nr. 92/1950, ale cărui dispoziţii nu-i erau însă aplicabile autorului său întrucât avea calitatea de avocat şi membru al Uniunii Scriitorilor iar în final de funcţionar al administraţiei locale.
Investită cu soluţionarea cauzei Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti avand în vedere valoarea obiectului litigiului şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. În prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin sentinţa 524 din 22 mai 2001, a respins acţiunea, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada identităţii de persoane a autorului său B.N. Petre şi a titularului dreptului de proprietate din 1939 – B.N.
Investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 641 din 18 decembrie 2001, l-a admis, a anulat sentinţa primei instanţe şi a reţinut cauza spre rejudecare pe fond.
S-a reţinut că din înscrisurile depuse în dovedirea acţiunii, ce se coroborează cu declaraţiile de notorietate date de martorii audiaţi în acest scop, rezultă că B.N. este una şi aceeasi persoană cu B.N.P., figurând în acte şi fiind cunoscut în societate sub ambele variante ale prenumelui.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii N.S. şi N.V., calea de atac însuşită şi continuată după decesul acestuia survenit la data de 20 septembrie 2002, de moştenitorul său N.M..
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 297 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra in cercetarea fondului de instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotarâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin OUG nr. 138/2000, în situaţia în care prima instanţă nu intra in cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotarârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art. 297 alin. 1 C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi, atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărârea definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În atare situaţie, Decizia prin care instanţa de apel a anulat hotarârea apelată şi a reţinut cauza pentru judecarea ei în fond are caracterul unei hotarâri parţiale, nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această din urmă hotarâre având caracter definitiv.
Cum, în speţă, recursul declarat de pârâţi are ca obiect o hotarâre parţială, el apare ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii N.V.– continuat de moştenitorul N.M. şi N.S., împotriva deciziei nr 641 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 376/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3746/2002. Civil → |
|---|
